,,FOLCLORUL – ÎNTRE

T R A D I Ț I E Ș I I N O VA Ț I E , ,

A realizat Soroceanu Doina

D-021,CSAF
F I L E D I N I S T O R I A S AT U L U I C U H N E Ş T I .

Primele file ingălbenite de bagheta magică a timpului, care vin să ne reamintească

istoria satului Cuhneşti au fost scrise la inceputul secolului al XVIII. In timpul vieţii lui
Iordache Kazemir (1712-1730),care a fost stăpin al acinei Chilia,curtea boierească o
mutase in deal. In jurul curţii erau hambare mari pline cu pîine,grajduri,ocoale etc.Pe
acest loc s-a construit o bucătărie, unde ospătau locuitorii Chiliei in timpul ucrului in
cîmp, fie la prelucrarea pămintului, fie la recoltarea roadei. După ce s-a terminat
primejdia de invazia leşilor din afară şi adesea fiind puşi in pericol in timpul
revărsărilor riului Prut locuitorii satului Chilia in anul 1720 au inceput să se evacuieze
in deal mai aproape de curtea boierească,de aici s-a şi luat denumirea de satul Cuhneşti.
 OBICEIURI DE CRĂCIUN
De sărbătorile Craciunului, cel mai frumos obicei este colindul. Colindele
sunt cântecele cu care copiii, tinerii sau chiar și oamenii
maturi întâmpină venirea lui Hristos pe pământ. Din cadrul ritualului
colindelor fac parte cântecele de stea, vifleemul, pluguşorul, sorcova. Se joacă
vasilica, jocuri cu măşti , teatrul popular, dansuri .Între Craciun si Boboteaza ,
colindătorii  umblau cu steaua. În zilele noastre se merge cu steaua doar în
prima și a doua zi de Craciun. Cei care umblă cu steaua cânta colinde, care
amintesc de viața Domnului sau „ Steaua sus răsare” și „Trei crai de la
răsărit”. Steaua purtată cu ocazia colindelor se face din lemn uşor şi are mai
multe colţuri. Se împodobeşte cu hîrtie colorată și are fixată la mijloc o iconiţă
cu Maica Domnului şi Isus Hristos. 
Cand merg cu steaua copiii sunt uneori însotiti de mascați care poartă și
numele de țahondre .Aceștia sunt de obicei adulți și adolescenti care pot avea
grijă de micii colindători.Grupul stelarilor trece pe la porțile caselor și
întreabă : ‘’Primiți cu steaua?..Primiți cu steaua?“. Se continuă cu
“Cine primește/ Steauafrumoasă/ Si luminoasă/ Cu colțuri multe/ Și mărunte/
De la nașterea/ Lui Hristos/ Dăruite.” Grupul colindătorilor este primit în
casă sau în curte și atunci copiii încep a cânta colindele. La sfârsitul
colindului ceata de colindători va primi răsplata. În vremurile vechi ei
primeau covrigi, nuci, mere, cozonac. Acum însă ei sunt răsplătiți cu bani.
 CEREMONIA DE BOTEZ :
De foarte mult timp botezul copiilor reprezinta una dintre cele mai importante
traditii pe care crestin-ortodocsii le tin cu sfintenie. Conform traditiei, nasii de
cununie trebuie sa boteze doar primul copil, in timp ce pe al doilea il vor boteza
doar daca acestia vor.Lumanarea de botez reprezinta lumina din sufletul fiecarui
prunc botezat si este obligatia nasului. Potrivit obiceiului, lumanarea trebuie sa fie
impodobita cu flori de crin, frunze de feriga si floricele din floarea miresei.
Crimul este cunoscuta de toti credinciosii ca fiind floarea Maicii Domnului, in
timp ce feriga se pune pentru ca puncul sa aiba spor si sa fie sanatos ca bradul.
Mai mult, florile din floarea miresei se pun pentru ca pruncul sa nu aiba cununii
legate. Panglica sau fasa de botez trebuie sa fie de culoare ros sau rosie pentru
fetite si albatra pentru baieti. Obiceiul cere ca nasii sa pregateasca pentru infasatul
pruncului intr-o panza alba, necusuta si nefinisata, deoarece si Mantuitorul nostru,
Domnul Iisus Hristos a fost infasat astfel.
Aceasta panza de infasare trebuie sa masoare trei metri.Odata cu savarsirea
botezului, nasii trebuie sa puna copilului o cruciulita de argint la gat in timp ce
nasa trebuie sa infaseze copilul.Pentru slujba de botez, parintii bebelusului
trebuie sa aduca la biserica ulei si vin pentru mirungere si impartasanie. Mai
mult, acestia trebuie sa aduca si prajiguri si sampanie, ca sa celebreze acest
moment plin de bucurie. Ei trebuie sa organizeze si ospatul. Mai mult,
petrecerea de botez se poate face in oricare zi a anului, chiar si in post. Biserica
Ortodoxa spune ca bebelusul nu decide cand sa vina pe lume, astfel el trebuie sa
fie botezat fara vreo urma de retinere. Dupa ce este adus acasa de la biserica,
bebelusul este pus in pragul casei de nasa care obisnuia sa ii spuna mamei
inainte ca aceasta sa il ia de jos: “Pagan mi l-ai dat, crestin ti l-am adus”. Mai
apoi se cerea taiatul unei gaini si pregatirea unei supe cu taitei si a unei tocane
din aceasta.A doua zi dupa savarsirea botezului are loc si scoatearea din mir a
copilului. In timpul ritualului imbaierii, lumanarea de botez trebuie sa ramana
aprinsa, iar la sfarsit aceasta se stinge fie de tavan, fie de tocul usii.
Mai apoi, lumanarea se despodobeste de toate elementele decorative
si se pastreaza intr-un loc uscat in pozitie dreapta. De asemenea,
aceasta nu trebuie sa se incovoaie sau sa se rupa.De asemenea, motul
taiat se pastreaza ca amintire impreuna cu lumanarea de botez, pana
cand copilul va implini sapte ani.Apa din cadita trebuie neaparat sa fie
neinceputa, scoasa la rasaritul soarelui si sa contina urmatoarele: flori,
bani , apa sfințită , ou , pietre , busuioc , miere , picătura din lumânarea
de botez , potcoava , inel ,romaniță și mentă, floare de mac și pene .
 O B I C E I U L D E I N V O C A R E A P L O I I – PA PA R U D E L E

În folclor, paparuda este un ritual de aducere a ploii, un ritual magic, aparținând
tipologiei cultelor agrare. În timp de secetă, tinerele fete din sat dansează Jocul
Paparudelor, un dans rudimentar, în fuste simbolice din frunze, în timp ce femeile
din sat le stropesc cu găleți de apă.Jocul este practicat în a treia joi după
Rusalii,poate însă avea loc și în orice zi de vară, după o secetă prelungită. Este jucat
de fete tinere, mai rar și de băieți, toți cu vârste sub 14 ani.Alaiul care însoțește
paparuda este alcătuit din mai multe personaje, dintre care cel puțin una-două trebuie
să fie mascate. Acestea sunt dezbrăcate și apoi înfășurate în frunze si ghirlande de
boz .Paparuda este însoțită de un cortegiu care merge prin sat de la o casă la alta, și
în curte, însoțitoarele cântă un cântec, bătând din palme, în timp ce paparuda joacă
un dans săltăreț
Paparuda invocă ploaia prin dans, prin bătăi din
palme, prin răpăitul tobelor improvizate din tigăi, dar
mai ales prin textul pe care trebuie să îl spună cu
ardoare:„Paparudă-rudă, / vino de ne udă / cu galeata-
leata / peste toată ceata; / cu ciubărul –bărul / peste tot
poporul. / Dă-ne Doamne, cheile / să descuiem
cerurile / să pornească ploile, / să curgă șiroaiele / să
umple pâraiele. / Hai, ploiță, hai! / udă pământurile / să
crească grânele / mari cât porumbele. / Hai, ploiță,
hai!”În timpul jocului sau după terminarea lui este
obligatorie udarea cu apă a paparudei, ori a întregului
alai. Pentru dansul lor sunt răsplătiți prin daruri rituale
ce semnifică abundența și belșugul: ouă, mălai, grâu, ,
lapte, colaci, fructe. După ce au terminat cu mersul prin
sat, paparudele merg apoi la o apă curgătoare, aprind
paie pe apă și își aruncă aici veșmintele din frunze.
 CEREMONIA DE NUNTA
Se spune că în Moldova s-au păstrat cel mai bine tradiţiile, iar acest lucru se vede şi în modul cum sunt
organizate nunţile.Cateva dintre obiceiurile diin folclor
respectul faţă de părinţi, tinerii miri fiind cei care în ziua nunţii merg în faţa celor care le-au dat viaţă
şi îşi cer iertare pentru cele „greşite cu voie şi fără voie”.
Neapărat în Moldova petrecerea de nuntă durează până dimineaţa în zori, iar trecerea miresei la statutul
de soţie are loc printr-un mic ritual de scoatere a voalului pentru a i se pune pe cap un batic și pe care îl
numim "dezbrăcatul miresei". Voalul ajunge în posesia unei fete necăsătorite, aceeaşi care a reuşit să
prindă buchetul miresei. Tradiţia nunţilor din Moldova mai spune că după odihna de după nuntă,
petrecerea trebuie să continue cu aceeaşi amploare. Dacă pe vremuri nunta dura trei zile şi trei nopţi,
astăzi protagoniştii nunţilor se reunesc la "zeamă" cu nuntaşii apropiaţi, pentru a depăna din momentele
de la nuntă.
 OPINIE PERSONALĂ
Folclorul reprezintă oglinda vie a existenţei poporului ,o dovadă grăitoare a străvechii unităţi culturale
a poporului român. Imensul tezaur folcloric al poporului nostru constituie o componentă valoroasă a
acestei moşteniri. Prin varietatea folclorului, copiii pot să cunoască ,să înţeleagă şi să preţuiască mai
mult trecutul glorios al poporului nostru, obiceiurile , sentimentele ,năzuințele generațiilor de
ieri.Prin conţinutul său profund,realist ,folclorul,constituie o şcoală de patriotism,din care se poate învăţ
a dragostea pentru ţară,atitudine morală,demnă,pe care a avut poporul  în clipele cele mai grele din
viața . După părerea mea , este important sa studiem folclorul poporului nostru , pentru a ne cunoaște
mai bine originile , pentru a ști cine au păstrat tradițiile înaintea noastră si pentru a le duce mai
departe . Prin studierea folclorului aflam vechi tradiții care au fost transmise din moși strămoși , din
generație în generație si pe care avem datoria de a le duce mai departe pentru a nu fi uitate de timp
.Astfel , țara noastră poate fi cunoscută peste hotare ca fiind o țara cu oameni patrioți,prietenoși și care
țin foarte mult la tradițiile ei și le păstrează .