3. AUDIOVIZUALUL-CARACTERISTICI GENERALE.

RAPORTUL CU PRESA
SCRISĂ

TELEVIZIUNEA-AUDIOVIZUALUL

 mijloc de comunicare în masă, cu ajutorul sunetului și imaginii, concomitent;

CARACTERISTICILE TELEVIZIUNII

 Mesajele sunt transmise în flux continuu;

 În mod obișnuit, mesajul vizual și cel verbal sunt difuzate concomitent;
 Între imagine și cuvânt pot apărea relații de:
Concurență(imagine vs. comentariu)
Redundanță(surplus de imagini/comentarii/imagini și comentarii)
De complementaritate(alternarea comentariului cu imaginea)
 Comentariul trebuie să cuprindă ceea ce imaginea nu poate arăta;
 Atenția telespectatorilor oscilează în intensitate, telespectatorul putând desfășura și
alte activități în același timp;
 Telespectatorul nu are posibilitatea de a relua o informație pierdută, așa cum se
întâmplă în cazul presei scrise;
 Mulți telespectatori ”urmăresc” doar auditiv emisiunea de știri;
 Se adresează unui public foarte larg;
 Informațiile pot fi transmise live sau înregistrate;
 Unele informații se repetă în cadrul buletinelor de știri, difuzate la ore diferite (este un
subiect actual, în plină desfășurare);
 Are cea mai mare priză la public;
 Mesajul se pierde în eter;
 Determină dependență prin diversitatea subiectelor;
 Între informație și telespectator, există un prezentator/moderator care poate influența
modul de recepționare a mesajului;
 Aspectul fizic, dicția, ritmul și tonul vocii sunt elemente cheie în difuzarea
informațiilor;
 Complexitatea aparaturii tehnice;

Relații de interdependență
Devin surse de informare și verificare
a informațiile, reciproc
Relații de concurență
Relații de colaborare, privind
informarea mai multor categorii
de oameni
FUNCȚIILE TELEVIZIUNII

 Funcția informativă - este asigurată în toate tipurile de emisiuni, în măsura în care

mesajele nu intră în redundanță cu cunoștințele publicului. Practic, programul
televiziunii conectează permanent, 24 de ore din 24, populația unui teritoriu la cel
puțin o sursă de informație.
 Funcția de legătură – este dată de faptul că telespectatorii unei producții de
televiziune, fără să-și dea seama, încep “să împărtăsească aceleași valori și
reprezentări culturale, să posede cunoștințe asemănătoare, să gândească prin
informații, idei, povești și simboluri analoge.
 Funcția de culturalizare – este reprezentată de faptul că micul ecran dimensionează și
redimensionează, în mod continuu, universul telespectatorului. Astfel, emisiunile
influențează opiniile, convingerile, atitudinile, opțiunile și actele comportamentale ale
telespectatorului.
 Funcția de divertisment - se manifestă și ea în modalități variate. O mare parte a
telespectatorilor caută să-și satisfacă nevoia de divertisment, ceea ce duce la
transformarea aproape a oricărui tip de mesaj într-un spectacol, pentru a veni în
întâmpinarea dorințelor publicului.
 Funcția de interpretare - este argumentată de modul în care știrile reflectă
evenimentul. Cea mai importantă formă de interpretare constă în decizia de a face
publică o știre sau nu. Selectarea si ierarhizarea informației, reprezintă modul direct si
implicit de interpretare.