Decebal şi Traian

Prof. CIOBANU VALENTINA

Decebal - Regele dacilor
Decebal
(87-106)

 “ Decebal era foarte priceput la planurile de

război şi iscusit în înfăptuirea lor, ştiind să
aleagă prilejul pentru a-l ataca pe duşman şi
a se retrage la timp. Dibaci în a întinde
curse, era un bun luptător şi se pricepea să
folosească izbânda, dar şi să iasă cu bine
dintr-o înfrângere.”
( Dio Cassius – Istoria romană )
Traian – Împăratul romanilor
Traian
(98-117)

 “ Traian se distingea în cel mai înalt grad prin

firea sa dreaptă, prin vitejia sa şi prin
modestia felului său de viaţă. Avea un suflet
minunat, ferit de pornirile vijelioase ale
tinereţii, cât şi de încetineala bătrâneţii.
Pentru campaniile militare cheltuia mult, mult
şi pentru lucrările publice în timp de pace.”
( Dio Cassius – Istoria romană )
Sarmizegetusa
Sarmizegetusa

 Aşezată în Munţii Orăştiei, cetatea

Sarmizegetusa era capitala statului dac şi
centrul religios al dacilor.
 După războaiele cu romanii, capitala
provinciei Dacia romană, întemeiată de
Traian, s-a numit Ulpia Traiana
Sarmizegetusa.
Ulpia Traiana Sarmizegetusa
Războaiele dintre daci şi romani

 Între anii 101-102 a avut loc primul război dintre daci

şi romani, încheiat cu condiţii avantajoase de pace
pentru Decebal.
 Meşterul Apollodor din Damasc a construit podul de
piatră de la Drobeta, din porunca lui Traian.
 Între anii 105-106 a avut loc al doilea război, care s-a
încheiat cu victoria romanilor.
 Regele Decebal s-a sinucis, pentru a nu fi prins de
duşmani.
 Dacia a devenit provincie romană.
Podul lui Traian- ruine
Războaiele dintre daci şi romani
Moartea lui Decebal

 Urmărit de soldaţii romani,

Decebal şi-a luat singur viaţa
murind ca un erou. Altfel, era
luat prizonier şi dus în
lanţuri la Roma.
Columna lui Traian

 Coloană de piatră
înălţată de Traian la Roma,
în cinstea victoriei.
Urna de aur cu cenuşa
împăratului a fost depusă
într-o încăpere din soclul
Columnei, care a devenit
astfel şi mormântul
Cuceritorului Daciei.
Povestea preafrumoasei Dochia, de Dumitru
Almas

 Cică, Decebal avea o soră numită Dochia. Era aşa de tânără, de

vitează şi de frumoasă încât, atunci când a văzut-o, împăratul Traian a prins
mare dragoste pentru dânsa. I-a zis:
- Te-am văzut, Dochia, cu cât curaj ţi-ai apărat cetatea de la Sarmizegetusa.
Acum, când eu l-am biruit pe fratele tău Decebal şi am cucerit Dacia, iar
războiul s-a sfârşit, vreau să vii cu mine la Roma. Vei trăi acolo în bogăţie şi
mărire, în palatul meu cel cu pereţi auriţi şi împodobit numai cu lucruri scumpe.
- Mulţumesc, împărate" a zis Dochia. Admir vitejia şi bunătatea ta. Dar eu la
Roma nu pot merge.
- De ce?
- Pentru că sunt sora lui Decebal, iar el şi-a curmat singur zileie ca să nu
ajungă prizonierul tău. Oricît de frumos ar fi palatul tău, eu acolo tot o biată
roabă aş fi. Şi apoi sunt multe fete dace mai frumoase ca mine; dacă vrei,
însoţeşte-le cu romani de-ai tăi, să se zămislească un nou popor, care să aibă
în firea lui dârzenia şi vitejia noastră şi măreţia voastră. Eu însă de aici nu plec,
voiesc să mă îngrop aici, în pămîntul sfânt al Daciei.
 Traian, împăratul, i-a ascultat povaţa, dar când a aflat că Dochia a luat
o turmă de mioare, s-a făcut păstoriţă şi a urcat în munţi, departe, s-a supărat
foc. Fiind el împărat mare şi puternic, a vrut ca măcar sora lui Decebal să-i fie,
ca o podoabă în carul de triumf. Şi-a luat câţiva ostaşi credincioşi şi a pornit în
urmărirea Dochiei. A mers zile şi săptămâni, peste dealuri şi văi. A găsit-o abia
în vârful muntelui Ceahlău: păştea oile, pe un plai înclinat către soare, cu iarbă
deasă şi flori multe albe, roşii şi albastre.
Speriată, Dochia a ridicat mîinile spre cer şi a şoptit: “Stană de piatră
mă fac şi rămân aici în ţara mea!".
Cât ai clipi din ochi, Dochia cea preafrumoasă, cu toate mioarele ei,
răspândite pe pajişte, s-au prefăcut în stînci, înfipte în piatra muntelui. Traian a
încremenit şi el de uimire. Cînd şi-a venit în fire, a zis: „N-am_ce face;
dacii,bărbaţi si femei, sunt legaţi de ţara lor ca munţii şi stâncile lor. Nu pot
decât să ascult sfatul Dochiei si să aduc aici cât mai mulţi romani.
Şi zicând aşa, Traian s-a întors la Roma.
Pe muntele Ceahlău se vede şi azi o stâncă înaltă, ca o păstoriţă, iar în
jur câteva zeci de stânci răsfirate pe plai, ca nişte oi brumării.
Din străbuni, românii zic acelor stânci, „Baba Dochia cu turma ei de mioare".
Dicţionar

 apeduct
 amfiteatre
 provincie romană
 sanctuar
 ruine