Toxoplasma

gondii
Clasa Sporozoa
 Caractere morfologice:

Endozoidul din interiorul celulei gazdei are forma de semilună

sau felioară de portocală (4-7 x 2-4 μm). Un capăt ascuțit, opus
- rotunjit, pe centru nucleul. La capătul ascuțit sub microscopul
electronic se depistează conoidul – formație, asemănătoare cu o
ventuză ce servește pentru fixarea parazitului pe suprafața
celulei în timpul pătrunderii în ea. Caracteristic este înmulțirea
asexuată pe calea diviziunii longitudinale şi endogene
(înmulțire internă), în citoplasma celulei gazdei se acumulează
un număr mare de toxoplasme, care extend membrana externă
a celulei – pseudochist, distrug celula și pătrund în alta nouă.
Pentru a-și asigura existența toxoplasma din când în când se
înmulțește sexuat. Ea are loc în corpul animalelor de pradă din
familia felidelor, în special, la pisica de casă. În ciclul de
dezvoltare formează oochist care se elimină cu excrementele
pisicii: sunt foarte rezistente la condițiile nefavorabile ale
mediului extern, putându-se păstra în sol mulți ani.
Transmiterea:

Transmiterea parazitului la om se poate face prin

consumul de carne crudă sau insuficient preparată
termic, consum de lapte nepasteurizat, apă contaminată,
contactul cu fecalele pisicilor infestate cu acest parazit
sau cu solul în care se află chist eliminat de pisici (prin
mâini murdare, grădinărit, legume și fructe nespălate),
prin transfuzii de sânge sau transplant de organe, de la
mama infectată la făt. Prezintă pericol înbolnăvirea de
toxoplasmosă a femeilor în perioada sarcinii, cauzând
moartea fătului, dezvoltarea de diferite monstruozități
(hidrocefalie, microcefalie), cauza întârzierii în
dezvoltarea intelectuală, inclusive idioție. În majoritatea
cazurilor 10-30% se constată starea de purtători, clinic
sănătoși.
 Diagnosticul si profilaxie:

Diagnosticul imunologic se bazează pe evidențierea

anticorpilor specifici în sânge sau alte lichide
biologice. Cele mai utilizate metode sunt RIF, ELISA,
IDR etc. Diagnosticul molecular: constă în
evidențierea prin tehnica PCR (polymerase chain
reaction) a ADN-ului parazitar din proba biologică.

Profilaxia. Omul, la fel ca şi alte gazde intermediare,

nu poate fi sursă de infectare. Deratizarea, respectarea
regulilor de igienă personală a mâinilor după contact
cu pisicele, neîntrebuințarea în alimentaţie a cărnii
crude şi insuficient prelucrate termic.
Trichomonas
vaginalis
Clasa Zoomastigophora
 Particularitati morfologice:

Particularitățile morfologice.
Dimensiuni mult mai mari decât
trihomonada intestinală, 7-30 μm.
Forma corpului cel mai des este
piriformă, dispune de 4 flageli,
membrană ondulată şi pivot de
sprijin, care se termină cu un spin.
Transmitere si profilaxie:
Această tricomonază provoacă procese inflamatorii
în căile genitale. Infectarea are loc cel mai des pe
calea sexuală, de asemenea în timpul folosirii
așternutului comun, lenjeriei şi obiectelor de igienă
personală (burete, ştergar); drept factor de
transmisie poate deveni instrumentarul ginecologic
insuficient sterilizat.
Pentru a reduce riscul de infectare cu trichomonas,
se recomandă:
• Utilizarea prezervativelor;
• Limitarea numărul de parteneri sexuali;
• Nu vă bazați pe acțiunea spermicidelor.
Multumesc pentru atentie!