Stilurile funcționale

Definiție: Stilul functional este o varianta a limbii literare care capata o

destinatie speciala in functie de mesajul formal

1. Stilul juridic
2. Stilul tehnico-stiintific
3. Stilul beletristic-opere literare
4. Stilul colocvial
5. Stilul publicistic/journalistic
 STILUL PUBLICISTIC

Stilul publicistic este propriu ziarelor si revistelor destinate marelui public; este
stilul prin care publicul este informat, influentat si mobilizat intr-o anumita directie in
legatura cu evenimentele sociale si politice, economice, artistice etc. Modalitatile de
comunicare sunt: monologul scris (in presa si publicatii), monologul oral (la radio si
televiziune), dialogul oral (dezbaterile publice), dialogul scris (interviuri consemnate
scris);

Trasaturile stilului publicistic:

1. are funcţie de mediatizare a evenimentelor;

2. conţine informaţii economice, politice, sociale;
3. influenţează opinia publică (discurs persuasiv);
4. în conformitate cu strategiile persuasive, discursul se poate adresa raţiunii sau
afectivităţii;
5. strategia persuasivă se bazează pe argumente:

A.persuasiunea adresată raţiunii aduce argumente de specialitate, de tip cauză-

efect; (cauze-situaţie de analizat şi/ sau problemă-soluţii-rezultate/ modalităţi de
aplicare a soluţiilor);

B.persuasiunea adresată afectivităţii aduce argumente de popularitate,

superioritatea unor produse în raport cu altele similare, mărturia unor beneficiari ai
produsului, tradiţie, grija faţă de destinatar.

6. dimensiunea persuasivă ţine de publicitar;

7. are funcţie conativă;
8. exprimă atitudini;
9. orientat spre maximă accesibilitate şi actualitate.
10. utilizarea limbii literare, dar si a unor formulari tipice limbajului cotidian;
11. receptivitatea la termenii ce denumesc notiuni noi ( neologisme ), preocuparea
pentru inovatia lingvistica (creatii lexicale proprii), utilizarea unor procedee
menite a starni curiozitatea cititorilor; titluri eliptice, adeseori formate dintr-un
singur cuvant, constructii retorice (repetitii, interogatii, enumeratii, exclamatii
etc.), utilizarea larga a sinonimelor; tendintele de aglomerare sintactica; tendinta
eliminarii conjunctiilor copulative .
12. utilizarea unor mijloace menite sa atraga publicul (exclamatii, grafice, interogatii,
imagini etc)
13.

Notă!

1. Unele forme se apropie de stilul colocvial, artistic sau ştiinţific, prin faptul că
îmbină informaţia cu o prezentare/ comentare a acesteia, ceea ce, uneori,
presupune şi o anumită implicare subiectivă a autorului.
 2. Conţinutul reflectă realitatea imediată şi este completat cu mijloace extra-
lingvistice de tipul: fotografie, caricatură, hartă, schemă, statistică, tabel.

PARTICULARIĂŢI LINGVISTICE

Lexicale: Este evitat limbajul profesional (el se foloseşte în publicaţiile de specialitate).

Termenii noi sunt explicaţi prin analogie: raporturi de asemănare/ diferenţiere stabilite
între două sau mai multe obiecte, fenomene, fiinţe etc. Utilizeaza titluri socante pentru a
atrage atentia, pentru acoperirea subiectului sau pentru oreferire nemijlocita la
continut.

Morfologice:Foloseşte preponderent diateza activă

Sintactice: Construit cu propoziţii enunţiative cât mai accesibile şi mai simple.

Formulări eliptice care să impresioneze şi să atragă atenţia.

Stilistice: Detaliile sunt precise şi elocvente.

GENURILE STILULUI PUBLICISTIC:

 articolul
 cronica
 reportajul
 foiletonul
 interviul
 masa rotundă
 știrea
 anunțul publicitar
 editorialul