Prof.univ.dr.

Carmen Gugu-Gramatopol
Efectele efortului fizic asupra organismului
Organismul în mișcare – tot unitar
Acțiunea comună a factorilor morfo-funcționali
Rezultatați din mișcare: oase, articulații, mușchi
Organele sistemului nervos: receptori, nervi senzitivi (ascendenți), măduva
spinării, encefalul, nervii motori (descendenți), plăcile motorii, mușchii
Acțiunea factorilor externi
Rezistența și elasticitatea solului, forța gravitațională, presiunea atmosferică,
Temperatura mediului exterior – ridicată, scăzută – lucru la altitudine mare
Forțele ce acționează în apă: rezistența frontală a pelicului de apă, rezistenţa
hidrodinamică, densitatea apei, viteza de înaintare, aria secţiunii transversale a
părţii scufundate a corpului;
 Forțe ce acționează asupra corpului în apă

Înotătorul se deplasează la suprafaţa apei la limita dintre două medii: apa

şi aerul.
Aici inteervin forțe de rezistenţă din partea mediului acvatic, în principal
rezistenţa frontală.
Poziția orizontală a subiectului asigură flotabilitatea lui, și produce,
printre altele degajarea articulațiilor.
 Rezistențe
La suprafaţa apei se formează un fel de peliculă care opune
rezistenţă oricărei deplasări.
Mobilizarea orizontală, a unui membru aflat în imersiune totală
este mai uşor de realizat decât dacă membrul respectiv se găseşte în
imersiune parţială, deoarece trebuie „spartă”pelicula de rezistenţă.
În cazul săriturilor, sau a mișcărilor care încep în apă și continuă
în afara apei, trebuie ca întregul corp să se strecoare prin locul în
care brațele au „spart” apa (http://www.academia.edu/12520538/Hidrostatica).
 Rezistențe
În cazul aquagym, subiectul este în apă în cea mai mare parte în poziție
verticală, unde mai apar:
rezistenţa hidrodinamică; 
 densitatea apei 1000 Kg/m3
 V = viteza de înaintare (m/s);
  A = aria secţiunii transversale a părţii scufundate a corpului;
 CR = coeficientul de rezistenţă
 Flotabilitatea corpului uman
Greutatea specifică  a apei este egală  cu 1
Dacă  greutatea specifică a unui corp este:
 -inferioară lui 1, corpul pluteşte;
 -egală cu 1, corpul îşi menţine nivelul de imersiune;
 -superioară lui 1, corpul se scufundă.
Densitatea relativă a corpului omenesc este apropiată de cea a apei,
fiind cuprinsă între 0.935 – 1.057,
Variabilitatea densităţii relative este dată de ponderea greutăţilor specifice
ale elementelor structurale în greutatea specifică a corpului omenesc
Efectele efortului fizic asupra sistemului osos
Oasele au rol în susținerea corpului și în locomoție

Stare de tensiune sau de eforturi unitare

Structura funcțională a osului
 rezultat al adaptărilor filogenetice (în cursul dezvoltării istorice) și
rezultat al adaptărilor ontogenetice (dezvoltare a unei ființe vii)
Efectele efortului fizic asupra sistemului osos

Îngroșarea oaselor
Mărirea rezistenței lor prin:
Creșterea diametrelor
Îngroșarea masei compacte
Modificarea arhitecturii părții spongioase
Efectele efortul fizic asupra sistemului articular
Cartilajul articular este lipsit de vase de sânge
Nu are posibilitate de cicatrizare sau regenerare
Are un metabolism foarte scăzut (la periferie câteva
vase ”oarbe)
Rezistă mai bine ca țesutul osos la factorii agresivi
Nutriția se face prin lichidul sinovial
Cartilajul articular este lipsit de inervație
Efectele efortul fizic asupra sistemului articular

Proprietățile cartilajului articular:

Compresibilitate, elasticitate, porozitate = Pot suporta presiuni ridicate
Presiunea pe articulație provoacă compresie ex. la coloana vertebrală,
e nevoie de timp ca deformarea să dispară
Elasticitatea este în legătură cu conținutul în apă al țesutului hialin
(50%-60% în mod normal)
Elasticitatea este mai mare la centru decât la periferie
Porozitatea permite îmbibarea lui cu lichid sinovial, ca un burete
Efectele efortul fizic asupra sistemului articular

Lichidul sinovial este format

de lichidul plasmatic ce ajunge în articulație
Prin descuamarea superficială a sinoviei și de pe cartilajele articulare ce
rezultă prin frecare în timpul mișcărilor

Mișcarea este factorul principal al producerii de lichid sinovial

Prin mișcare se deschid principalele căi de intrare în articualție a
lichidului sinovial
Efectele efortul fizic asupra sistemului articular
Articulațiile se dezvoltă și se modelează in urma
efortului static și dinamic
factorilor mecanici de presiune, tracțiune și frecare
Mărimea suprafeței articulare depinde de
 amplitudinea mișcărilor
Mărimea și grosimea acoperișului cartilaginos depinde
de
Forța mișcărilor efectuate
 Sistemul muscular
Proprietățile fizice ale mușchilor

Contractibilitatea
Rezultă din mecanismele fiziologice, biochimice și
biofizice
Elasticitatea
Se manifestă atunci când intervin forțe de presiune,
torsiune, tracțiune
După înlăturarea forțelor mușchiul tinde să revină la
dimensiunile inițiale
 Efectele exercițiului fizic asupra sistemului
muscular
Structurale
Lungimea fibrelor este proporțională cu amplitudinea
mișcărilor
Volumul mușchiului crește prin
Dezvoltarea fibrelor care nu participă la activitățile
normale, zilnice
Hipertrofie musculară ca urmare a circulației
crescute
Deschiderea unor caplilare de rezervă ce determină
apariția de noi miofibile
Efecte funcționale
Prin intervenția unor factori fizico-chimici
Consumul mai mare de oxigen
Cantitate mai mare de substanțe energetice
Glicogen în cantitate mai mare
Suportul energetic: ATP, ADP, PC,
Hemoglobină mai abundentă
Procese chimice prompte
Eficacitate
Randament crescut
Efectele exercițiului fizic asupra sistemului
neuro-muscular
Dezvoltarea motricității:
Creșterea forței musculare
Creșterea tonusului muscular
Creșterea vitezei de reacție neuromotorie
Imbunătățirea activității centrilor nervoși
Creșterea coordonării, a preciziei și eficacității mișcărilor
Suprimarea mișcărilor inutile
 Creșterea forței musculare
Factori de care depinde forța musculară:
Număr de unități motorii – direct proporțională
Tip de unitate motorie
Lentă – dezvoltă mai multă forță, mobilizează între 300-800
fibre musculare
Rapidă – dezvoltă mai puțină forță, mobilizează între 10-180
fibre musculare
Dimensiunea mușchiului – direct proporțională cu
forța hipertrofie musculară (adaptarea)
 Creșterea forței musculare
Lungimea inițială a mușchiului
în condiții de repaus – stare de tonus
Contracție concentrică de scurtare – crește forța musculară
În condiții de mușchi întins – favorizează producerea forței maxime –
contracție muscualară concentrică în exteriorul segmentului de contracție –
urmată de o contracție musculară concentrică în interiorul segmentului de
contracție (este posibilă în articulațiile umărului și a șoldului),
Unghiul articular
unghiul optim crește forța maxim
unghiul superior sau inferior – diminuează forța – pârghiile din fizică
 Creșterea forței musculare
Viteza de contracție a mușchiului
La contracțiile concentrice, de scurtare, forța este invers
proporțională cu viteza de contracție
Cu cât mișcarea este mai lentă –forța este mai mare
La o mișcare rapidă, forța este mai mică, poate interveni un eșec
sau accidentare
La contracțiile excentrice rapiditatea contracției dezvoltă forță
mai mare
 Tonusul muscular
Fixează articulațiile
Asigurare imobilitatea corpului
Ajută la amortizarea mișcărilor
Ajută la menținerea segmentelor în articulații
Ajută la menținerea posturii corpului
Susțin contracțiile musculare statice și dinamice
Ajută la realizarea activității de consolidare, fixare și menținere