STILUL PUBLICISTIC

Stilul publicistic este legat de mijloacele de comunicare în masă. Apare în

publicații, ziare, periodice, magazine, reprezentând presa scrisă, dar și în mass-
media audio-vizuală.

Caracteristici:

- are ca scop principal mediatizarea evenimentelor (a mediatiza – a face

cunoscut publicului prin mass-media);
- conține informații diverse din sfera activității politice, sociale, culturale,
economice, științifice, sportive, mondene;
- modul de raportare la informație este diferit: aceasta poate fi reprezentată
obiectiv (știrea) sau însoțită de un comentariu/interpretare, ceea ce presupune o
anume implicare subiectivă a autorului (reportajul, cronica, dezbaterea);
- îmbină caracterul obiectiv cu cel subiectiv;
- pe lângă funcția informativă are și funcție persuasivă (urmărește crearea unui
curent de opinie, influențarea lectorilor), funcție educativă și chiar funcție de
divertisment;
-funcție conativă (emițătorul folosește această funcție când exercită o presiune
asupra receptorului pentru a-l determina să acționeze, să se implice în
comunicare- textele publicitare, discursurile politice- mărci lingvistice: persoana
a II-a, substantivele și pronumele în cazul vocativ, enunțuri interogative;
- se remarcă varietatea și bogăția vocabularului;
- limbajul respectă normele limbii literare , chiar dacă formulările tipice
limbajului cotidian sunt frecvente;
- apelează la neologisme, dar fără a afecta accesibilitatea limbajului;
- apelează la anumite procedee de expresivitate specifice stilului beletristic
(sensul figurat, comparații, inversiuni, repetiții, antiteze – deseori folosite cu
sens ironic);
- apelează la anumite procedee menite a stârni curiozitatea publicului: titluri
incitante, interogațiile și exclamațiile, imagini incitante, caricaturi.
În presa scrisă întâlnim ca forme specifice stilului publicistic: articolul de
presă, reportajul, cronica sportivă, cronica dramatică, cronica de film, interviul,
știrea, sondajul, anunțul, reclama, editorialul. În presa audiovizuală formele
1
specifice stilului publicistic sunt: talk-show-ul, masa rotundă, dezbaterea,
convorbirea, interviul, reportajul, reclama.
Particularități lingvistice:
• lexicale:
- termenii noi sunt explicați prin analogie: raporturi de
asemănare/diferențiere stabilite între două sau mai multe obiecte,
fenomene, ființe etc;
- utilizează titluri șocante pentru a atrage atenția sau pentru acoperirea
subiectului;
• morfologice:
- folosește preponderent diateza activă;
• sintactice:
- construit cu propoziții enunțiative cât mai accesibile și cât mai
simple;
- formulări eliptice care să impresioneze și să atragă atenția;
• stilistice:
- detaliile sunt precise și elocvente;
- stilul cel mai sensibil la inovație;
- se utilizează uneori procedee artistice (asemănare cu stilul
beletristic).