Johann Sebastian Bach

(1685 Eisenach în Saxonia-1750

Leipzig)
a fost un compozitor german și organist din
perioada barocă.
 Johann Sebastian Bach
• Credea sincer că muzica este o expresie a divinității. Își începea partiturile
de muzică sacră cu JJ ( Jesu, Juva ”Iisuse ajută-mă”), și le încheia cu
SDG(Soli Deo Gloria “Numai Lui Dumnezeu Gloria! ”)
• Era un dirijor de temut, avea un temperament vulcanic.
• Bach a putut scrie o muzică plicticoasă dar niciodată o muzică proastă.
 Copilăria lui Bach

• Johann Sebastian Bach s-a născut într-o familie de muzicieni profesioniști. Tatăl
său, Johann Ambrosius Bach, era muzician de curte, având sarcina de a organiza
activitatea muzicală cu caracter profan a orașului, dar și funcția de organist al
bisericii locale. Mama sa, Elisabeth, a murit de timpuriu, urmată curând după
aceea de tatăl său, când Johann Sebastian avea numai 9 ani. Rămas orfan, a
plecat la fratele său mai mare, Johann Christoph Bach, organist la Ohrdurf. Aici
a început să execute primele motive muzicale la orgă, dovedind o înclinație
deosebită pentru acest instrument. Dorința de a se perfecționa l-a făcut să
viziteze pe cei mai cunoscuți organiști din acea perioadă.
• După ce a rămas orfan, fratele său mai
mare, Johann Christoph, organist la
Ohrdurf, l-a învăţat să cânte la clavecin şi
orgă. De altfel, muzica pentru orgă a
constituit o preocupare de-a lungul
întregii sale vieţi (a compus 250 de lucrări
pentru orgă, peste 150 de corale pentru
orgă).
• Compoziţia a învăţat-o cu Herder,
cantorul bisericii din Ohrdruf.
Clavecin/ Orgă
• La 15 ani activa deja ca membru al corului din Ohrdruf. După ce a părăsit
oraşul, a ajuns la Luneburg, unde a compus pentru organistul G. Boehm şi unde
a descoperit muzicienii francezi, germani şi italieni ai secolului al XVII-lea.
• A compus prima cantată în 1704 şi și-a creat foarte repede reputaţia unui
improvizator plin de virtuozitate.
• La 21 de ani s-a căsătorit cu verişoara sa, Maria Barbara, cu care a avut 7 copii.
În această perioadă era angajat ca organist la Muhlhausen, unde a compus
numeroase cantate noi (131, 71, 196) şi „Actus tragicus”.
• La invitaţia ducelui Wilhelm Ernst, pleacă la Weimar, unde obţine postul
de organist de curte, stabilindu-se aici timp de nouă ani, între 1708 şi
1717. Aceasta a fost o perioadă fericită în viaţa lui Bach: a compus
numeroase lucrări pentru orgă („Toccata în re major” – 1709, „Alla breve
în re minor” – 1709, „Orgelbuchlein” – 1717), cantate şi piese pentru
clavecin. De altfel, cantata s-a aflat în centrul creaţiei vocale a lui Bach,
care a scris cinci serii de lucrări în acest gen.
• Oratoriile ocupă un loc important în creaţia lui Bach (Oratoriul de
Crăciun, Oratoriul de Paşti, Oratoriul Înălţării).
• Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără cele 6 concerte
instrumentale brandenburgice, pe care Bach i le-a dedicat lui Christian
Ludwig, principe de Brandenburg-Schwedt.
• Compune cantate pentru toate duminicile şi sărbătorile religioase, în
beneficiul bisericilor Saint-Thomas şi Saint-Nicolas (în total peste 300 de
cantate). Organizează un cor format din elevii de la Thomasschule şi un
mic cor compus din interpreţi în majoritatea lor cantori bisericeşti. Din
această perioadă datează „Ofranda muzicală”, „Magnificat” (1723),
„Patimile după Ioan” (1723), „Patimile după Matei”(1729), „Oratoriul de
Crăciun”(1734)…
• Efectele muncii sale titanice încep să se resimtă, iar starea sănătăţii sale
începe să se înrăutăţească. Are probleme cu vederea şi este operat de un
celebru chirurg englez, dar fără succes, Bach pierzându-şi vederea.
• A murit la 28 iulie 1750, la Leipzig

• Johann Sebastian Bach a tratat toate genurile muzicale din epocă, cu

excepţia operei.
 Creațiile principale:
• 250 de lucrări pentru orgă
• Peste 150 de corale pentru orgă
• Peste 300 de cantate religioase(protestatnte), laice.
• Piese pentru clavecin
• Oratorii: Oratoriul de Crăciun, Oratoriul de Paști, Oratoriul Înălțării,
O.Magnificat
• Cinci Pasiuni, două s-au păstrat: Pasiuni(patimile) după Matei, după Ioan.
• Clavecinul bine temperat”, ce cuprind 48 de Preludii și fugi, în toate
tonalitățile treptelor gamei cromatice.
• Pasiunea a devenit tradițională în muzica religioasă germană. Tema ei
constă în nararea Patimilor lui Christos, răstignit pe cruce, subiectul
oferind compozitorilor un bogat material pentru zugrăvirea unor intense
trăiri umane. Pătimirile cumplite ale Fiului lui Dumnezeu, supus unor
atroce schingiuiri, durerea Fecioarei Maria care își vede Fiul răstignit,
scena judecării Sale, cu participarea maselor care cer grațierea unui
delincvent, toate sunt elemente ale unei drame care vor genera o muzică
de un adânc dramatism.
 Să definim:
Canon
 se numește o compoziție muzicală polifonică în contrapunct, în care
două sau mai multe voci, intrând succesiv, repetă la un interval și la o
distanță fixă același desen melodic.
Canonul este un procedeu des întâlnit în contrapunctul Barocului. El
constă dintr-o imitație continuă, la una dintre voci, a materialului
melodic expus treptat de către cealaltă voce. Procesul imitativ se
încheie fie la o singură voce, până se epuizează conturul melodic de
imitat, fie la două voci, cu o cadență(sfârțitul unei fraze muzicale)
 Coral:
• Coralul (latină: cantus choralis) este, în biserica protestantă, un cântec religios pe mai multe voci.
• Melodiile, simple și cu ritm constant, sunt cântate de enoriași în unison în timpul slujbelor
religioase, deseori acompaniate de orgă.
• Inițial era numele melodiilor liturgice cântate de corul bisericii, dar după Reforma Protestantă,
enoriașii participă și ei la cântat.
• Un „preludiu coral” este o compoziție pentru orgă bazată pe un coral.
• Compozitori de preludii corale au fost printre alții Dietrich Buxtehude, Johan Sebastian
Bach și Max Reger.
• Un ansamblu de persoane care execută la unison sau pe mai multe voci piese
muzicale poartă denumirea de corală.
 Bach și concertele brandenburgice
• Cele șase concerte brandenburgice sunt o colecție de lucrări instrumentale
prezentate de Bach contelui  Christian Ludwig de Brandenburg.
• Nr.5 a fost compus pentru clavecin , flaut și vioară ca soliști, precum și un
acompaniament orchestral format din corzi și continuo .
• Are trei părți:
• P.I- Allegro
• P.II- Affetuoso
• P.III- Allegro
 Să audiem!
Concertul Brandenburgic Nr.5 în Re major.