A fost cândva, demult

Un Prunc mic într-o iesle

Un dar preascump și minunat
Trimis pe-aripi de cer
Scăldat în lacrimi dragi
Purtat pe brațe calde
Taine necuprinse strâng
Ochii de copil
 A fost cândva, demult,
Un om umblând pe ape
Furtuni și inimi liniștind,
Păcatele iertând.
Ne-a invățat smerit
Credința fără margini,
Ne-a arătat cum ceru-ntreg
Ascultă șoapta Lui.
Povestea-aceasta încă-i vie
Astăzi, pe pământ,
E povestea celor ce în inimi
Îl au pe Domnul Sfânt.
 A fost cândva, demult,
O cruce-însângerată
Și Dumnezeu, murind pe
ea, Gândindu-se la noi...
 Pironit pe lemn,
Cu brațele deschise
Cerul larg ni l-a deschis
Chiar prin jertfa Sa!
Prin moartea și-învierea Lui
Eu sunt copil de Dumnezeu,
Sunt copilul Lui!