Uniunea Europeana

*PĂrinȚii fondatori
Ai uniunii europene
 Introducere
• Următorii lideri vizionari au inspirat crearea Uniunii
Europene în care trăim astăzi. Fără energia şi motivarea
lor, nu am trăi în acest spațiu de pace şi stabilitate pe care
îl considerăm ca pe ceva normal. De la luptători din
rezistență până la avocați, părinții fondatori au fost un
grup divers de oameni cu aceleași idealuri: o Europă
pașnică, unită şi prosperă. Pe lângă părinții fondatori
prezentați mai jos, există şi mulți alții care au lucrat şi
lucrează neostenit pentru proiectul European, inspirându-
l. Această secțiune dedicată părinților fondatori este, prin
urmare, în continuă evoluție.
 • Konrad Hermann Joseph Adenauer a fost un politician
creștin-democrat german, de profesie jurist. A reușit
apropierea țării sale de Franța, punând alături de 
Charles de Gaulle bazele alianței franco-germane, care a
Konrad Adenauer constituit nucleul Uniunii Europene. Este considerat ca fiind
unul din "părinții Europei", alături de Charles de Gaulle, 
Robert Schuman (ministru de externe al Franței), 
Alcide De Gasperi (ministru de externe al Italiei) și Jean Monnet
 (autorul planului unificării industriilor vesteuropene, plan pus
în practică de politicienii enumerați anterior). Adenauer a
contribuit în mod decisiv la racordarea 
Republicii Federale Germania în sistemul atlantic de securitate.
• În 1955 a obținut repatrierea germanilor 
deportați la muncă forțată în Siberia.
• Și-a dat demisia din funcția de cancelar federal la data de 15
octombrie 1963, făcând loc lui Ludwig Erhard, un politician
creștin-democrat mai tânăr, în fotoliul de cancelar.
• A continuat să fie activ politic.
 • Alcide de Gasperi a fost un om
politic și de stat italian.
Alcide de Gasperi • De la începutul procesului de
unificare europeană De Gasperi s-a
aflat alături de Robert Schuman și 
Konrad Adenauer în elaborarea
etapelor de constituire a Europei. În
1952 a primit Karlspreis (Premiul
Carol cel Mare), o distincție acordată
de orașul german Aachen
 persoanelor care au contribuit la
impunerea păcii și ideii unificării
europene.
 • Consilier pe probleme economice şi om politic francez,
Jean Monnet şi-a dedicat viaţa cauzei integrării
europene. A fost sursa de inspiraţie a planului
Jean Monnet Schuman, care prevedea unificarea industri ei în calitate
de comisar al planului de modernizare a Franţei după
război, a fost omul care a inspirat faimoasa „Declaraţie
Schuman” pronunţată la 9 mai 1950. Aceasta a condus
la crearea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi
Oţelului (CECO), considerată a fi originea Uniunii
Europene de astăzi. Între 1952 şi 1955, a fost primul
preşedinte al comitetului executiv al CECO.
• Cu toate acestea, ar fi nedrept să limităm la sfera
economică influenţa exercitată de Monnet. Fraza sa cea
mai celebră şi cel mai frecvent citată a fost „Nu
coalizăm state, ci unim oameni”. Programele actuale
derulate de Uniunea Europeană în domeniul
schimburilor culturale şi educaţionale se înscriu în
această tradiţie.
 • A fost unul dintre primii care au conceput și
promovat ideile federalizării europene,
redactând pe această temă, în 1941, „
Altiero Spinelli Manifestul Ventotene”. Manifestul a circulat în
rândul membrilor Rezistenței Italiene și a fost
adoptat ca program al Mișcării Federaliste
Europa, fondată de Altiero în 1943.[1]
• Din 1976 până în 1986, Altiero Spinelli a fost
membru al Parlamentului European, calitate în
carea promovat intens elaborarea unui proiect
de tratat care să înființeze Uniunea Europeană.
Proiectul a fost aprobat cu largă majoritate în
Parlamentul European, însă a fost blocat de
guvernele naționale, care au realizat în 1985
Actul Unic European, document mai puțin
ambițios.
 Paul-
Sicco Jean Robert Henri
Mansholt Monnet Schuman Spaak

Joseph Johan Willem Altiero

Konrad
Bech Beyen Spinelli
Adenauer

Winston Alcide De Walter

Churchill Gasperi Hallstein
 ETAPELE FORMARII UE
• Convenţional, istoria construcţiei Uniunii Europene întruneşte cateva etape.
• Prima etapă (1951 – mijlocul anilor ’70), considerată şi „veacul de aur al Comunităţii”.
• Perioada s-a manifestat prin constituirea CECO -Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului.
• -membri fondatori au fost 6 state: Franţa, Germania, Italia, Belgia, Olanda,Luxemburg
• -artizani: Robert Schuman, Jean Monnet
• -ulterior procesul se extinde şi în celelalte domenii economice.
•  A doua etapă (mijlocul anilor ’70 – începutul anilor ’90),caracterizată prin adoptarea programului de colaborare valutară şi
constituirea unui mecanism eficient de consultări,
• s-a manifestat prin constituirea
• CEE-Comunitatea Economică Europeană.
•  În această perioadă, a fost atestată criza cunoscută sub numele „scleroza europeană”, care s-a caracterizat printr-un nivel diferenţiat
de dezvoltare a ţărilor CEE şi a statelor recent aderate.În această perioadă a fost adoptat Actul Unic European şi au continuat eforturile
de formare a Uniunii Europene.Tratatul de la Roma având ca obiective principale
• -crearea unei pieţe comune
• -armonizarea politicilor economice ale statelor.
•  A treia etapă (1992 - 2004), caracterizată prin constituirea şi evoluţia în continuare a Uniunii Europene.
•  A fost semnat Tratatul Uniunii Europene, s-a constituit Uniunea Economică şi Monetară, trecandu-se la valuta unică euro.
•  Tratatul de la Maastricht (Olanda) la 2 februarie care are şi în prezent următoarele obiective:
• -crearea unei uniuni vamale
• -politici economice comune în domeniica:agricultura, comerţ, transporturi, energie, concurenţă, etc
• -crearea une uniuni economice şi monetare
• -libera circulaţie a bunurilor, forţei de muncă,capitalului, serviciilor.
•  A patra etapă (2004 – 2007)-contemporană:
• În această perioadă afost elaborată Constituţia Europeană şi propus spre aprobare Tratatul de laLisabona.Tratatul de la Lisabona care,
conform prevederilor sale, trebuia să intre în vigoarela 1 ianuarie 2009. Noul Tratat are drept scop consolidarea capacităţii
defuncţionare a UE prin sporirea eficienţei instituţiilor comunitare.
Lista statelor din Uniunea Europeană
Loc Stat membru Populație
1  Germania 82,422,299
2  Franța 63,392,140
3  Regatul Unit 60,209,500
4  Italia 58,751,711
5  Spania 45,061,274
6  Polonia 38,132,277
7  România 22,329,977
8  Olanda 16,407,491
9  Grecia 11,244,118
10  Portugalia 10,605,870
11  Belgia 10,445,852
12  Cehia 10,287,189
13  Ungaria 10,076,000
14  Suedia 9,047,752
15  Austria 8,206,524
16  Bulgaria 7,761,000
17  Danemarca 5,447,084
18  Slovacia 5,431,363
19  Finlanda 5,261,008
20  Irlanda 4,234,925
21  Lituania 3,596,617
22  Letonia 2,290,237
23  Slovenia 2,011,070
24  Estonia 1,332,893
25  Cipru 818,200
26  Luxemburg 468,571
27  Malta 402,668