Stilul publicistic este legat de mijloacele de comunicare în masă. Apare în
publicații, ziare, periodice, magazine, reprezentând presa scrisă, dar și în mass- media audio-vizuală.
Caracteristici:
- are ca scop principal mediatizarea evenimentelor (a mediatiza – a face
cunoscut publicului prin mass-media); - conține informații diverse din sfera activității politice, sociale, culturale, economice, științifice, sportive, mondene; - modul de raportare la informație este diferit: aceasta poate fi reprezentată obiectiv (știrea) sau însoțită de un comentariu/interpretare, ceea ce presupune o anume implicare subiectivă a autorului (reportajul, cronica, dezbaterea); - îmbină caracterul obiectiv cu cel subiectiv; - pe lângă funcția informativă are și funcție persuasivă (urmărește crearea unui curent de opinie, influențarea lectorilor), funcție educativă și chiar funcție de divertisment; -funcție conativă (emițătorul folosește această funcție când exercită o presiune asupra receptorului pentru a-l determina să acționeze, să se implice în comunicare- textele publicitare, discursurile politice- mărci lingvistice: persoana a II-a, substantivele și pronumele în cazul vocativ, enunțuri interogative; - se remarcă varietatea și bogăția vocabularului; - limbajul respectă normele limbii literare , chiar dacă formulările tipice limbajului cotidian sunt frecvente; - apelează la neologisme, dar fără a afecta accesibilitatea limbajului; - apelează la anumite procedee de expresivitate specifice stilului beletristic (sensul figurat, comparații, inversiuni, repetiții, antiteze – deseori folosite cu sens ironic); - apelează la anumite procedee menite a stârni curiozitatea publicului: titluri incitante, interogațiile și exclamațiile, imagini incitante, caricaturi. În presa scrisă întâlnim ca forme specifice stilului publicistic: articolul de presă, reportajul, cronica sportivă, cronica dramatică, cronica de film, interviul, știrea, sondajul, anunțul, reclama, editorialul. În presa audiovizuală formele 1 specifice stilului publicistic sunt: talk-show-ul, masa rotundă, dezbaterea, convorbirea, interviul, reportajul, reclama. Particularități lingvistice: • lexicale: - termenii noi sunt explicați prin analogie: raporturi de asemănare/diferențiere stabilite între două sau mai multe obiecte, fenomene, ființe etc; - utilizează titluri șocante pentru a atrage atenția sau pentru acoperirea subiectului; • morfologice: - folosește preponderent diateza activă; • sintactice: - construit cu propoziții enunțiative cât mai accesibile și cât mai simple; - formulări eliptice care să impresioneze și să atragă atenția; • stilistice: - detaliile sunt precise și elocvente; - stilul cel mai sensibil la inovație; - se utilizează uneori procedee artistice (asemănare cu stilul beletristic).