1.

Reflectii ale lui Viktor Frankl despre suferinta

Sunt situatii cand omul nu mai poate sa lucreze sau sa se bucure de viata; caci inevitabilitatea
suferintei nu poate fi niciodata controlata. Sensul vietii este unul neconditionat, pentru ca include
chiar si sensul potential al suferintei ce nu poate fi evitata.
Am putea spune ca cei mai multi oameni din lagarul de concentrare credeau ca oportunitatile
reale pe care le oferea viata s-au dus. Totusi, in realitate, mai existau o oportunitate si o
provocare. Puteau obtine o victorie din aceste experiente, transformandu-le viata intr-o biruinta
launtrica. Viktor Frankl afirma „Ceea ce nu ma omoara, ma intareste”.
Frankl vorbea cu camarazii sai in lagar despre multele prilejuri de a da sens vietii, afirmindu-le
ca viata omului, oricare ar fi imprejurarile, nu inceteaza niciodata sa aiba sens si ca acest
nemarginit sens al vietii include suferinta si sfarsitul, privatiunea si moartea.
Acestia nu trebuiau sa-si piarda speranta, ci sa-si pastreze curajul avand siguranta ca lipsa
sortilor de izbanda in lupta lor nu ii scadea acesteia cu nimic din demnitate si sens
Odata, un medic generalist in varsta a apelat la Frankl, din cauza unei depresii severe. Nu
putea trece peste pierderea sotiei sale, care murise cu doi ani inainte si pe care o iubise mai
presus de orice. Acesta nu-l putea ajuta cu nimic, dar l-am confruntat cu intrebarea: „Doctore, ce
s-ar fi intamplat daca ai fi murit dumneata primul si sotia dumitale ti-ar fi supravietuit?” „Oh,
mi-a raspuns el, ar fi fost ingrozitor! Ce ar mai fi suferit!” Atunci i-am replicat: „Vezi, doctore,
sotia dumitale a fost crutata de o astfel de suferinta, si negresit ca tu esti acela care ai crutat-o, cu
pretul faptului ca tu ii supravietuiesti si o jelesti.” Nu mi-a raspuns absolut nimic, dar mi-a strans
mana si a parasit linistit cabinetul meu. Intr-un fel, suferinta inceteaza sa mai fie suferinta din
clipa in care isii gaseste un sens, ca de pilda sensul sacrificiului. Din clipa in care am reusit sa ii
schimb atitudinea fata de soarta pe care n-o mai putea schimba, el a putut cel putin a vada sensul
suferintei sale. Cand omul descopera ca destinul lui este sa sufere, va trebui sa-si accepte
suferinta ca fiind propria sa misiune; singura si unica lui misiune. Va trebui sa realizeze faptul ca
pana si in aceasta suferinta a sa, el este unic si singur in intregul univers. Nimeni nu-l poate scuti
de suferintaa lui sau nu poate sa sufere in locul sau. Singura lui sansa tine de modul cum isi
poarta povara ,referindu-se la situatiile pe care nu le poti influenta sau schimba

2. Intentia paradoxala dupa Frankl si efectele ei.

Deblocarea mentala prin logoterapie Viktor Frankl, creatorul noii abordari psihoterapeutice
numita logoterapie, descrie in cartea san„ Omul in cautarea sensului vietii” o tehnica eleganta de
deblocare mentala, care poate fi aplicata cu succes in dezvoltarea personala.
Intentia paradoxala se bazeaza pe doua fenomene: 1. Frica resimtita inainte de producerea unui
posibil eveniment nedorit „produce” exact evenimentul de care persoana se teme. De exemplu,
persoana care se teme ca atunci cand va pasi pe scena va rosi la vederea publicului, si care isi
mareste astfel sansele de a rosi in conditiile respective. Zicala romaneasca „De ce te temi de aia
nu scapi” isi gaseste astfel o expresie stiintifica, ce poarta in logoterapie numele de anxietate
anticipata. 2. Printr-un mecanism psihodinamic asemanator, asa cum frica aduce cu sine
producerea evenimentului nedorit, fortarea unei intentii face realizarea acestei intentii
imposibila. Un bun exemplu este situatia in care un barbat vrea cu tot dinadinsul sa isi
demonstreze performanta sexuala. Cu cat se straduieste mai mult, cu atat are mai putine sanse de
reusita. Mecanismul se numeste hiperintentie.
Concret, intentia paradoxala inseamna sa intentionezi, fie si pentru un moment, sa realizezi exact
lucrul de care te temi. In esenta, este vorba despre o schimbare de atitudine, in care frica este
inlocuita de o dorinta paradoxala. „Prin aceasta metoda vantul este indepartat din panzele
anxietatii.” – Viktor Frankl Intentia paradoxala utilizeaza capacitatea de auto-detasare a omului,
care se regaseste popular si in asa zisul „simt al umorului”. Persoana se detaseaza (dizasociaza)
de propriile sale temeri, fiind capabila sa rada de ea insasi. Pentru ca metoda este in esenta foarte
simpla, mai multe detalii despre felul in care poate fi aplicata rezulta din cazuri concrete: 1. Un
medic se temea de propria lui transpiratie: De fiecare data cand anticipa ca urmeaza sa transpire,
aceasta anxietate anticipata era suficienta pentru a provoca un val de transpiratie excesiva. El a
fost sfatuit ca atunci cand se astepta ca urmeaza sa transpire, sa le arate in mod deliberat celor
din jur cat de mult este capabil sa transpire. Concret, de fiecare data cand intalnea pe cineva care
ii declansa anxietatea anticipata, el isi spunea: „Data trecuta am transpirat numai un sfert de
litru… Acum voi transpira de 3 ori mai mult.” Aceasta abordare a fost suficienta pentru a rezolva
intr-o saptamana o problema care dura de patru ani. 2. Un contabil suferea de o asa numita
„crampa a scrisului”: El nu mai putea sa scrie aproape nimic si prin urmare era in pericol sa isi
piarda serviciul. In loc sa scrie cat de frumos si citet posibil, el a fost sfatuit sa scrie cat mai
mizerabil cu putinta. I s-a sugerat sa isi spuna: „Acum le voi arata celor din jur cat de bine ma
pricep sa mazgalesc”. Constatarea lui imediata a fost ca nu este capabil sa mazgaleasca hartiile,
in schimb putea sa scrie din nou frumos si citet. Crampa i-a disparut in 48 de ore. 3. Intentia
paradoxala poate fi aplicata si pentru „celebra” insomnie: Frica de insomnie poate duce la
hiperintentia de a adormi, care aduce cu sine tocmai incapacitatea persoanei de a adormi. Intentia
paradoxala inseamna in acest caz sa iti propui sa ramai treaz(a) cat mai mult timp posibil. Cu alte
cuvinte: – Anxietatea anticipata ca nu poti adormi duce la hiperintentia de a adormi. – Aceasta
hiperintentie este inlocuita de intentia paradoxala de a ramane treaz, care in timp relativ scurt
este urmata de somn. Aceasta tehnica eleganta nu este un panaceu. Este un instrument util pentru
eliberarea de unele comportamente nedorite, in special cele bazate pe anxietatea anticipata.