MUZICA DIN

OLTENIA
 din sud-vestul României
delimitată la est de râul Olt,la
sud și vest de Dunăre, iar la nord
de Carpații Meridionali.Oltenia
este străjuită în nord de Carpații
Meridionali,iar în vest, sud și est
de ape curgătoare: Dunăre,
respectiv OLtul Râul Jiu străbate
regiunea în direcția nord-sud și o
împarte în două părți aproape
egale, în care relieful uneia pare
să se oglindească în cealaltă..
Folclorul muzical
oltenesc
Folclorul acestui teritoriu prezintă asemănări şi deosebiri. Este o
zonă  de largă afirmare a melodiilor cu formă liberă (balade, doine,
o serie de jocuri), specii astăzi rare sau inexistente în restul ţării şi
care trăiesc aici alături de melodiile cu formă strofică, aşa cum
suntt cele cuprinse în acest disc.

Oltenia manifestă o mare tenaticitate a tradiţiei, dar şi o exuberantă

afirmare a sensibilităţii artistice contemporane. Regiunea păstrează
un fond bogat de vechi cântări ceremoniale, un stil propriu al
doinei — „cântecul lung”, în care abundă recitativul —, hăulituri,
neîntîlnite în restul ţării, cântece vocale de joc („hore” şi „sîrbe”),
apreciate şi preluate în întreaga ţară ; alături de acestea, balade,
cântece strofice, melodii instrumentale de joc, cu coloratură
stilistică proprie.
Petrică Mîțu Stoian

•Petrică Mîtu Stoian  a fost un interpret român de

muzică populară. Era originar din zona Plaiului
Cloșanilor din judetul Mehedinți. În perioada 1995-
2021 a fost angajat al Ansamblului artistic
profesionist ,,Doina Gorjului” din Târgu Jiu.S-a
nascut la 18 septembrie 1960 si a decedat pe 6
noiembrie 2021 din cauza unor complicatii la
plamani.

           Rest in peace,Maestre!
Instrumente muzicale tradiţionale
în Oltenia 

•Deşi nu există un criteriu unic de clasificare a instrumentelor muzicale

populare, care să fie recunoscut de către toţi specialiştii, am adoptat şi noi, în
vederea orânduirii sistematice a descrierii instrumentelor muzicale folosite pe
teritoriul Olteniei, cea mai răspândită clasificare, care împarte instrumentele,
după natura corpului vibrator, în patru categorii:
 - ldiofone- instrumente car sună prin natura lor, în sensul că materialul din
care sunt confecţionate este suficient de elastic pentru a fi pus în vibraţie prin
lovire, ciupire ori suflare (drâmba, plăcile de lovit, duruitoarea, toaca,
clopotele, zurgălăii). 
- Membranofone- instrumente cu una sau două membrane, la care sunetele
sunt produse prin lovire (dai reaua) sau frecare (buhaiul)
- Aerofone- instrumente la care sunetul este produs prin suflarea unui curent
de aer, pus în vibraţie fie direct, prin buzele executantului (buciumul, goarna,
trompetele şi alte instrumente de suflat din alamă), fie printr-o despicătură
(fluierele, naiul), fie prin mijlocirea unei ancii (cimpoiul, surla, clarinetul,
saxofonul, armonica de gură, acordeonul).
 - Cordofone- instrumente care produc sunete cu ajutorul unor coarde întinse
deasupra unei cutii de rezonanţă, prin lovire (ţambalul), ciupire (cobza,
chitara) sau frecare (vioara, violoncelul, contrabasul). 
Descrierea costumelor
populare din zona Olteniei
•Portul popular din Vâlcea se impune prin coloritul catrinţelor, vâlnicelor şi
cămăşilor în albastru şi roşu aprins.Vâlnicul se poartă cu o catrinţă în faţă
bogat ornamentată. O trăsătură comună a costumului din partea de nord a
Vâlcii şi Gorjului este răspândirea relativ mare a costumului transilvănean din
zona Sibiului ca urmare a stabilirii în unele localităţi din aceste zone de
păstori ardeleni în secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea, care au adus şi păstrat
portul tradiţional, fiind apoi adaptat şi în alte zone.
Femei
        În Oltenia ,pe lângă vâlnicul ,denumit şi ,, opreg creţ ’’ ,se mai poartă
denumirea de ,,catrinţă ’’ sau ,, zăvelcă ’’. Vâlnicul este piesc caracteristică
portului femeiesc din Oltenia ,se îmbracă de la talie în jos şi are înfăţişarea
unei fuste ,încreţită (încutată).Acesta este făcut dintr-o ţesătură
dreptunghiulară :lată de 3,50 m şi 0,75 m lungime încreţită asemenea unei
fuste ,dar care se poartă despicată , cu capetele suprapuse lateral ,deoarece în
popular românesc nu există formă de fustă încheiată .
       Iarna : costumul cu vâlnic reprezintă ţinuta de sărbătoare ,dar serveşte în
mod practic şi ca îmbrăcăminte de iarnă .
       Vara : costumul cu catrinţe este purtat mai mult în ţinuta de muncă şi
reprezintă totodată costumul de vară .
 In opinia mea,pot spune ca muzica
populara olteneasca ma incanta,ma
face sa ma simt libera, sa ma distrez
in felul meu de a fi si merita sa stim si
acest gen de muzica. 
Multumesc
pentru atenție!