UNIVERSITATEA ŞTEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA

FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARĂ

CONTROLUL ȘI EXPERTIZA PRODUSELOR ALIMENTARE

Proiect la ecologie:
Poluarea apei

Cadru didactic:Conf. Dr. Ing. Gontariu Ioan

Student: Andrei Solomon
Program de studii:Cepa
Anul :IV
 CUPRINS
 
 
 
CAPITOLUL I: APA.RĂSPÂNDIRE ŞI
CALITATE.............………3
 
CAPITOLUL II: POLUAREA
APEI...........................................……..5
 
3.1.Cauzele poluării
apei......................................................................6

3.2.Poluanţi......................................................................................….7
3.3.Efectele poluării
apelor..............................................................….8
3.4.Consecinţele
poluării.................................................................…..9
3.5.Prevenirea şi combaterea poluării
apei......................................….11
3.6.Epurarea
 CAPITOLUL I: APA. RĂSPĂNDIRE ŞI CALITATE
 
APA = substanţa minerală cea mai răspândită pe suprafaţa pământului şi are un rol primordial în dezvoltarea social-economică a unei
naţiuni.[2]
 Consumul de apă dă gradul de civilizaţie al unei ţări. El variază între 3 litri/om/zi în unele zone aride ale Africii şi 1054 litri/om/zi la
New-York.
Problema gospodăririi şi consumului de apă este foarte importantă: de exemplu,dacă fiecare om ar consuma, în medie, 200 litri zilnic,
în cursul unui an, ar trebui ca înălţimea pânzei de apă să scadă cu 0,64mm.
În ultimul deceniu se lucrează după conceptul de utilizare durabilă a resurselor de apă, care face parte integrată din conceptul de
dezvoltare durabilă.
În natură apa se găseşte în proporţii diferite în hidrosferă, atmosferă şi litosferă.
Apa nu numai că trebuie să fie prezentă în cantităţi importante, dar ea trebuie să îndeplinească anumite criterii de calitate.[3]
Calitatea apei = ansamblul caracteristicilor fizice chimice, biologice şi bacteriologice, exprimate cuantificat, care permit încadrarea
probei într-o categorie, căpătând astfel însuşirea de a servi unui anumit scop. Planul mondial de supraveghere a mediului înconjurător GEMS, al
Naţiunilor Unite prevede urmărirea calităţii apelor prin trei categorii de parametrii[4] :
 1. parametrii de bază: temperatura, pH-ul, conductivitatea, oxigenul dizolvat, conţinut de colibacili;
2. parametrii indicatori ai poluării persistente: cadmiu, mercur, compuşi organo-halogenaţi şi uleiuri minerale;
3. parametri opţionali: carbon organic total, consum biochimic de oxigen, detergenţi anionici, metale grele, arsenic, clor, sodiu, cianuri,
uleiuri totale, streptococi.
Clasificarea apei
Dintre criteriile de clasificare a apei cele mai importante sunt:
- sursa de provenienţă;
- domeniul (sectorul) de utilizare.
 
a) După sursa de provenienţă distingem:
-apa de suprafaţă, formată din: oceane, mări, gheţari, fluvii, râuri, lacuri.
-apa atmosferică, cuprinde apa meteorică.
-apa subterană, formată din: straturi acvifere şi izvoare.
 
b) După domeniul de utilizare apele se împart în:
- ape industriale, folosite ca:-materii prime pentru diverse industrii;
-auxiliar în procesele de fabricaţie;
-agent de vehiculare a materiilor prime în industria chimică ;
-purtător de energie ;
-agent de răcire/încălzire.
 
- apă potabilă, folosită : pentru consum casnic şi pentru agricultură.
 CAPITOLUL II: POLUAREA APEI
 
Poluarea apei = orice modificare a compoziţiei sau calităţii ei, astfel încât aceasta să devină
mai puţin adecvată tuturor, sau anumitor, utilizări ale sale.
Protecţia calităţii apei = păstrarea, respectiv îmbunătăţirea caracteristicilor fizic-chimice şi
biologice ale apelor pentru gospodărirea cât mai eficientă a acestora.
Poloarea apelor afectează calitatea vieţii la scară planetară. Apa reprezintă sursa de viaţă pentru
organismele din toate mediile. Fară apă nu poate exista viaţă. Calitatea ei a început din ce în ce mai mult să se
degradeze ca urmare a modificărilor de ordin fizic, chimic şi bacteriologic.
Dacă toată apa de pe pământ ar fi turnată în 16 pahare cu apă, 15 şi jumătate dintre ele ar conţine apa
sărată a oceanelor şi mărilor. Din jumătatea de pahar rămasă, mare parte este înglobată fie în gheţurile polare,
fie este prea poloată pentru a fi folosită drept apă potabilă şi astfel, ceea ce ar mai rămâne pentru consumul
omenirii reprezintă conţinutul unei linguriţe. Din consumul mondial de apă, 69% este repartizat agriculturii,
23% industriei şi numai 8% în domeniul casnic.
3.1 CAUZELE POLUĂRII APEI
  Cauzele poluării apelor sunt:
 Scurgeri accidentale de reziduuri de la diverse fabrici, dar şi deversări deliberate a unor poluanţi;
 Scurgeri de la rezervoare de depozitare şi conducte de transport subterane, mai ales produse petroliere;
 Pesticidele şi ierbicidele administrate în lucrările agricole care se deplasează prin sol fiind transportate de apa de ploaie sau de
la irigaţii până la pânza freatică;
 Îngrăşămintele chimice şi scurgerile provenite de la combinatele zootehnice;
 Deşeurile şi reziduurile menajere;
 Sarea presărată în timpul iernii pe şosele, care este purtată prin sol de apa de ploaie si zăpada topită;
 Depunerile de poluanţi din atmosferă, ploile acide.
 3.2 POLUANŢI
 Poluanţii apei sunt produsele de orice natură care conţin substanţe în stare solidă, lichidă sau gazoasă, în condiţii şi în concentraţii ce pot schimba
caracteristicile apei, făcând-o dăunătoare sănătăţii.
1. Clasificarea poluantilor:
1. Poluanţi de natură fizică:
 depunerile radioactive;
 ape folosite în uzine atomice;
 deşeuri radioactive;
 ape termale;
 lichide calde provenite de la răcirea instalaţiilor industriale sau a centrelor termoelectrice şi atomo – electrice.
 
2. Poluanţi de natură chimică
Azotaţii proveniţi din:
 ingrăşăminte chimice;
 detergenţi;
 pesticide organofosforice.
Pesticidele, insecticidele, fungicidele provenite din:
 apele reziduale de la fabricile de produse antiparazitare;
 pulverizările aeriene;
 spălarea acestor substanţe de către apa de ploaie de pe terenurile agricole tratate;
 detergenţi.
3. Poluanţi de natură biologică:
 microorganismele patogene;
 substantele organice fermentescibile.
 3.3 EFECTELE POLUĂRII APELOR
 
Multă vreme am crezut, sau în orice caz am acţionat ca şi cum am fi crezut, că apa, prin imensitatea volumului ei, “digeră" tot ce
putem să aruncăm in ea; cu alte cuvinte, întinderile de apă ar fi o imensă ladă de gunoi pe care o ştiam purificatoare. Au fost
necesari 50 de ani, în cursul cărora am aruncat în mare mai multe deşeuri de toate felurile decât în cursul celor 20 de secole
precedente, pentru ca această iluzie să se spulbere.
A trebuit să se producă o serie de catastrofe până să descoperim greşeala pe care am făcut-o. Savanţii cunoşteau primejdia, dar
avertismentele lor au trecut, de cele mai multe ori, neluate în seama. Astăzi suntem aproape neputincioşi în faţa anumitelor
fenomene de impurificare.
Poluarea se produce atunci când, în urma introducerii unor substanţe determinate (solide, lichide, gazoase, radioactive) apele
suferă modificări fizice, chimice sau biologice, susceptibile de a le face improprii sau periculoase pentru sănătatea publică, pentru
viaţa acvatică, pentru pescuitul industrial, pentru industrie şi turism.
Poluarea apei datorită agentilor biologici (microorganisme şi materii organice fermentescibile) duce la o contaminare puternică,
bacteriologică a apei, care are drept urmare răspândirea unor afecţiuni cum sunt colibacilozele sau hepatitele vitale, febra tifoidă.
La această categorie de poluare, pe langă apele uzate urbane pot participa în mare măsură industriile alimentare, industria hârtiei.
 3.4 CONSECINŢELE POLUĂRII :
1. Asupra mediului:
 posibilitatea contaminării sau poluării chimice a animalelor acvatice;
 contaminarea bacteriologică sau poluarea chimică şi radioactivă a legumelor, fructelor sau a zarzavaturilor;
 distrugerea florei microbiene proprii apei ceea ce determină micşorarea capacităţii de debarasare faţă de diverşi poluanţi prezenţi la un
moment dat.
2. Asupra sănătăţii:
Majoritatea bolilor din organism sunt cauzate de faptul că oamenii nu beau suficientă apă sau apa băută nu are cele mai bune calităţi.
 3. Asupra calităţii apelor:
În viaţa colectivităţilor umane, apele sunt utilizate zilnic atât ca aliment cât şi în asigurarea igienei personale. În medie, în 24
de ore, un om adult consumă în scopuri alimentare 2-10L de apă.
Mirosul apei provine de la substanţele volatile pe care le conţine ca rezultat al încărcării cu substanţe organice în
descompunere, al poluării cu substanţe chimice sau ape reziduale. Cu cât apa conţine mai multe substanţe organice, chimice
sau ape reziduale cu atât mirosul este mai uşor de perceput.
Culoarea apei poate da indicaţii asupra modificării calităţii astfel:
 apele de culoare arămie sau brună provin de la distilările de cărbune amestecate cu ape industriale care conţin fier;
 apele de culoare brun închis sunt apele de la fabricile de celuloză;
 apele bogate în fier sunt cele provenite de la tăbăcării şi au culoarea verde închis sau neagră;
 ionii de fier dau apelor o culoare galbenă;
 ionii de cupru conferă apei o culoare albastră;
 apele care conţin argilă coloidală au o culoare galben-brună.
 3.5 PREVENIREA ŞI COMBATEREA POLUĂRII APEI
 
Problema purificării apelor reziduale are atât un aspect economic (recuperarea produselor petroliere antrenate şi refolosirea apei
recirculate), cât şi un aspect sanitar, pentru a evita o impurificare apelor primitoare (emisar).
Asigurarea calităţii apei ce urmează a fi utilizată într-un anumit scop se realizează şi se menţine prin:

1. Reducerea cantităţii şi concentraţiei poluanţilor prin folosirea unor tehnologii de fabricaţie care să reducă cantitatea de apă implicată,
reutilizarea apei în circuit închis după epurări parţiale sau totale, renunţarea la fabricarea unor produse toxice (DDT, detergenţi
nebiodegradabili etc.), majorarea suprafeţelor irigate cu apă uzată etc.
2. Mărirea capacităţii de autoepurare a cursurilor naturale prin: mărirea diluţiei la deversarea efluenţilor în cursurile naturale, mărirea
capacităţii de oxigenare naturală a râurilor prin crearea de praguri, cascade etc., reaerarea artificială a cursurilor naturale cu echipamente
mecanice plutitoare, amenajarea complexă a cursurilor naturale cu acumulări, derivări, turbinări etc.
3. Epurarea apelor uzate, realizată prin procedeee avansate în staţii specializate care folosesc tehnologii şi echipamente moderne, fiabile,
eficiente.[5]

Autopurificarea apelor:
Se realizează prin procese fizice şi fizico-chomice precum şi prin procese biologice şi biochimice. Acestea constau în:
 sedimentarea materilor mai grele, sedimentare, care este influenţată de temperatură, viteza de scurgere a apei etc.;
 prin acţiunea radiaţilor solare (ultraviolete) cu efecte antibacteriene;
 prin reacţii chimice de oxidare, reducere, neutralizare care au loc între substanţele chimice din apă şi cele din apa poluata;
 prin reacţii chimice chiar numai între substanţele chimice din apa poluata.
Procesele biologice şi biochimice constau în primul rând în concurenţa dintre flora propriei ape şi flora poluantă patrunsă în apă.
Astfel, germenii propii apei eliberează în apă o serie de metaboliţi cu acţiune antibiotică faţă de germenii poluanţi, ducând în cele din urmă
la dispariţia suportului nutritiv de hrană al germenilor patogeni patrunşi prin poluare.
 3.6 EPURAREA APELOR
 
Epurarea apelor = proces complex de reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive dizolvate, în stare coloidală sau de suspensii, prezente în
apele uzate industriale şi orăşeneşti, care nu sunt acceptate în mediul acvatic în care se face deversarea apelor tratate şi care permite refacerea
proprietăţilor fizico-chimice ale apei înainte de utilizare.
 
Epurarea apelor uzate cuprinde două mari grupe de operaţii succesive:
- reţinerea sau neutralizarea substanţelor nocive sau valorificabile prezente în apele uzate;
- prelucrarea materialului rezultat din prima operaţie.
 
Astfel, epurarea are ca rezultate finale:
- ape epurate, în diferite grade, vărsate în emisar sau care pot fi valorificate în irigaţii sau alte scopuri;
- nămoluri, care sunt prelucrate, depozitate, descompuse sau valorificate.
 
 
Schema instalaţiei de epurare descrie succesiunea etapelor principale arătând legăturile între ele şi indicând elemente
de tehnologie. Schema aleasă poate include un anumit număr de etape de tratare (epurare), corelate astfel încât să
realizeze gradul de epurare impus.
 
Schema unei instalaţii de epurare se stabileşte în funcţie de:
- caracteristicile apei uzate;
- de provenienţa lor;
- de gradul de purificare necesar;
- de metodele de tratament a nămolului;
- de suprafaţa disponibilă;
- de tipul echipamentului ce va fi folosit;
- de condiţiile locale.
 Concluzii

Ocrotirea planetei este o problemă mondială, și, tocmai de aceea, fiecare om trebuie să-și
asume această responsabilitate.
Stă în puterea omului să ia măsuri eficiente și să găsească soluţii pentru a opri continuarea
si agravarea acestui proces dăunator.
BIBLIOGRAFIE
 
[1] Conferinta Mondiala a O.N.U., Stockholm,1972
[2] World water balance and water resource of Earth,UNESCO,Paris,1978
[3] Newman,P.J.,Classification of surface water quality management, Heinemen
Proffesional Publishing,Oxford,1988
[4] Uttomark, Lake classification for water quality management,University of Wisconsin
Water Research Center,1975
[5] Chevalier,Technique de l’eau,1979
[6]Ionescu Homoriceanu-Brevet, R.S.R. 58 309,1974
[7] Popp V.I.,Rev. chim.29,1,60, 1978
[8] Franco H.J.,Industrial Water Engineering,1981
[9] www.earthpace.com
[10] Paul Csagoly,Centrul Regional de Protectia Mediului pentru Europa Centrala si de
Est, Iunie 2000
www.contrasens.com