Universitatea Pedagogică de Stat Ion Creangă din Chişinău

Facultatea de Filologie și Istorie

Catedra de Limbă şi Comunicare

Stil și limbaj în comunicarea publică

Cod 1592.2OB04S
(30 ore teoterice, 12 ore practice - 7 credite)
Semestrul 3

SUPORT DE CURS

Obiectivele de formare profesională în cadrul disciplinei:

Cognitive:
- definirea termenilor de stil, atitudine stilistică raportate la comunicarea publică;
- cunoașterea principiilor de realizare a comunicării publice orale și scrise.

Aplicative:
- interpretarea științifică a principiilor stilistice în comunicarea publică;
- aplicarea principiilor de analiză stilistică a textelor de comunicare publică;
- exprimarea opiniei proprii în raport cu problemele din domeniul comunicării publice. 1

Integrative:
- adaptarea realizărilor ştiinţifice din domeniul comunicării publice;
- demonstrarea capacităţilor de analiză și sinteză.

Evaluări curente
Se aplică 2 evaluări curente în ultima săptămână:
1) Realizarea unui test formativ/unei lucrări practice,
2) Dezbateri tematice. Studiu de caz: Tipologia discursurilor publice. Discurs informativ. Discurs persuasiv.
Discurs politic. Discurs didactic.
Grupa USEFS – 26.11.2020
Grupa UPSC – 3.12.2020
Evaluarea finală se face în formă de examen prin prezentarea portofoliului de activitate la curs.

Tematica unităţilor de curs

1. Limbă și stil. Noțiuni generale. Noțiunea de stil. Stilurile func ționale ale limbii române: caracteristici,
particularități lingvistice. Comunicare şi stil. Atitudine stilistică. Stil comunicaţional. Stil lingvistic.
2. Stiluri de comunicare. Stiluri de comunicare pasiv, agresiv, asertiv. Caracteristici verbale. Caracteristici
nonverbale. Consecințe.
3. Tipologia discursurilor publice. Discurs informativ. Discurs persuasiv. Discurs politic. Discurs didactic.
(Studiu de caz)

Stil și limbaj în comunicarea publică. Liuba Petrenco. 2020

4. Cultura și comunicarea publică. Cultura de tip putere. Cultura de top rol (organigramă). Cultura de tip
sarcină. Cultura de tip persoană. Stiluri de comunicare.
5. Limbajul emoțiilor în comunicarea publică. Tristețe. Descurajare. Deprimare. Bucurie. Umor.
Plăcere.fructrare. distanțare etc.
6. Stilistica discursului eficient. Influența limbajului pozitiv. Metode de depă șire a barierelor în
comunicarea publică.
7. Probleme de corectitudine în comunicarea publică. Tipologia greșelilor. Greșeli de stil.

Subiectele pentru investigaţii individuale:

1. Definirea comunicării din perspectivă pedagogică, antropologică, filologică etc. Elementele
comunicării. Comunicarea verbală, paraverbală, nonverbală. Evoluţia cercetărilor teoretice asupra
comunicării.
2. Comunicarea în societate. Modelul sociologic clasic de comunicare. Caracteristicile socializării.
Comunicarea în public. Direcţiile şi conţinutul comunicării. Eficienţa managementului informației. Roluri
speciale de comunicare în organizaţii. Etapele unui proces de comunicare performant. Comunicarea în
situații de criză.
3. Elementele, particularităţile, funcţiile comunicării. Definiţii. Scopul comunicării publice. Tipuri de
comunicare. Comunicarea publică vs. comunicarea didactică.
4. Elementele comunicării verbale. Comunicarea paraverbală (caracteristicile vocii). Elementele
comunicării nonverbale. Limbagul nonverbal şi paraverbal. Comportamentul nonverbal şi paraverbal în
comunicarea publică: recomandări şi restricţii. Proiectarea limbajului pozitiv. Apetenţa. Gestica în
comunicarea publică: rolul pozitiv şi restricţii. 2
5. Ascultarea în comunicarea publică. Nivele de comunicare între vorbitor şi ascultător. Zone de confort.
Factori de relaţii constructivi şi distructivi.
6. Cerinţe pentru o comunicare publică eficientă. Bariere în comunicare. Definiţie. Barierele comunicãrii
din perspectiva complexelor personale. Blocaje în comunicare. Definiţii. Clasificări ale blocajelor. Tipuri de
mesaje ce duc la declanșarea reacțiilor defensive și modalitãți de prevenire a acestora. Metode de
depăşire a barierelor şi de înlăturare a blocajelor în comunicarea publică.

BIBLIOGRAFIE
1. Diamant C. Comunicarea lingvistică şi comunicarea prin imagini. În: Limba română, nr. 5-6, 2013, p.
176-178
2. Dinu, M., Comunicarea., Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1997.
3. Petrenco L. Depășirea barierelor în comunicare prin dezvoltarea vorbirii dialogate . – Probleme ale
științelor socioumane și modernizării învă țământului. Conferin ța de totalizare a muncii știin țifice și
științifico-didactice a corpului profesoral-didactic pentru anul 2011. Vol. II. Chi șinău, 2012, p. 159-164
4. Petrenco L. Tehnologii de elaborare și prezentare a discursurilor publice . – Conferința științifică a
studenților „Probleme ale științelor socioumane”. – Chi șinău, Tipografia UPS Ion Creangă. 2012, p. 15 -
20. ISBN 978-9975-46-127-6 (coautor Căruntu-Caraman Livia)
5. Prutianu, Ş., Antrenamentul abilităţilor de comunicare ., Iaşi, Polirom, 2004.
6. Walther, G.R., Influienţa limbajului pozitiv ., Bucureşti, Curtea veche, 2003.

Stil și limbaj în comunicarea publică. Liuba Petrenco. 2020

 UNITĂȚI DE CURS

Tema 1. Limbă și stil. Noțiuni generale. Noțiunea de stil. Stilurile func ționale ale limbii române:
caracteristici, particularități lingvistice. Comunicare şi stil. Atitudine stilistică. Stil comunicaţional. Stil
lingvistic.

Stilistica – disciplină care studiază stilurile (individuale și func ționale) ale unei limbi, caracteristicile și
normele acestora.

Stilistica clasică (Aristotel Poetica, Demetrios Tratat despre stil etc.) s-a ocupat de studiul figurilor de stil.

Stilistica modernă și-a extins aria de cercetare și a subordonat-o fie teoriei literare, fie lingvisticii (Charles
Bally, Leo Spitzer, Karl Vossler, Roman Iakobson).

Stilistica literară studiază mijloacele lingvistice de exprimare ale unui scriitor, privite din punct de vedere al
expresivității lor.

Stilistica lingvistică studiază mijloacele lingvistice (fonetice, morfologice, sintactice, lexicale și semantice)
de exprimare ale unei colectivități lingvistice, ale unui domeniu de activitate, privite din punct de vedere al
conținutului lui afectiv, al expresivită ții lor.

Stil (din gr. stylos – bețișor cu care se scria pe tablele de ceară) prezintă totalitatea particularită ților lexicale, 3
morfologice, sintactice, topice și fonetice precum și a procedeelor caracteristice modului de exprimare –
orală și scrisă – a unui individ, a unei categorii sau a unei colectivită ți de vorbitori.

Cu timpul, termenul de stil s-a extins, reprezentând modul, felul, maniera de a fi, de a ac ționa, de a se
comporta (stil verstimentar, alimentar, stil sportiv, stil în pictură, în arhitectură, în comunicare etc.)

Lucru individual:

Pornind de la afirmația lui Buffon: „Le style c’est l’homme meme” ( Stilul este omul însuși) care introduce ideea
modernă a individualitătii stilului, prezentați o scurtă, dar argumentată caracteristică a stilului dvs. în:

• Comunicare (vezi tema 2)

_____________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________
• vestimentație
________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________
• alimentație______________________________________________________________________
____
__________________________________________________________________________________________
• arhitectură______________________________________________________________________
____
__________________________________________________________________________________________
• pictură_________________________________________________________________________
Stil și limbaj în comunicarea publică. Liuba Petrenco. 2020
 _____
__________________________________________________________________________________________
• muzică_________________________________________________________________________
____
__________________________________________________________________________________________
(lista poate fi completată)
Stiluri funcționale: oficial-administrativ, științific, publicistic, beletristic, colocvial (stilul vorbirii orale).

Stilul oficial-administrativ îndeplinește funcția de comunicare în sfera rela țiilor oficiale.

Modalități de comunicare:
 monologul scris (în documente și acte oficiale)
 monologul oral (cuvântări în ocazii oficiale)
 dialogul scris (corespondența oficială)
 dialogul oral (în relațiile oficiale dintre institu ții și public).

Tipuri de texte: cererea, procesul-verbal, darea de seamă, certificatul, referatul, circulara, ordonan ța de
urgență etc.
Particularități:
 respectă normele limbii literare
 structurarea pe articole, paragrafe, puncte și subpuncte
 limbaj denotativ 4
 absența oricărei nuanțe afective
 caracter obiectiv, impersonal
 prezintă claritate, precizie, accesibilitate
 formule stereotipe (clișee lingvistice)
 absența termenilor familiari, cuvinte populare, argou, regionalisme

Stilul științific îndeplinește funcția de comunicare în domeniul știin ței și tehnicii.

Modalități de comunicare:
 monologul scris (în lucrări și documente știin țifice și tehnice)
 monologul oral (în expuneri și comunicări cu un caracter știin țific și tehnic)
 dialogul oral (în cadrul seminarilor)

Tipuri de texte: referate științifice, manuale, conspecte, studii, articole știin țifice etc.
Particularități:
• sunt preferate variantele literare ale limbii
• comunicarea în aceste texte este lipsită de încărcătură afectivă, fiind vorba de adevăruri cunoscute de
toată lumea
• comunicările sunt însoțite de citate, utilizate ca material demonstrativ
• apar cuvinte de ordonare: în primul rând, în al doilea rând, în concluzie
• lucrarea științifică se adresează unui anumit public țintă
• utilizarea terminologiei care este specifică fiecărui domeniu al știin ței și tehnicii
• folosirea frecventă a neologismelor

Stil și limbaj în comunicarea publică. Liuba Petrenco. 2020

• evitarea figurilor de stil, regionalismelor, arhaismelor
• folosirea propozițiilor enunțiative și neexclamative

Stilul publicistic este caracteristic mass-media, fiind destinat unui public eterogen, cu o pregătire
profesională diferită sau cu diverse niveluri de cultură.

Tipuri de texte: articol, foileton, tabletă, reportaj, interviu etc.

Particularități:
 utilizarea limbajului literar alături de utilizarea limbajului cotidian
 amestecul de elemente ce provin din celelalte stiluri fuc ționale: administrativ, știn țific, beletristic și
colocvial
 varietatea și bogăția vocabularului determinat de diversitatea ariei tematice abordate
 folosirea unui limbaj accesibil, determinat de varietatea publicului- țintă căruia i se adresează
 utilizarea unor clișee lingvistice (Bucure ști – micul Paris; cărbunele – aurul negru)
 apeluri la procedee menite să capteze aten ția cititorului, cum ar fi: titluri, subtitluri incitante, utilizarea
unor imagini și ilustrații grafice (culoarea)
 excluderea unor noțiuni ștințifice și explica ții de strictă specialitate.

Stilul beletristic cuprinde operele literare care utilizează figuri de stil. Figurile de stil sunt modalită ți de
exprimare folosite de scriitori pentru a spori expresivitatea comunicării.
5
Tipuri de texte: romane, povestiri, povești etc.

Principalele tipuri de figuri de stil:

a) figuri de sunet
 aliterația – constă în repetarea unor consoane sau silabe ini țiale aflate de obicei în rădăcina cuvântului,
 asonanța – constă în repetarea aceleia și vocale accentuate. Poate produce rima imperfectă, ex.
“buciumul sună cu jale”,
 onomatopeea – imită sunete din natură prin interjec ții: ex. trosc-pleosc,

b) figuri sintactice și de construcție

 repetiția – constă în repetarea unui cuvânt sau a unei expresii, ex. „vine, vine primăvara”
 enumerația – constă în înșiruirea unor termeni având aceea și func ție sintactică, ex. căr ți, caiete,
creioane, pixuri,
 anafora – constă în repetarea simetrică la începutul versurilor a unor cuvinte, ex. „În veci te iubi-voi și în
veci va rămânea departe”,
 epifora – constă în repetarea unui cuvânt sau a mai multor cuvinte la sfâr șitul unor versuri, ex. “Amurg
de tomnă violet, Apostoli în odăjdii violete, Ora șul tot e violet”,
 refrenul – constă în reluarea unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte la anumite intervale, ex. “Am venit
să colindăm, Flori dalbe, Flori de măr”.

c) figuri semantice sau tropi

 personificarea – figură de stil în care se atribuie calită ți omene ști unor lucruri, fiin țe sau fenomene ale
naturii, ex. soarele râde, vântul suflă,
Stil și limbaj în comunicarea publică. Liuba Petrenco. 2020
 metafora – figură de stil prin care se trece de la semnifica ția obi șnuită a unui cuvânt sau expresie la o
altă semnificație, ex. “regina nopții moartă”,
 epitetul – figură de stil care arată trăsături deosebite, neobi șnuite, ex. păr de aur, fluturi argintii, izvoare
harnice,
 hiperbola – figură de stil prin care se exagerează inten ționat, mărind sau mic șorând trăsăturile unei
ființe sau a unui lucru pentru a-i impresiona pe cititori, ex. “o gură cât o șură”,
 comparația – constă în punerea în paralel a doi termeni pe baza unor asemănări pentru a eviden ția
caracteristicile unuia dintre ei, ex. „luna ca o vatră de jăratic”,
 antiteza – constă în apropierea a doi termeni opu și pentru a pune mai bine în valoare caracteristicile
lor, ex. „ea bogată, eu sărac”, „ea slabă, eu voinic”,
 oximoronul – constă în alăturarea unor termeni contradictorii, ex. „dureros de dulce”,
 inversiunea – constă în inversarea locurilor cuvintelor cu scopul sporirii sensului, ex. de șteptul copil,
 sinestezia – constă în simultanietate de sim țuri ex. „parfum, culoare, muzică și toate la un loc”,
 alegoria – sugerează noțiuni abstracte prin elemente concrete, ex. „Că la nunta mea, A căzut o stea”.

Stilul colocvial se utilizeaza în sfera relațiilor de familie, în viata de zi cu zi.

Particularități.
• recurge la elemente suprasegmentale (ton, gestică, mimică)
• are o mare încărcătură afectivă
• regulile gramaticale pot fi încălcate
• pot fi folosite elemente de argou sau jargon 6
• sunt folosite particularităţi regionale sau socio-profesionale
• folosirea unor formule de adresare, pentru implicarea ascultatorului
• oscilare intre economie si abundenta in exprimare
• simplitate, degajare si naturalete.

Lucru individual:
La ce stil se referă textul. Prezentați 3 argumente. Redactați textul în alt stil (5 enunțuri)

Infarct
Seara se lasă. Seara se lasă.
Soarele-și face cuib în iarba de pe deal.
Mama, din rochia cu flori de acasă,
Se mută în straiul cenușiu de spital.
N-a mai auzit de cardiogramă...
Ciudată e aceată hârtie.

1) ___________________________________________________________________________________________
2) ___________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________
3) __________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________

Stil și limbaj în comunicarea publică. Liuba Petrenco. 2020

_____________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________

Atitudinea stilistică este un concept corelat pe plan subiectiv cu cel de situaţie. A fost integrat în teoria
comunicării de Ştefan Munteanu ( Stil şi expresivitate poetică , Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972, fiind reluat
în Introducere în stilistica operei literare , Editura de Vest, Timişoara1995).

Ştefan Munteanu prezintă termenul de atitudine stilistică drept manifestare a unei atitudini a emiţătorului
mesajului care transpare în faptele de limbă devenite astfel fapte expresive, adică fapte de stil.

Astfel, atitudinea stilistică devine un punct de contact între planul emiţătorului mesajului şi acela al
receptorului lui, care se realizează şi se obiectivează într-o zonă de interferenţă sau de coincidenţă dintre
două planuri ale aceleiaşi comunicări . Sub aspectul funcţiei stilistice a limbii, de exemplu, dacă intenţia de
comunicare va fi una strict informativă, atitudinea va fi exprimată într-un mesaj obiectiv sau tranzitiv, iar
dacă va fi artistică sau profund afectivă, atitudinea va fi exprimată subiectiv sau reflexiv.

Conceptul de atitudine stilistică poate fi extins la întregul proces de comunicare. Comunicatorul care
inițiază acest proces, prin instrucție și educa ție, va putea adopta o anumită atitudine fa ță de mesaj și 7
destinatar, ca și față de scopul comunicării. El nu va mai fi atent doar la modul propriu în care construie ște
mesajul verbal, prin atitudinea stilistică propriu-zisă, ci va fi atent la toate detaliile privind contextul
comunicațional: interlocutorul, cu toate particularită țile sale comunica ționale - psiho-fizice, sociale și
culturale -, diversitatea și complexitatea mijloacelor și canalelor de comunicare, locul și timpul etc. Se
construieşte astfel o atitudine stilistică de tip comunica țional, care se corelează cu stilurile comunica ționale.

Stilul comunicațional și stilul limbii reprezintă obiecte de studiu pentru două discipline bine delimitate în
ansamblul științelor contemporane:
stilul comunicațional este studiat de știin țele comunicării, într-un angrenaj complex și interdisciplinar, iar
stilul limbajului articulat, de stilistică.

BIBLIOGRAFIE
1. Caune, Jean, Cultură şi comunicare. Convergenţe teoretice şi locuri de mediere. Traducere de Mădălina
Bălăşescu, Cartea Românească, Bucureşti, 2000.
2. Coşeriu, Eugeniu, Teoria limbajului şi lingvistica generală. Cinci studii. Ediţie în limba română de Nicolae
Saramandu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004.
3. Coteanu, Ion, Stilistica funcţională a limbii române. Stil, stilistică limbaj, vol. 1, Editura Academiei,
Bucureşti, 1973.
4. Iordan, Iorgu, Stilistica limbii române. Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1975.
5. Irimia, Dumitru, Structura stilistică a limbii române contemporane. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1986.
6. Milica, Ion, „Stilistica, în concepţia lui E. Coşeriu. Note de lectură”. Revista Limba română, nr. 11-12,
anul XXII, 2012. http://limbaromana.md/index.php.

Stil și limbaj în comunicarea publică. Liuba Petrenco. 2020

7. Munteanu, Cristinel, „Eugeniu Coşeriu şi problema «stilurilor funcţionale»”, Revista Limba Română,Nr. 7-
8, anul XXII, 2012.
8. Munteanu, Ştefan, Stil şi expresivitate poetică. Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972.
9. Munteanu, Ştefan, Introducere în stilistica operei literare. Editura de Vest, Timişoara, 1995.
10. file:///C:/Users/User/Desktop/Cornita%20-%20Comunicare%20si%20stil.pdf

Tema 2. Stiluri de comunicare. Stiluri de comunicare pasiv, agresiv, asertiv. Caracteristici verbale.
Caracteristici nonverbale. Consecin țe.

Pentru o comunicare eficientă și constructivă cu ceilalți, precum și pentru adaptarea la stilurile de

comunicare utilizate de interlocutor este importantă cunoa șterea diferen țelor dintre stilurile de comunicare.

Consecințele utilizării stilului de comunicare nepotrivit sau a unui amestec de elemente verbale sau
nonverbale din mai multe stiluri de comunicare pot aduce fie la distorsionarea mesajului, fie la crearea unor
bariere în comunicare.

E necasar să precizăm stilurile diferite de comunicare nu pot fi evaluate în termeni de bun sau rău, ci în
termeni de eficient sau ineficient. Fiecare stil de comunicare are avantajele și dezavantajele sale, iar
utilizarea altui stil în locul celui folosit în mod normal va avea consecin țele sale.

Comunicarea pasivă 8
Stilul pasiv este un stil centrat pe evitarea situațiilor conflictuale și care presupune absența exprimării
sincere a sentimentelor, opiniilor și gândurilor personale sau exprimarea acestora într-o manieră
apologetică (de exemplu „Mă scuzați, dar ...” ).

Persoanele pasive preferă să nu se exprime într-o manieră dominantă și tind să nu se implice activ în
cadrul discuțiilor de grup din teama de a nu fi respinse. Stilul pasiv de comunicare are la bază ideea că
este mai bine să nu-ți ceri drepturile ca să nu-i deranjezi pe ceilal ți din jur.

Stilul de comunicare pasiv are la bază gânduri de tipul: „ Drepturile celorlalți sunt mai importante decât ale
mele”, „Este important să fiu pe placul tuturor ”, „Nu mă simt în stare să-mi apăr drepturile ” sau „Nimeni nu
mă respectă”.

Caracteristici verbale ale comunicării pasive

 utilizarea unor formulări apologetice („ Îmi cer scuze”, „Îmi pare nespus de rău”, „Nu vreau să vă
deranjez, dar ...” );
 utilizarea unor formulări care denotă incertitudine („ Crezi că se poate?”, „Este posibil să ...?”, „Nu
sunt sigur”);
 negarea propriilor dorințe („Nu contează ce am spus”);
 fraze care denotă lipsa de încredere în propriile calită ți („ Doar știi, nu prea sunt bun la asta ”) sau
care presupune compararea propriei persoane cu al ții („ Tu te descurci mai bine decât mine să vorbe ști în
public”);
 cererea permisiunii celorlalți („Pot să fac asta?”).

Stil și limbaj în comunicarea publică. Liuba Petrenco. 2020

Caracteristici non-verbale ale comunicării pasive
 postură rigidă;
 contact vizual redus sau absent;
 privire ezitantă;
 încrucișarea brațelor;
 zâmbete timide în fața unui interlocutor care te critică sau te agresează verbal;
 mâini tremurânde.
Lucru individual
Formulați trei consecințe ale acestui stil de comunicare:
 ______________________________________________________________________________
______
 ______________________________________________________________________________
_______
 ______________________________________________________________________________
_______

Comunicarea agresivă
Stilul de comunicare agresiv presupune exprimarea propriilor opinii, sentimente, drepturi sau nevoi într-o
manieră în care drepturile celorlalți sunt negate sau încălcate. O persoană apelează la stilul agresiv de
comunicare pentru a-i controla pe ceilal ți prin intimidare și constrângere, având credin ța că singura cale de
a rezolva un conflict este de a-l învinge pe celălalt.
9
Stilul de comunicare agresiv are la bază aspecte precum stima de sine scăzută, sentimentele de
neajutorare sau credințe de superioritate fa ță de ceilal ți. Stilul agresiv are la bază credin țe de tipul „ Eu am
dreptate, iar ceilalți se înșală ”, „Am dreptul de a face ce vreau ” sau „Ceilalți sunt de vină pentru problemele
mele”.

Caracteristici verbale ale comunicării agresive

 folosirea amenințărilor („Dacă nu faci asta, atunci voi ...” );
 prezentarea opiniilor personale ca fiind fapte adevărate („ Să știi că am dreptate”);
 centrarea exclusivă pe sine și pe problemele proprii („ Problemele mele sunt mai importante decât
ale tale”);
 utilizarea acuzațiilor, criticii și a repro șurilor la adresa celuilalt („ N-ai făcut nimic bine”);
 desconsiderarea opiniilor celuilalt („ Nu mă face să râd”);
 blamarea celuilalt („Numai tu ești de vină”);
 utilizarea afirmațiilor Tu („Tu ești vinovat”, „Tu trebuie să rezolvi problema asta”);
 întreruperi frecvente, ton al vocii ridicat, agresiv.
Caracteristici non-verbale ale comunicării agresive
 privire fixă, intensă;
 intruziunea în spațiul personal al celuilalt;
 gesturi care semnifică blamarea (de ex. arătarea cu degetul) sau amenin țare (încle ștarea
pumnilor);
 mers nervos în încăpere;
 încrucișarea brațelor.

Stil și limbaj în comunicarea publică. Liuba Petrenco. 2020

Lucru individual
Formulați trei consecințe ale acestui stil de comunicare:
 ______________________________________________________________________________
______
 ______________________________________________________________________________
_______
 ______________________________________________________________________________
_______

Comunicarea pasiv-agresivă
Comunicarea pasiv-agresivă este un stil care are la bază primele două stiluri de comunicare. Este un tip de
limbaj care are ca scop atacarea sau rănirea celuilalt (stilul agresiv), dar fără a-i comunica direct nevoile,
așteptările sau opiniile noastre (stilul pasiv).

Mulți apelează la acest stil de comunicare, deoarece nu se simt suficient de încrezători în ei în și și pentru a-
și exprima dorințele sau sentimentele într-o manieră directă și sinceră. În cadrul comunicării de tip pasiv-
agresiv intră utilizarea ironiei și a sarcasmului, precum și comportamente de tipul sabotării inten ționate a
sarcinilor. Persoanele pasiv-agresive pot afi șa un comportament cooperant de fa țadă, în timp ce plănuiesc
modalități de sabotare sau de frustrare a celuilalt.

Caracteristici verbale ale comunicării pasiv-agresive

 utilizarea ironiei și a sarcasmului; 10
 negarea existenței unei probleme;
 utilizarea monologului pentru a-și exprima frustrările personale.

Caracteristici non-verbale ale comunicării pasiv-agresive

Pe lângă elementele de limbaj non-verbal specifice stilurilor pasiv și agresiv, stilul pasiv-agresiv include și
aspecte specifice precum:
• utilizarea unor expresii faciale care nu reflectă ceea ce simte individul cu adevărat (de exemplu,
zâmbetul fals),
• sabotarea intenționată a sarcinilor de grup cu scopul de a se răzbuna pe persoana fa ță de care au
sentimente negative sau manifestarea unui comportament de fa țadă.

Lucru individual
Formulați trei consecințe ale acestui stil de comunicare:
 ______________________________________________________________________________
______
 ______________________________________________________________________________
_______
 ______________________________________________________________________________
_______

Comunicarea asertivă
Comunicarea asertivă reprezintă cea mai eficientă formă de comunicare cu celălalt. Acesta are la bază
ideea că fiecare individ este responsabil pentru propriile comportamente și presupune exprimarea propriilor
Stil și limbaj în comunicarea publică. Liuba Petrenco. 2020
opinii, idei, sentimente într-o manieră deschisă și onestă, fără a ignora drepturile și nevoile celorlal ți. Stilul
asertiv este o formă de echilibru între stilurile pasiv și agresiv.

Stilul asertiv are la bază credințe pozitive despre sine și despre ceilalți, promovând afirmarea drepturilor
personale („Încerc să lupt pentru ca drepturile mele să fie respectate ”), respectul față de drepturile celorlal ți,
precum și ideea că fiecare persoană este responsabilă de fericirea, respectiv de nefericirea sa („ Eu sunt
100% responsabil pentru fericirea mea ”).

Caracteristici verbale ale comunicării asertive

 voce fermă și relaxată în același timp;
 vorbire fluentă;
 fraze clare și logic construite;
 folosirea frazelor Eu („Eu vreau”, „Doresc să ...” );
 utilizarea unor formulări empatice („ Ce simți în legătură cu asta?”);
 utilizarea sugestiilor în identificarea unor solu ții („ Ce ar fi să găsim împreună o soluție?”);
 folosireacriticii constructive și non-evaluative („ Nu-mi place când mă întrerupi ...”);
 utilizarea ascultării active (nu-și întrerup interlocutorii atunci când vorbesc, pun întrebări de
clarificare);
 solicitarea opiniei sau sfaturilor celuilalt („ Ce crezi că ar trebui să facem?”);
 folosirea unor fraze empatice („Înțeleg că stai departe și că ajungi mai greu aici ... ”) concomitent cu
exprimarea dorinței sau a nemulțumirii personale („ ... cu toate acestea noi am stabilit săptămâna trecută
că ne vom întâlni la ora 10”). 11

Caracteristici non-verbale ale comunicării asertive

 contact vizual direct și non-intruziv;
 postură corporală deschisă, relaxată;
 exprimarea zâmbetului sincer;
 utilizarea gesturilor deschise.

Lucru individual
Formulați trei consecințe ale acestui stil de comunicare:
 ______________________________________________________________________________
______
 ______________________________________________________________________________
_______
 ______________________________________________________________________________
_______

Bibliografie
1. Comunicare eficientă vs Comunicare ineficientă http://blogs.psychcentral.com/mental-health-
awareness/2014/12/effective-vs-ineffective-communication/
2. Caracteristicile comunicării pasive, asertive și agresive:
https://www.dulwich-suzhou.cn/uploaded/DCSZ_meet_the_counselor/The_Characteristics_of_Passive,_Ag
gressive_and_Assertive_Communication.pdf
3. Asertivitatea și cele 4 stiluri de comunicare: http://serenityonlinetherapy.com/assertiveness.htm
Stil și limbaj în comunicarea publică. Liuba Petrenco. 2020
4. Folosești un limbaj agresiv, pasiv sau asertiv? http://www.outstand.org/index.php/2013/07/aggressive-
passive-assertive/

12

Stil și limbaj în comunicarea publică. Liuba Petrenco. 2020