FORTA LORENTZ

Hendrik Antoon Lorentz-

a fost un matematician și fizician olandez, profesor de fizică
matematică la Universitatea din Leiden, laureat al Premiului Nobel
pentru Fizică în anul 1902 împreună cu Pieter Zeeman, pentru serviciul
extraordinar oferit prin studiile lor privind influența magnetismului
asupra unor fenomene de radiație
A fost recunoscut cu Premiul Nobel
pentru fizică în 1902, ceea ce i-a adus,
alături de Pieter Zeeman, a doua
persoană care a primit premiul. El a fost
premiat pentru experimentele efectuate
atât pe magnetism, cât și pe fenomenele
care au avut loc ca urmare a radiațiilor.
Lorentz
Lorentz
Lorentz
Lorentz s-a remarcat și prin abilitatea
sa de a transmite concepte care erau
complicate pentru mulți într-un mod
simplu. În plus, a reușit întotdeauna să
obțină noi rezultate și experimente
înainte de problemele științifice.
Unii oameni de știință au
evidențiat rolul lui Lorentz în
dezvoltarea teoriei
relativității. Există chiar și cei
care afirmă că contribuția și
valoarea sa în dezvoltarea
acestei teorii au fost mai
decisive decât cea a lui Albert
Einstein, care este considerat
creatorul.
Olandezul a devenit și profesor, un rol
comun în rândul celor mai importanți
oameni de știință din istorie. A început
să predea la doar 25 de ani și, datorită
acelei munci, a fost una dintre marile
influențe ale multor oameni de știință
moderni.
Teoria relativității a fost
Lorentz a venit să publice
publicată de Albert Einstein Oamenii de știință au
de câțiva ani diferite lucrări
în 1905, dar germana s-a venit să lucreze
pe care le-a numit
bazat pe multe dintre împreună de la
Principiile relativității ale
conceptele, ideile și începutul declarației
lui Einstein. Apoi, în 1909,
concluziile care fuseseră teoretice. Pentru
opera sa de Teoria
publicate anterior de Lorentz. aceasta s-au putut
electronilor. În scrierile
La început, teoria relativității întâlni personal și apoi
sale, se vedea că el a vorbit
a fost cunoscută sub numele au menținut contactul
întotdeauna pozitiv despre
de teoria Lorentz-Einstein. prin scrisori.
ideile lui Einstein.
 Lucrări și publicații
De-a lungul vieții sale, Hendrik
Lorentz a lucrat în diferite
domenii. A început ca profesor la
Universitatea din Leiden, deși
funcția a revenit inițial lui Johan
van der Waals. Prima sa clasă a
fost la 25 ianuarie 1878, despre
teorii moleculare în fizică.
Cele mai importante
contribuții ale sale în zonă
s-au datorat abordărilor sale
față de teoria electronilor și
a relativității.
Unul dintre primele studii
ale lui Lorentz a avut
legătură cu studiul atomilor.
Pentru olandezi, atomii
corespundeau unor
elemente care erau
încărcate și care, atunci
când sunt agitate, au
devenit o sursă de
electricitate.
Timp de aproape două
decenii, Lorentz s-a
concentrat pe investigații
despre electromagnetism,
lumină, magnetism și teorii
care aveau de-a face cu
electricitatea.
 Electrodinamică și relativitate
De-a lungul anilor, Lorentz și-a
asumat să studieze propagarea
luminii.El a propus, de asemenea,
ca organismele să se contracteze
ținând cont de direcția în care se
deplasau.

Mai târziu, cercetările sale s-au

concentrat pe dilatarea timpului,
care a făcut parte din studiul teoriei
relativității. Această lucrare a făcut
ca Lorentz să-și poată publica
transformările, care luni mai târziu
vor fi numite de Henri Poincaré, un
fizician francez, ca transformări
Lorentz.
Lorentz a murit la vârsta de 74 de ani în
Haarlem, un oraș lângă Amsterdam, în
Olanda. La începutul anului 1928, omul de
știință s-a îmbolnăvit foarte mult după o
călătorie în California și care i-a precipitat
moartea pe 4 februarie a aceluiași an, din
cauza unui virus cauzat de erizipel (o boală
care atacă pielea).