CARTOFUL

Realizat de Mocanu Petronela, Suharu Emima

si Buzatu Mihai
Originile cartofului
Cartoful (Solanum tuberosum) este o plantă
erbacee din familia solanaceelor, cu flori albe sau
violete și tulpini subterane terminate cu tuberculi
de formă rotundă, ovală sau alungită. Planta este
cultivată pentru acești tuberculi care sunt
comestibili, bogați în amidon, motiv pentru care
sunt folosiți în alimentație, dar și ca furaj.
Cartofii sunt originari din America de Sud, din
regiunea Munților Anzi. Acestia au fost descoperiti
in Peru, in anul 1530 de catre spanioli. În perioada
precolumbiană, în zonele aflate azi în Chile, Peru,
Ecuador și Columbia, se cultivau circa 200 de specii
de cartof. După orez, grâu și porumb, cartofii
reprezintă a patra sursă de energie alimentară.
Cartofii sunt cultivați în peste 120 de țări și sunt
consumați zilnic de peste un miliard de oameni. În
anul 2007, recolta totală de cartofi a fost de 300 de
milioane de tone.
 Studiile arheologice au dovedit ca populatiile din America de Sud cultivau si
consumau cartofii inca de acum sapte mii de ani. Leguma foarte adaptabila si
rezistenta la vitregiile mediului, in zona muntoasa a Americii de Sud ajunge la
altitudini record de 4000 de metri. In Europa, cartofii au fost adusi de catre
conchistadorii spanioli, in plin Ev Mediu, si de atunci ei au cucerit practic intreg
continentul, cultura lor extinzandu-se in toata lumea. Pana aproape de inceputul
secolului XIX au existat nenumarate rezerve si prejudecati legate de cartofi ca aliment.
Unii s-au ferit sa-i manance, pentru simplul motiv ca nu erau mentionati in Biblie.
Apoi, a circulat superstitia ca prin intermediul cartofilor s-ar extinde epidemiile de
ciuma. S-au dus adevarate lupte pentru ca populatia si clerul sa fie convinsi ca aceasta
leguma nu are nici un fel de proprietate malefica. Pana la urma, consumul de cartofi
nu doar ca a fost acceptat, dar "descoperirea" lor a eradicat foametea la sfarsitul evului
mediu. Actualmente, cartofii reprezinta a patra sursa de hrana din lume ca
importanta, alimentatia secolului XXI fiind aproape de neconceput fara ei.
Pe de alta parte, cartofii, si mai ales alimentele derivate din ei (chipsurile, cartofii
prajiti, fulgii de cartofi etc.) sunt incriminati in prezent pentru producerea a
numeroase boli, intre care obezitatea, diabetul, cancerul si bolile de inima. Alaturi
de painea alba, ei sunt exclusi din majoritatea regimurilor alimentare cu scop
terapeutic sau pentru slabit. Dar cartofii au si o alta "fata", mai putin cunoscuta, pe
care oamenii de stiinta o descopera abia in ultimele decenii, de cand sunt studiati nu
ca alimente, ci ca medicament. Si, poate parea greu de crezut, dar este adevarat:
cartoful este un medicament cu acte in regula.
 Istoria cartofului in Europa
Istoria cartofului în Europa începe după anul 1530 când spaniolii au
descoperit cartoful în Peru și l-au introdus în Spania și în țările din sudul
Europei în jurul anului 1540. Patruzeci de ani mai târziu, amiralul englez
Raleigh îl introduce în Insulele Britanice și în Țările de Jos. În vremea aceea,
cartoful era considerat toxic pentru om deoarece se considera că provocă lepra
și nu era folosit decât la hrănirea vitelor.
Cercetătorul Tjomsland în 1956 spunea că această plantă a ajuns în Europa
prin intermediul grădinilor de plante medicinale. Potrivit scrierilor contelui
Berchtol (1842) cartoful a fost amintit prima oară de călugărul spaniol Roman
Pane cel care a fost lăsat ca misionar în a doua călătorie a lui Cristofor Columb
în America din anul 1496. Peter Martyr d'Anghiera, pe baza relatărilor lui
Roman Pane, amintea de cartof în scrisorile sale din 1511.
 Istoria cartofului Romania
Istoria cartofului în Țara Românească, Moldova și Transilvania ca plantă
cultivată începe, probabil, la începutul secolului al XIX-lea. Totu și este posibil să fi fost
cultivată mult mai devreme la scară mai mică prin grădini, cel pu țin în Transilvania. În
Transilvania s-a cultivat prima oară cartoful, de aici s-a răspândit și în  Țara
Românească și în Principatul Moldovei. Din punct de vedere documentar cartoful
apare pe teritoriul Transilvaniei în 14 martie 1769 când oficialitățile Guberniatului
Regal al Marelui Principat al Transilvaniei (Sibiu) dau o circulară privind cultura
cartofului deoarece existau serioase voci din partea popula ției care se opuneau culturii
acestei plante. Circulara a fost înaintată tuturor comitetelor și districtelor și, probabil,
scaunelor săsești.
Conform lui C. Teodorescu, în districtul Brașov în anul 1780, Buc șa
- birăul din Tohanul Nou raporta notărașului că în anul respectiv nu s-au semănat mere
de pământ. În 1781 cei din Zărnești raportau autorităților că producția de cartofi a fost
bună.
La începutul secolului al XIX-lea se consolidează răspândirea cartofului deoarece
autoritățile locale dar și cele centrale iau o serie de măsuri. Gheorghe Șincai, în lucrarea
sa Povățuire către economia de câmp (1806) pomenește și de cartof sub
denumirile crumpene și perele cele de pământ. Cartea, scrisă în limba română cu litere
chirilice a fost destinată și românilor din afara Transilvaniei.
 În 1814, Vasile Moga, primul episcop ortodox de origine română al
Ardealului în timpul administrației habsburgice, poruncește preoților să
îndemne oamenii ca de la primăvară să semene picioici.
Din cauza foametei din 1814, guvernatorul Transilvaniei Gheorghe
Bánffy al II-lea dă o circulară în care recomandă cultivarea cartofului chiar și
în lipsa animalelor de muncă.
Se pare că în timpul domnitorului Scarlat Callimachi (1812-1819) s-ar fi
introdus cultura cartofului în Moldova, adus din Transilvania, conform
agronomului Simion P. Radianu - 1906. Această informație este confirmată
de lucrarea diplomatului austriac Ștefan Raicevici care spune că un profesor
francez deținea în 1812 terenuri în arendă în Moldova care erau cultivate cu
cartofi. Din lucrarea lui Nicolae Iorga numită Documentele familiei
Callimachi (1902) reiese că domnitorul, în scopul extinderii culturii de cartofi,
a pus pe A. I. Beldiman să traducă din greacă o broșură intitulată  Învățătură
sau povățuirea pentru facerea pâinii din cartofle  (tipărită la Iași în 1818). Posibil
ca aceasta să fie prima carte în română despre cartof.
În Țara Românească, cronica din timpul lui Ioan Gheorghe Caradja
(1812-1818) amintește de vânzarea cartofilor ardeleni pe piața bucureșteană
și de cultivarea cartofului de către țăranii din jurul capitalei.
 Importanta cartofului
Cu o utilizare diversa in bucatarie, cartoful este recunoscut si pentru
numeroasele beneficii asupra sanatatii. De exemplu, sucul crud de cartofi este
folosit in tratarea aciditatii gastrice si a ulcerelor, avand un efect calmant si
cicatrizant asupra mucoaselor digestive. De asemenea, datorita complexului de fier,
fosfor, calciu, magneziu si zinc, cartoful contribuie la construirea si mentinerea
structurii osoase.
Cartofii reprezintă a patra sursă de energie alimentară după orez, grâu şi porumb.
Cartofii sunt cele mai populare legume din lume, fiind cultivaţi în peste 120 de
ţări şi consumaţi zilnic de peste un milliard de oameni.
Sucul crud de cartof tratează aciditatea gastrică şi ulcerele, având un efect calmant
şi cicatrizant asupra mucoaselor digestive. Este emolient, bun diuretic şi
antispasmodic.
Fierul, fosforul, calciul, magneziul şi zincul din cartofi contribuie la construirea şi
menţinerea structurii osoase.
Fibrele, potasiul, vitamina C şi vitamina B6 din cartof, împreună cu lipsa sa de
colesterol, susţin sănătatea inimii.
Cartoful este o sursă excelentă de carbohidraţi, prezenţi sub formă de amidon.
Este eficient în tratarea arsurilor, degerăturilor, crăpăturilor pielii, ulceraţiilor şi
edemelor pleoapelor.
Împachetările cu cartofi acţionează asupra durerilor musculare şi articulare.
Cartofii sunt foarte usor de cutivat si sunt accesibili la pret.
 Cartoful ca medicament
Sucul de cartof
Fara doar si poate, este cel mai eficient din punct de vedere terapeutic. Cartofii cu tot
cu coaja se spala foarte bine sub jet de apa calduta, indepartand cu o perie tot
pamantul si impuritatile, apoi li se indeparteaza cu un cutitas partile stricate sau
inverzite (culoarea verde a cojii indica un nivel ridicat de toxicitate). Astfel curatati, ei
nu mai au nevoie de decojire, ci doar vor fi pusi in storcatorul electric centrifugal,
obtinandu-se astfel un suc galbui, usor tulbure, care va fi consumat imediat dupa
preparare, pentru a nu avea timp sa se oxideze. Se consuma zilnic cate 400-1000 de ml
de suc de cartofi, eventual in combinatie cu suc de mere sau de morcov, pentru un gust
mai bun. Se tin cure de 15-60 de zile, urmate de 1-3 saptamani de pauza.
Decoctul de coji
Inainte de a fi decojiti, cartofii se spala foarte bine sub jet de apa calduta,
indepartand cu o perie tot pamantul si toate impuritatile. Coaja obtinuta prin
desprindere cu cutitul, de la 3 cartofi de marime medie, se lasa apoi sa fiarba vreme de
5-10 minute, intr-o cana de apa, apoi se lasa sa se raceasa si se filtreaza. Preparatul
rezultat se consuma pe stomacul gol, 2-3 cani pe zi, avand efecte antireumatice,
antitumorale, antiinflamatoare, remineralizante (contine magneziu, potasiu, fier).
Cojile ramase dupa decoctie se aplica, sub forma de cataplasma calda, pe articulatiile
afectate de reumatism, pe eczeme, pe ranile care se cicatrizeaza greu.
 Cartofii fierti in coaja
Cartofii, foarte bine spalati in prealabil, se fierb la foc mic, pana cand se inmoaie,
dupa care se decojesc cu grija, asa incat sa nu se ia decat coaja subtire de la suprafata.
Apoi se piseaza, adaugandu-se ulei de masline, lapte si sare dupa gust. Pasta astfel
obtinuta este foarte bogata in potasiu, in magneziu, pastreaza o parte din vitaminele
si din principiile active ale miezului de cartof si, intr-o mai mica masura, ale cojii.
Cercetatorii de la Institutul de studii alimentare din Statele Unite sustin ca aceasta
forma de preparare termica pastreaza cele mai multe calitati terapeutice ale
cartofului, fiind mult mai eficienta fata de prajire ori fata de fierberea dupa decojirea
prealabila.
Cataplasma cu coji de cartofi
Se foloseste coaja de culoare verde a cartofilor, care apare de obicei la tuberculii
care au crescut la suprafata pamantului. Aceasta coaja se taie fin si se aplica, invelita
in tifon subtire, pe eczemele infectioase, pe intepaturile de capusa ori pe formatiunile
tumorale care apar pe suprafata pielii. Partile inverzite ale cartofilor sunt foarte
toxice in alimentatie, continand asa-numitii glico-alcaloizi, substante cu efecte nocive
asupra sistemului nervos si endocrin al omului. Folosite extern, insa, aceste substante
au efect antiviral, antibacterian, combat ciupercile parazite si insectele.
 Tratamente interne
 Boli cardiovasculare - de doua ori pe an se face cate o cura cu suc de cartofi, din care
se consuma cate un pahar (200 ml) de doua-trei ori pe zi. Cura dureaza 45 de zile. Va
aduce in organism un aport important de vitamina C, vitaminele B6, B1, B2, pigmenti
cu efect antioxidant. Se recomanda, in mod special, pentru prevenirea puseurilor de
hipertensiune arteriala, a arteritei obliterante, a cardiopatiei diabetice. Contra
tulburarilor de ritm cardiac se recomanda si consumul de 3-4 ori pe saptamana al
cartofilor fierti in coaja, care datorita aportului lor de potasiu si de magneziu previn
aritmia cardiaca si tahicardia.
 Gastrita, ulcer gastric - mai multe studii facute in anii '50 si, din pacate, nereluate in
zilele noastre, arata ca 200 ml (un pahar) de suc de cartofi rosii, baut cu 60 de minute
inainte de fiecare masa, de minimum 3 ori pe zi, are efecte practic miraculoase contra
acestor afectiuni. Se tin cure de 4-6 saptamani, timp in care gratie principiilor active
din sucul proaspat de cartofi, secretiile acide se regleaza sub aspect cantitativ, epiteliile
gastrice se refac, eventualele nise se vindeca accelerat. Aceste efecte nu apar la toti
pacientii (la aceasta categorie de bolnavi, efectele oricarui tratament variaza foarte
mult in functie de tipologia individuala), dar un procentaj incurajator de vindecari,
cuprins intre 38-52%, a fost raportat de toate echipele de cercetatori care au administrat
suc de cartofi pacientilor.
  Hepatita - un studiu japonez publicat in 2006 arata ca in cartofii cu coaja de
culoare rosie exista principii active hepato-protectoare. Echipa doctorului Kyu-Ho
Han, de la "Institutul de Studii Agricole" al regiunii Hokkaido, a pus in evidenta
faptul ca la organismele cu hepatita indusa, care au fost tratate cu decoct de coji ori cu
suc de cartofi rosii, rata mortalitatii a fost net inferioara fata de loturile martor. Ca
adjuvant contra hepatitei, se tin cure de cate 4 saptamani, urmate de alte 4 saptamani
de pauza, cu suc de cartofi cu coaja rosie, din care se consuma cate 500-750 ml pe zi,
pe stomacul gol.
Camp de cartofi. Sunt a 4-a sursa alimentara din lume
 Hipertensiune - cercetatorii britanici de la "Institute for Food Research" din
Londra au identificat o substanta hipotensoare (kukoamina) in cartofi, foarte puternic
activa in bolile cardiovasculare. Se consuma sucul de cartofi, din care se beau cate 200
ml dimineata si seara, in cure de 60 de zile, urmate de alte 20 de zile de pauza.
Tratamentul cu suc de cartofi scade presiunea arteriala si previne puseurile de
hipertensiune.
 Reumatism - se tine un tratament pe durata a doua luni, timp in care dimineata
se bea cate o ceasca de decoct combinat de cartofi, iar cu o ora inainte de masa de
pranz si de cina se consuma cate un pahar de suc de cartofi. Atat decoctul de coji de
cartofi (bogat in minerale, in substante cu efect diuretic), cat si sucul de cartofi (bogat
in vitamine, in substante cu efect antiinflamator) sunt utile in toate formele de
reumatism, reducand inflamatia tesuturilor articulare, stopand procesele
degenerative, favorizand redobandirea flexibilitatii articulatiilor.siune.
 Tratamente externe
 Afte bucale - se clateste gura de trei ori pe zi, vreme de cate cinci minute, cu decoct
de coji de cartofi. Acest tratament are efecte antiinflamatoare si antiinfectioase, previne
extinderea si agravarea aftelor. Tratamentul extern este foarte bine completat de
administrarea unui pahar de suc de cartofi pe zi, pentru aportul de vitamina C si de
vitamine din complexul B. Este un bun adjuvant si contra paradontozei si a problemelor
gingivale, in general.
* Arsuri pe piele, de gravitate mica si medie - un cartof crud taiat foarte marunt
(eventual dat prin razatoare) se aplica direct pe piele. Are efecte antiinflamatoare,
diminueaza senzatia de usturime, ajuta la vindecarea mai rapida. In arsurile mai grave,
este recomandata administrarea, de data aceasta interna, a 500 ml de suc de cartofi pe zi,
pentru efectele sale calmante, vitaminizante si antiinflamatoare.

 Imbatranirea pielii - se amesteca jumatate de pahar (100 ml) de suc de cartofi cu

doua linguri de miere de salcam sau de mana. Cu aceasta solutie se fac comprese, care se
aplica pe locurile cele mai afectate, unde se tin vreme de 50 de minute, apoi se lasa
descoperita pielea inca 10 minute, pentru a se aerisi, dupa care se unge cu o crema
hidratanta. Vitaminele, substantele minerale, enzimele si antioxidantii din sucul de
cartofi au efecte exceptionale asupra pielii imbatranite, cu depigmentari, care si-a pierdut
elasticitatea sau stralucirea. Pentru un efect re-intineritor mai intens, se recomanda si
consumul zilnic, de data aceasta intern, al unui pahar de suc de cartofi, cu doua lingurite
de miere lichida.
  Pete pe piele - se aplica pe locul afectat comprese cu suc proaspat de cartofi. Se tin
minimum o ora pe zi. Sucul crud de cartofi inlatura petele provocate de actiunea
chimica a unor substante, ajuta la refacerea pigmentarii normale. Pentru petele senile
pe piele se recomanda si consumul intern de suc de cartofi, cate o jumatate de litru pe
zi, in cure de 30 de zile.
Acestea sunt unele dintre afectiunile interne sau externe ale corpului, care se
amelioreaza cu ajutorul cartofilor.
In concluzie, putem spune ca acesta leguma este foarte folositoare in viata
oamenilor .