Tipologia sistemelor de

sănătate. Elementele
mecanismului financiar
finanţare, organizare.
 O țară sănătoasă este o țară fericita. Top 10 țări cu
cele mai bune sisteme publice de sănătate
• 10. Noua Zeelanda este una dintre cele mai active tari din lume si
depaseste cu mult asteptarile altora in competitiile sportive nationale. Ea
are o speranta medie de viata de 81,6 ani.
• 9. Austria are al doilea cel mai mare numar de doctori la 100.000 de
locuitori din Uniunea Europeană și unul dintre cele mai puternice sisteme
medicale de pe continent, sistem recunoscut pentru calitatea excelentă
a serviciilor și pentru standardele înalte ale unităților medicale. În
același timp, s-a dezvoltat și un puternic sector de furnizori privați de
servicii medicale, ce ofera tratamente pentru pacienti internationali din
Asia, SUA sau Europa.
• 8. Franta este recunoscuta pentru calitatea serviciilor de sănătate și
speranța medie de viață a țării de 82 ani.
• 7.Australia Nu este surprinzator ca Australia a fost clasată ca fiind cea
mai sănătoasa națiune din emisfera sudică, aici australienii se bucură de
o vreme favorabilă, iar poluarea este redusă. Speranța medie de viață
este de 82,8 ani, iar din acest punct de vedere tara se claseaza pe locul
patru in lume.
Top 10 țări cu cele mai bune sisteme publice de
sănătate
6. Olanda În 2015 Olanda a obtinut cele mai bune rezultate
potrivit Indexului anual Euro Health Consumer, care
compara sistemele de sanatate din Europa. Olanda a
avut atunci punctajul maxim de 916 din 1.000 de puncte,
iar in acest top se afla pe locul șase.
5. Germania Chiar daca se spune ca germanii sunt iubitori
de bere și cîrnați, aceștia sunt printre cei mai sănătoși
oameni din lume. Speranța medie de viata a țării este de
81 ani.
4. Marea Britanie Sistemul de sanatate din Marea Britanie,
universal și gratuit, deși a avut suisuri și coborasuri, a
transformat societatea, propunandu-și să ofere îngrijire
tuturor după nevoie, indiferent de venituri. A servit ca
model pentru alte țări și e în continuare printre cele mai
accesibile din lume: doar 2% dintre britanici nu au acces
la medicamentele necesare.
 Top 10 țări cu cele mai bune sisteme publice de
sănătate
3. Canada are unul dintre cele mai bune sisteme publice de
asigurare de sanatate din lume. Majoritatea serviciilor
medicale sunt gratuite, fiind platite din impozite. Guvernul
federal stabileste normele serviciilor de sanatate pentru toata
Canada, dar fiecare provincie isi administreaza propriul
program de servicii de sanatate.
2. Suedia De obicei tarile din Nordul Europei au un punctaj
mare, potrivit Indexului global de prosperitate. Barbatii
suedezi au a patra cea mai mare speranta medie de viata din
lume de 80,7 ani.
1. In Danemarca, toate persoanele care dezvoltă probleme
medicale grave au dreptul de a primi tratament gratuit în
spital. Acest lucru este valabil și în cazul persoanelor venite
în vizită din alte țări. Majoritatea examinarilor medicale și
tratamentelor sunt gratuite. Danemarca are cel mai bun
sistem de sănătate, aici se găsesc cei mai mulțumiți pacienti
de serviciile medicale publice din țară
 Sistemul de sănătate
• Reprezintă totalitatea actorilor, instituțiilor și
resurselor direcționate spre acţiuni, al căror
scop primar constă în îmbunătăţirea sănătăţii.
(Raportul OMS, 2000)
• Acţiunea de îmbunătățire a sănătății - orice
efort al serviciilor de sănătate adresat
individului sau populaţiei, sau iniţiativă
intersectorială al cărui scop primar îl
constituie îmbunătăţirea sănătăţii.
 Obiectivele sistemului de
sănătate (OMS)
1. asigurarea stării de sănătate a populației,
2. asigurarea unei contribuţii financiare corecte
și protecție împotriva riscului financiar,
3. răspunsul la aşteptările (nemedicale)
populaţiei.
Principii care stau la baza
sistemelor de sănătate
Funcțiile Sistemului de Sănătate
• GENERAREA RESURSELOR:pregătirea forţei de
munca,organizarea facilităţilor pentru furnizarea serviciilor
,producţia de medicamente, materiale, echipamente ; cercetare
şi dezvoltare
• FINANŢAREA, ASIGURAREA MECANISMELOR DE
SUSŢINERE ECONOMICĂ: colectarea fondurilor;distribuţia
şi alocarea fondurilor ;achizitia strategică de servicii (metode
de plată a furnizorilor)
• FURNIZAREA SERVICIILOR DE SĂNĂTATE •preventive
•curative •la nivel individiual •la nivel populaţional
STEWARDSHIP-UL /ADMINISTRAREA EFICACE A
SISTEMULUI: •elaborarea politicilor de sănătate
•reglementare şi advocacy •colectare, utilizare informaţii
•managementul sistemului •coordonarea cu sistemele sociale
şi economice •asigurarea participării, implicării şi
împuternicirii comunităţilor •cooperarea internatională
 sistemul de sanatate
• cine oferă sursele de • Fondurile provin, în principal, de la
finanţare? populaţie (persoane sau corporaţii)
• mecanismele de colectare includ taxe,
• care sunt mecanismele de contribuţii la asigurările sociale, prime
de asigurare privată, economii ale
colectare a resurselor populaţiei, plăţi făcute direct de
financiare? pacienţi („din buzunar”), donaţii,
împrumuturi, granturi.
• cine sunt agenţii de • Agenţii colectori pot fi publici sau
colectare a resurselor privaţi (agenţi for-profit sau non-profit),
iar taxele pot fi directe (plătite
financiare ? individual, de familii, firme) sau
indirecte (tranzacţii).
• Taxele sunt colectate de guvern,
• contribuţiile obligatorii la asigurări sunt
colectate de un agent independent sau
semi-independent.
• Contribuţiile la asigurările sociale de
sănătate sunt plătite atât de angajator
cât şi de angajat,
• nivelul lor depinde, de obicei, de venit.
 Sistemul Beveridge
Sistemul national de sanatate
• Acest model este carecteristic Marii Britanii,
este intalnit in Suedia, Danemarca, Norvegia,
Grecia, Arabia Saudita, Israel, Noua
Zeelanda, Canada, Portugalia, Italia, Spania.
• bazat pe finantarea centrala
• Sursa de finanţare este statul prin impozite,
prin taxe cu destinaţii speciale. Fondurile sunt
colectate din bugetul de stat, apoi sunt alocate
sectorului de sanatate.
• Acoperirea populaţiei este generală. Persoanele
contribuie prin impozite, taxe în funcţie de venit.
• acoperirea cu servicii medicale se realizeaza
prin inscrierea fiecarui individ pe lista de pacienti
ai medicului generalist preferat, fara a se folosi
drept criteriu capacitatea de plata a cetateanului.
• Gradul de echitate a sistemului depinde de
modalitatea de impozitare aleasa, iar sumele
alocate asistentei medicale sunt stabilite de
Parlament.
• Finantarea prin impozite generale nu presupune
doar existenta unui sistem sanitar public, din
banii colectati finantandu-se atat furnizorii de
sanatate publici, cat si cei privati.
• Plata medicilor in acest sistem are la baza fie
capitatia, fie salariul.
Avantaje ale sistemului de
finantare centrala:
• echitatea in finantare
•  acoperirea larga si
reglementata cu servicii de
sanatate
•  posibilitatea controlului
asupra cheltuielilor
medicale totale
Dezvantaje ale sistemului de
finantare centrala:
•  lipsa participarii
individuale la deciziile de
finantare
• lipsa de transparenta in
finantarea unor costuri
pentru servicii medicale
aditionale
• posibilitatea afectarii
finantarii sistemului
medical de deciziile
politice pe termen scurt.
 MAREA BRITANIE

• Serviciul National de Sanatate este finantat in special din impozitare

generala (95%), restul realizandu-se din alte contributii.
• Asigurarea medicala ii include pe toti rezidentii legali, asigurarile
suplimentare nefiind frecvente.
• Sistemul privat este aproape absent, aproximativ 11% din populatie avand
o asigurare privata.
• Serviciile primare sunt asigurate de medicii de familie care desfasoara
activitati independente, avand rolul unui filtru de acces si fiind responsabili
pentru circa 1.800 de membri din comunitatea locala.
• Spitalele primesc finantare bazata pe activitate si contracte.
• Listele de asteptare pentru accesul la asistenta medicala ajung insa si la 12
luni.
• In Modelul din Marea Britanie Fondurile provin: 76% din buget,
11% din asigurări sociale, 10% din asigurări private, 2% plăţi
directe.
 SPANIA
• Sistemul, bazat pe impozitare, acopera 99,8%
din populatie, inclusiv imigrantii.
• Accesul la sistemul de sanatate este gratuit,
conform unui act din 1986.
• Medicii de familie, cu rol de filtru, se situeaza
intre pacienti si sistemul de sanatate.
• Toti specialistii din spitale si unitatile de
ambulatoriu sunt salariati.
• Posibilitatea contractarii unei asigurari de
sanatate private exista, dar numarul celor care
apeleaza la ea este limitat.
 sisteme de sănătate
• Sistemul naţional de asigurare
medicala Douglas prin intermediul
statului e caracteristic pentru Canada,
Australia. Surse de finantare
• -fiscale
• -finanţare în comun de către guvernele
fiderale şi guvernul provincial
• Sunt administrate de către autorităţile
provinciale
 sisteme de sănătate
• Sistemul national Semasco. Acest sistem a fost
format în baza sistemului Beveridge
• A fost în URSS.acest sistem e finantat de
la bugetul de stat,controlat de stat prin
sistemul de planificare; statul are monopol
asupra serviciilor.
• Personalul medical este în întregime
salariat, accesul la serviciul e general
• nu exista sector privat.
 Modelul sistemului de asigurări sociale de stat
Modelul Bismark
Este prezent in tari precum Germania, Franta, Belgia, Japonia,
Australia, Brazilia, Egipt, India
Se caracterizeaza prin:
• asigurarea este obligatorie;
• asigurarea include prestaţii similare pentru toţi contriboabilii
• asigurările sociale nu presupun excluderea existenţei
asigurărilor private,
• primele de asigurare sunt în funcţie de venit, dar nu în funcţie
de risc.
• contribuţiile sunt plătite de patron şi salariat;
• deosebim asigurări sociale de sanătate administrative(de
guvern) şi administrate de către casele de asigurări.
 Principiile de baza a sistemului
Bismark
• Fondurile obtinute nu sunt stabilite
--Autonomia de Parlament, ci se stabilesc in
fondurilor functie de capacitatea financiara a
-- Solidaritatea cetatenilor.
• Indiferent de starea de sanatate,
--Obligativitatea
toti au acces la ingrijirile medicale
• primele de asigurare sunt în funcţie
de venit
• asigurarea include prestaţii similare
pentru toţi contriboabilii
• Fondurile adunate sunt dependente de numarul
persoanelor active si cotizante, iar rezultatele
sunt legate de echilibrul intre numarul acestora si
cel al beneficiarilor de servicii medicale.
• Acest lucru conduce la aparitia dificultatilor in perioadele
cu rate inalte ale somajului, atunci cand scade numarul
cotizantilor, fiind necesara interventia de la buget pentru
a nu creste prima de asigurare.
• Asistenta sanitara pentru categoriile de persoane
ce nu activeaza pe piata muncii (someri,
pensionari, copii, elevi, studenti) este suportata
de stat.
• Plata medicilor se face dupa numarul de prestatii
acordate, existand astfel riscul consumului indus
si al inflatiei de servicii.
 Avantaje ale sistemului de
asigurari sociale de
sanatate:
•  transparenta mai mare a
contributiilor si beneficiilor
sistemului pentru cetatean
•  finantarea sistemului
medical este legata de
nivelul veniturilor
• finantarea este
independenta de
schimbarea prioritatile
politice
Dezavantaje ale
sistemului de asigurari
sociale de sanatate:
• reducerea bazei de
contributii in perioada de
recesiune economica
•  finantarea este strans
dependenta de gradul
de ocupare ori somaj al
fortei de munca
•  impune costuri mai
mari pentru agentii
economici.
 GERMANIA
• Circa 87% din populatie este acoperita de asigurarea standard
de sanatate, finantata prin asigurari sociale.
• Populatia are dreptul sa-si aleaga liber asiguratorul din mai
multe fonduri de asigurari non-profit. Angajatii si angajatorii
platesc fiecare circa 7,1% din salariu, cei din urma achitand in
plus 0,9% pentru a acoperi protezele dentare si concediul
medical. Afilierea este obligatorie pentru angajatii ale caror
venituri se afla sub un plafon stabilit.
• Persoanele cu venituri foarte mari sunt total excluse din
schema asigurarilor, ei avand obligatia sa cotizeze la un sistem
de asigurari de sanatate privat.
• Pachetul standard cu servicii este generos pentru toate
nivelurile de ingrijire, incluzand servicii pentru varstnici sau
tratamente in unitati de reabilitare pentru familii cu copii.
• Clientii pot alege singuri un fond de afectiuni. Spitalele
primesc bani pe baza grupelor de diagnostice (DRG).
 Sistemul asigurarilor private
• este preponderent in SUA, Thailanda,
Africa de Sud, Filipine, Nepal si este
exceptia in tarile Europei Occidentale.
• A aparut ca rezultat al politicii
economice americane (sectorul particular si
mecanismele pietei libere conduc la o mai buna
functionare cu cheltuieli mai mici ; cuantificarea
sanatatii drept un bun de consum pe care individul il
cumpara in functie de posibilitati, fara ca societatea
sa fie obligata sa furnizeze cuiva ingrijire medicala.)
• Nu exista un sistem de asigurari pentru caz de boala
generalizat, cheltuielile publice alocate sanatatii sunt
minime
• Protectia impotriva costurilor ridicate ale spitalizarii
si ale platii medicilor- In anii ‘60, in SUA, au fost
initiate programe sociale de asigurare medicala a
populatiei destinate persoanelor cu venituri reduse si
persoanelor in varsta de peste 65 de ani - programul
MediCaid destinat celor foarte săraci şi MediCare
destinat vîrstnicilor şi persoanelor cu handicap.
• În acest model exista populaţie cca 15% care nu sunt
asiguraţi defel.
• Se numeste si Sistem mixt cu dominarea
proprietăţii private. Asigurările private sunt
oferite de companiile de asigărare non profit sau
pentru profit.
• Asigurările sunt de două tipuri
a)individuală
b)de grup
• Prima de asigurare este calculată în funcţie de
riscul propriu de boală,
• Depind de mărimea contribţiei la pachetul de
serviciu de furnizat, în viitor la care se adaugă
cheltuielile administrative şi profitul de 40- 50%
din valoarea primei de asigurare.
 Caracteristici
Avantaje ale sistemului asigurarilor
private:
• alegerea furnizorului si a gamei
de servicii
•  transparenta in costurile si
beneficiile oferite de sistem
•  finantarea nu depinde de
obiectivele politice stabilite pe
termen scurt
•  finantarea directa il face pe
consumator sa fie constient de
costul ingrijirii sanatatii,
determinandu-l sa adopte un stil
de viata preventiv
Dezavantaje ale sistemului
asigurarilor private:
•  lipsa echitatii in contributia
cetatenilor la finantarea sistemului
medical
• slaba acoperire a populatiei cu
servicii de sanatate
• dificultatea de a controla
cheltuielile medicale globale (la
nivel national)
•  accesibilitatea scazuta la
asistenta medicala a populatiei
defavorizate
• costurile ridicate implicate de
companiile de asigurare si
onorariile ridicate ale medicilor
 Condiţiile care trebuie să îndeplinească un
sistem de sănătate după Maxell
• acoperire generală
• accesibilitate
• pertinenţă faţă de nevoi
• echitate
• posibilitatea de alegere
• eficacitatea
• eficienţa înaltă
• accesibilitate socială largă
• responsabilitatea statului faţă de sănătatea
publică
In ce fel influentiaza banii
serviciile pe care le oferim
pacientilor?