FUNDAMENTE ALE

CULTURII ROMÂNE
Originea și evolutia limbii române
 ÎNCEPUTURILE DELIMITARII
 Majoritatea specialistilor
 Originea limbii române consideră ca limba
este legat de procesul de română îşi are originea în
formare a poporului limba latina a romanităţii
român. orientale,vorbite in Dacia
 Astăzi se accepta ca şi în provinciile române
istoria veche a românilor vecine.
este expresia unui proces  Limba română a menţinut
major, de sinteza daco- structura gramaticala a
româna si a unui proces limbii latine,avându-şi
adiacent,de integragre si sorgintea in latina
de asimilare a vulgară,nu în latina
elementului migrator. clasică.
ROMANIZAREA.LATINITATEA LIMBII
ROMÂNE
 Limba româna în raport  Din limba latină limba
cu limba latină are:
a.Trăsături conservatoare
- În lexic,păstrarea unor
cuvinte care nu se
regasesc în celelalte
limbi.
b.Trăsături inovatoare
- În morfosintaxă şi în
fonetică.
română preia:declinările
substantivelor,sistemul
cazurilor,patru tipuri de
conjugare,modurile si
timpurile
verbale,pronumele,numeral
ele,numeroase adverbe,dar
mai ales propozitiile şi
conjuncţiile.
 INFLUENŢA SLAVĂ ASUPRA LIMBII
ROMÂNE

 Procesul are drept consecinţe majore

bilingvismul slavo-
român,reorganizarea Bisericii şi
oficierea slujbei in
slavonă,organizarea statală în cnezate
şi voievodate.
 Limba româna a recurs la
împrumuturi slave prin intermediul
limbilor vecine: bulgara,sârbo-
croata,ucraineana,rusa
ÎMPRUMUTURILE IN LIMBA ROMÂNĂ
 bulgara:argat,blană,bogdaproste,borcan,bujor.
 engleza:aisberg,barman,bişniţa, lider.
 franceza:abandona,bursă,buton,cabină,caiet.
 germană:bilanţ,blat,cartof,diblu,
şurub.
 greaca:cais,castan,catarg,buzunar,anapoda,ieftin.
 italiana:agenţie,armată,balsam,drapel.
 maghiară:alcătui,aldămaş.arpacaş,bănui.
 turcă:acadea,acaret,alai,cafea,geam.
 ucraineană:borş,burlac,calic,cuşca,drug.
 SCRISUL.TIPĂRITURILE
 Pe teritoriul românesc s-a folosit alfabetul chirilic
încă de la sfârsitul secolului al ‫׀‬x-lea,creat de
fraţii călugări Chiril şi Metodiu şi raspândit la
bulgari,sârbi şi ruşi
 Primul text scris în limba română,cunoscut şi
păstrat până astăzi,este Scrisoarea lui Neacşu
din Câmpulung,adresată lui Johannes
Benkner,judecele Braşovului.(datată de Nicolae
Iorga la 29/30iunie 1521)
 Grafia latină a fost introdusă în timpul domniei
lui Cuza;în Transilvania se trecuse la scriere cu
litere latine in timpul Şcolii Ardelene.
 Tiparul apare la mijlocul secolului xv‫׀‬-lea,şi
pentru inceput,este privilegiul exclusiv al
Bisericii.Primele tiparuri aparţin diaconului
Coresi si ucenicilor săi.
 LIMBA ROMÂNĂ LITERARĂ
 Aspectul cel mai elaborat,îngrijit şi cu
respectarea obligatorie a unor norme de
utilizare cultivată a limbii se numeşte
limba literară.
 Varianta literară a limbii naționale
moderne este deopotrivă conservatoare,
dar şi inovatoare,acceptând modernizarea.
 Instituţia abilitată să stabilească normele
de exprimare corecta este Academia
Română, sub egida căreia a apărut o serie
de lucrări cu caracter normativ:
Dicţionarul ortografic,ortoepic si
morfologic al limbii române şi Gramatica
limbii române.
LATINITATE ŞI DACISM
 Latinitatea şi dacismul sunt concepte care
desemnează două curente de idei ce străbat
cultura şi literatura română.
 Ideea de latinitate începe sa fie afirmată de
generaţia cronicarilo:Grigore Ureche,Miron
Costin,Ion Neculce.
PERIOADA VECHE

Dimensiunea religioasă a existenţei

PREMISA.DEFINIREA PROBLEMEI
 Incepând cu secolul al XVII-lea, limba slavonă,limba
oficierii serviciului divin în biserica,incepe să fie
înlocuită treptat în limba română.
 In această perioadă s-au tradus şi s-au tipărit cărţi
religioase de care aveau nevoie toţi credincioşii.
 Domniile lui Matei Basarab,în Muntenia,şi Vasile
Lupu,în Moldova,au marcat începutul unei epoci de
înviorare culturală.Prin tipografiile infiinţate cu sprijinul
lui Petru Movila,carţile religioase se răspindesc şi
contribuie la unificarea limbii române literare.
EMANICIPAREA LIMBII
ROMÂNE:MITROPOLITUL VARLAAM

 Este cel dintâi dintre cărturarii

afirmaţi într-un context cultural
caracterizat prin incercările de
introducere a limbii române in
biserică.
 Principala sa contribuţie in
domeniul culturii religioase este
Cazania,lucrare în care limba
română dobândeşte un stil
propriu,depărtându-se astfel de
modelele slavone.
 CAZANIA
 Conţine cele dintâi pagini cu
valenţe literare din cultura
noastra,un exemplu elocvent
constituindu-l pasajul in care fumul
devine un simbol al vieţii
păcătoase.
 PRIMUL NOSTRU
POET:MITROPOLITUL DOSOFTEI
 Cunoscător a mai multor limbi, a
tipărit numeroase
traduceri,îmbogaţind literatura
religioasă cu cărţi de lectură şi texte
de ritual,de slujbă bisericească,pe
care le-a publicat,pentru prima
oara,in limba română.
 Realizează nu doar o simplă
traducere, ci şi o prelucrare a lor.Cu
toate că versul său este
stângaci,limba stihurilor lui devine
imediat curgătoare,muzicală şi
ritmică.
 ARTA ORATORIEI RELIGIOASE:
MITROPOLITUL ANTIM
IVIREANUL

 Antim Ivireanul se apropie sensibil de

literatură,predicile lui având multe părţi
originale.
 Predicile mitropolitului sunt construite după
un plan riguros.Ele se deschid cu o
introducere în subiect,se continuie cu un
exordiu,urmat de o tratare si finalizat printr-o
încheiere.
 Procedeele artei oratorice ale lui Antim sunt
cele ale retoricii
clasice:comparaţia,antiteza,interogaţia
retorică.
 FORMAREA CONSTIINŢEI
ISTORICE
 Premisă. Definirea problemei
 Incepând cu secolul al xvII-lea
destinul culturii românesti nu
mai ţine exlusiv de viaţa
religioasă şi de activitatea
mitropoliţilor,a preoţilor sau a
călugarilor.Actul de cultură
înceteaza a mai fi concentrat
exclusiv în jurul mănăstirilor şi
al bisericilor.
 Descrierea şi analiza
cazului.Identificarea soluţiei
 Oamenii politici şi
diplomaţi,cronicarii din
secolele xvII-xvIII ne-au lăsat
relatări preţioase nu numai ca
documente istorice,ci şi ca
mărturii ale unor sentimente şi
gânduri plămădite odată cu
istoria ţării la care participau.In
paginile lor,naraţiunea este
înviorată adesea de amănunte
văzute la faţa locului,care dau
episoadelor şi personajelor
mişcare şi viaţă.
 CONSTITUIREA ISTOGRAFIEI
ROMÂNESTI:GRIGORE URECHE
 Este cel dintâi dintre cronicarii
moldoveni care afirmă ideea
latinităţii limbii şi a poporului
român.
 El încearca să dovedească
asemănările de ordin lexical dintre
limba română şi cea latină.
 Cronica boierului Grigore
Ureche,Letopiseţul Tării
Moldovei, cuprinde evenimente
petrecute în istoria moldovei,din
anul 1359 şi pînă la a doua domnie
a lui Aron-Vodă(1594).
 CONŞTIINŢA RESPONSABILITĂŢII
ÎN FAŢA ISTORIEI:MIRON COSTIN
 Istografia româneasca a fost
continuată de Miron Costin,cărturar
cu o vastă cultură şi fiind
diplomat.Prin anvergura lucrarilor
sale,Costin este personalitatea cea
mai proeminentă din ţările
române,în tot veacul al xvII-lea.
 Miron Costin prezintă în
Letopiseţul Ţării Moldovei de la
Aron-Vodă încoace,evenimente
petrecute după 1595.Intenţia lui a
fost să înfăţişeze istoria moldovei
de la începuturi şi pînă în zilele
sale.
 ISTORIE ŞI FICŢIUNE:ION
NECULCE
 Duce letopiseţul pînă în vremurile
contemporane lui.Opera
sa,Letopiseţul Ţării
Moldovei,cuprinde evenimente
petrecute între anii 1661-1743,o etapă
dramatică a istoriei
moldoveneşti,marcată de
războaie,intrigi,decădere şi de
începuturile domniilor fanariote.
 Neculce apelează la tradiţia
orală,utilizând informaţii din
audzitele celor bătrîni boieri,fie a
participat direct,de aceea ele au fost
scrise dintru a sa ştiinţă, fără să mai
recurgă la un alt izvor.