Persoană fizică/

Persoană juridică
1. Persoana fizica
Omul considerat in mod individual, ca membru al societatii, avand
calitatea de subiect de drept. Calitatea de subiect de drept este
recunoscuta si garantata tuturor persoanelor fizice fara nici o
discriminare pe motiv de rasa, nationalitate, sex, religie sau grad
de cultura.

Persoanele fizice sunt oamenii, membri ai societatii, care apar in

raporturile juridice ca entitati proprii si distincte, indiferent ca au
calitatea de cetateni sau straini (persoane cu alta cetatenie sau fara
cetatenie).

Persoana fizica are, in conditiile legii, capacitate de folosinta si

capacitate de exercitiu.
persoană fizică autorizată
(PFA), persoana fizică autorizată
să desfăşoare orice formă de
activitate economică permisă de
lege, folosind în principal forţa sa
de muncă (art. 2 lit. i) din O.U.G.
nr. 44/2008). 
Pot desfăşura activităţi economice ca PFA persoanele fizice
care: i) au împlinit vârsta de 18 ani; ii) nu au săvârşit fapte
sancţionate de legile financiare, vamale şi cele care privesc
disciplina financiar-fiscală, de natura celor care se înscriu în
cazierul fiscal; iii) au un sediu profesional; iv) declară pe
propria răspundere că îndeplinesc condiţiile de funcţionare
prevăzute de legislaţia specifică în domeniul sanitar, sanitar-
veterinar, protecţiei mediului şi al protecţiei muncii,
îndeplinirea condiţiilor referitoare la respectarea cerinţelor de
funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul
sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi al protecţiei
muncii se face potrivit art. 5, 15 şi urm. din Legea
nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la
înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice,
asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea
fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării
persoanelor juridice, cu modificările şi completările
ulterioare, atât pentru sediul profesional, pentru fiecare punct
de lucru, cât şi pentru activităţile desfăşurate în afara sediului
profesional sau a punctelor de lucru (art. 8 din O.U.G. nr.
2.Persoana juridică
persoana juridică - este un subiect colectiv de drept civil care
participă de sine stătător la raporturile juridice, având o răspundere
civilă proprie; o colectivitate umană formată direct din persoane
fizice sau din asocierea altor persoane juridice ca subiect de drept,
având o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu distinct,
afectat realizării unui scop determinat în acord cu interesul obştesc.
Detalii: https://legeaz.net/dictionar-juridic/persoana-juridica
persoană juridică, conform art. 188 din Noul Cod Civil, sunt persoane juridice entităţile
prevăzute de lege, precum şi orice alte organizaţii legal înfiinţate care, deşi nu sunt declarate de
lege persoane juridice, îndeplinesc toate condiţiile prevăzute la art. 187 - (...) trebuie să aibă o
organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit şi
moral, în acord cu interesul general. De plano, distingem între persoanele juridice de drept
privat şi persoanele juridice de drept public.
Între persoanele juridice de drept privat, distingem persoanele juridice cu scop lucrativ
(societăţi) şi persoanele juridice fără scop lucrativ (asociaţii, fundaţii, partide politice).
În plan fiscal, Codul fiscal realizează o delimitare în funcţie de legea care guvernează respectiva
entitate.
Persoana juridică de naţionalitate română este orice persoană juridică care a fost înfiinţată în
conformitate cu legislaţia României conform art. 7 pct. 24 C. fisc. Veniturile persoanei juridice
române sunt impozabile în România indiferent de locul realizării acestora.
Persoana juridică înfiinţată potrivit legislaţiei europene este orice persoană juridică constituită
în condiţiile şi prin mecanismele prevăzute de reglementările europene conform art. 7 pct. 241
C. fisc.
Persoana juridică străină este orice persoană juridică care nu este persoană juridică română şi
orice persoană juridică înfiinţată potrivit legislaţiei europene care nu are sediul social în
România, conform art. 7 pct. 25 C. fisc. Distincţia priveşte exclusiv regimul fiscal de urmat, în
materie de impozit pe profit, impozit pe dividende şi TVA. Venitul persoanelor juridice
europene şi străine este impozabil în România numai pentru profitul aferent sediului
permanent din România. Prin sediu permanent, se înţelege un loc prin care se desfăşoară
integral sau parţial activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent dependent: un loc
de conducere, sucursală, birou, fabrică, magazin, atelier, precum şi o mină, un puţ de ţiţei sau
gaze, o carieră sau alte locuri de extractie a resurselor naturale.
În funcţie de forma de organizare a activităţii, distingem mai multe ipoteze.
Sunt subiect al impozitului pe profit societăţile române, societăţile străine,
societăţile europene constituite conform Regulamentului (CE) nr. 2157/2001
privitor la statutul societăţii europene (SE) şi societăţile cooperative europene
constituite conform Regulamentului (CE) nr. 1435/2003 privitor la statutul
societăţii cooperative europene (SCE).
Sunt irelevante din perspectiva dreptului fiscal chestiunile privind: sursa
capitalului (român sau străin); natura asociaţilor (persoane fizice ori persoane
juridice); domeniul de activitate (orice domeniu conform CAEN); forma de
organizare a societăţii (societate în nume colectiv, societate în comandită simplă,
societate în comandită pe acţiuni, societate pe acţiuni sau societate cu
răspundere limitată în sensul dispoziţiilor Legii nr. 31/1990).
Asociaţii şi fundaţii. Sunt în egală măsură subiect de drept fiscal pentru
impozitul pe profit, persoanele juridice fără scop lucrativ. Datorează impozit pe
profit pentru veniturile din activităţi cu natură economică: (i) persoanele
juridice constituite conform legislaţiei generale O.G. nr. 26/2000 cu privire la
asociaţii şi fundaţii şi (ii) persoanele juridice cu statut special. în aceeaşi
categorie, amintim: organizaţiile sindicale, organizaţiile patronale1'1, asociaţiile
de proprietari,
asociaţiile sportive, composesoratele, obştile şi alte
forme de asociere conform Legii nr. 1/2000.
Asociaţiile şi fundaţiile, ca persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial, datorează impozit pe profit pentru toate veniturile economice, care
nu sunt exceptate expres de lege: cotizaţii, contribuţii, donaţii etc. Conform art. 15 alin. (3) C. fisc., veniturile din activităţi economice sunt impozabile
dincolo de limita echivalentului în lei a 15.000 euro într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe
profit.
Societăţi agricole. Sunt supuse regimului de impunere al impozitului pe profit şi societăţile agricole, definite ca o societate de tip privat, cu capital
variabil şi un număr nelimitat şi variabil de asociaţi, având ca obiect exploatarea agricolă a pământului, uneltelor, animalelor şi altor mijloace aduse în
societate, precum şi realizarea de investiţii de interes agricol. Regimul contabil şi fiscal al acestei forme de asociere este similar societăţilor comerciale.
Alte tipuri de persoane juridice. Pentru activităţile economice desfăşurate de instituţiile publice, legea a stabilit forme distincte de organizare: regii
autonome şi societăţi comerciale, companii naţionale, societăţi naţionale. Aceste persoane juridice intră în sfera de aplicare a impozitului pe profit.
Excepţii. Pentru impozitul pe profit, nu sunt contribuabili persoanele juridice indicate la art. 15 C. fisc., şi anume: a) trezoreria statului; b) instituţiile
publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru veniturile proprii şi disponibilităţile realizate şi utilizate potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanţele
publice şi Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale; b1) persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile
microîntreprinderilor; d) fundaţiile române constituite ca urmare a unui legat; f) cultele religioase, pentru: venituri obţinute din producerea şi
valorificarea obiectelor şi produselor necesare activitătii de cult, venituri obtinute din chirii, alte venituri obţinute din activităţi economice, venituri din
despăgubiri în formă bănească, obţinute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate
condiţionat; g) instituţiile de învăţământ particular acreditate, precum şi cele autorizate, pentru veniturile utilizate în scop academic; h) asociaţiile de 
proprietari constituite ca persoane juridice şi asociaţiile de locatari pentru veniturile care sunt sau urmează a fi utilizate pentru îmbunătăţirea
utilităţilor şi a eficienţei clădirii, întreţinerea proprietăţii comune; i) Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii; j)
Fondul de compensare a investitorilor; k) Banca Naţională a României'; I) Fondul de garantare a pensiilor private.