Organizarea finanțării

proiectelor de investiții.
CUPRINS:
Esența și particularitățile
1 proiectelor investiționale

Mecanismul finanțării
proiectelor investiționale 2
Metode de finanțare a
3 proiectelor investiționale

Riscurile implicate de finanțarea

internațională a proiectelor investiționale 4
 Totalitatea activităţilor şi operaţiunilor
întreprinse în vederea înfăptuirii lucrărilor
necesare realizării şi punerii în funcţiune-
expluatare a unor obiective economice, sociale,
etc. angrenând resurse materiale, umane, de
muncă, precum şi timp, prin intervenţia diferitor
factori constituie procesul investiţional.
l
 Pentru proiectele investiţionale mici, finanţate de
întreprindere din contul surselor proprii,
fundamentarea lor tehnico-economică are un caracter
restrâns. O astfel de fundamentare poate conţine doar:
• scopul efectuării proiectului investiţional,
• parametrii săi de bază,
• volumul necesar de resurse financiare,
• indicatorii eficienţei investiţiilor
• schema realizării proiectului investiţional.
 Pentru proiectele investiţionale medii şi mari, realizarea cărora
necesită o finanţare externă, este necesară o fundamentare
tehnico-economică complexă conform standardelor naţionale şi
internaţionale. O astfel de fundamentare a proiectelor
investiţionale se supune unei anumite structuri logice, care are
un caracter unic în majoritatea ţărilor cu o economie de piaţă
dezvoltată.
 Fazele procesului investițional:
• Faza preinvestiţională sau de
concepţie este subordonată în
întregime elaborării deciziei
investiţionale.
• Faza de exploatare este
faza în care se ajunge la
scopul urmărit
de către beneficiarul de
investiţii.
• Faza investiţională constituie
perioada de timp, în care se
realizează fizic obiectivul de
investiţii. Atât faza de
concepţie cât şi cea de
realizare trebuie să se
desfăşoare într-un interval de
timp destul de scurt pentru a
reduce, pe cît e de posibil,
perioada de imobilizare a
fondurilor investite
 costurile de
Perspectiva pe termen producție
lung evidenţiază doi
factori:
veniturile din
vânzări
 proprietarul
proiectului

băncile investitorii

Participanții
la finanțarea
unui proiect
agenții de investițional
creditare a guvernul
exporturilor

agenții furnizorii de
multilateral echipament
e e
 Schema generală de funcționare a finanțării proiectelor de investiții
are în centru o companie
distinctă numită "Special Purpose Vehicle" (SPV) formată dintr-un
consorțiu de acționari ce pot fi investitori sau alte părti interesate în
proiect (operatori, cumpărători). Aceasta intră în relații contractuale
cu toate părțile implicate în proiect, de regulă contracte ferme și pe
termen lung în care se stipulează rolul și responsabilitățile părților.
Între aceștia se evidențiază compania (sau companiile) care are
interesul direct în realizarea proiectului de investiții și care poartă
denumirea de sponsor. Acesta, în funcție de interesele sale și în urma
unei analize economico-financiare poate considera că este avantajos
să formeze o nouă entitate juridică care să construiască, să dețină și
să exploateze proiectul.
 Mecanismul finanţării investiţiilor implică
acţiuni corelate privind:
• determinarea necesarului de finanţare;
• stabilirea structurii corespunzătoare a
capitalului;
• evaluarea costului resurselor de finanţare pe
termen mediu şi lung.
Prin intermediul planului de finanţare a investiţiilor sunt puse într-un
raport de balanţă programul de investiţii, alcătuit din portofoliul de
proiecte de investiţii ce urmează a fi înfăptuite, şi resursele de care
investitorul dispune sau le va putea mobiliza. Esenţial estedacă
investitorul poate mobiliza resursele necesare din finanţare internă sau
din finanţare externă. Astfel, problema atragerii resurselor de capital
trebuie cercetată sub două aspecte interdependente: după sursele şi
metodele de finanţare. Structura de finanţare a investiţiilor se
bazează pe finanţarea internă şi pe finanţarea externă.
Finanţarea realizată numai cu sprijinul unic al surselor
interne prezintă o serie de avantaje şi dezavantaje.
AVANTAJELE:
• conferă un grad mai mare de independenţă şi control
asupra întreprinderii, deoarece acţiunile întreprinse nu se
cer a fi justificate cuiva;
• reprezintă un mijloc sigur de acoperire a necesităţilor
financiare ale întreprinderii;
• menţine independenţa şi autonomia financiară, deoarece
nu creează obligaţii suplimentare (dobânzi, garanţii);
• fondurile investite nu necesită a fi rambursate.
DEZAVANTAJELE:
•volumul limitat al resurselor financiare;
•lipsa posibilităţilor de extindere a activităţii investiţionale
într-o conjunctură favorabilă a pieţei investiţionale;
•restrângerea capacităţii întreprinzătorului de a dezvolta
afacerea;
•posibilitatea de a pierde anumite oportunităţi de investiţii
datorită indisponibilităţii de resurse financiare la momentul
potrivit;
•acceptarea de către investitor a unui nivel sporit de risc
personal etc.
 Metodele de finanțare a investițiilor:

autofinanțare; finanțare prin mecanismele

pieții creditului;

finanțare prin mecanismele finanțare mixtă;

pieții de capital;
alte metode de finanțare.