APLICAȚIILE CERERII ȘI OFERTEI

PIEŢELE LIBERE ALOCĂ RESURSELE PRIN

INTERMEDIUL MECANISMULUI PREŢURILOR
(„MÂNA INVIZIBILĂ”). STATUL INTERVINE PE
PIEŢE PENTRU A RE-ALOCA ACESTE
RESURSE. O PARTE A POPULAŢIEI VA
SUPORTA COSTUL POLITICILOR ECONOMICE
(PRINCIPIUL „NIMIC NU ESTE PE GRATIS” SE
APLICĂ ORIUNDE) ÎN TIMP CE O ALTĂ PARTE
VA AVEA DE CÂŞTIGAT DE PE URMA
INTERVENŢIEI GUVERNULUI PE PIAŢĂ.
 1. Surplusul consumatorului, surplusul producătorului, surplusul total

preţul pe care îl plătim este mai mic decât

valoarea pe care noi o atribuim bunurilor
cumpărate;
Schimbul voluntar realizat pe o piaţă liberă generează un
câstig de bunăstare atât pentru ofertanţi cât şi pentru
cumpărători. De exemplu, cumpărăm majoritatea alimentelor
ce ne sunt necesare de pe piaţă pentru că:
preţul de cumpărare este mai mic decât costul
(de oportunitate) producerii acestor bunuri de
către noi înşine.
 Câştigul pe care consumatorul nostru îl
realizează din cumpărarea unui kilogram de
carne de porc la preţul pieţei este:
Prin urmare:
2. Eficienţa pieţei libere

Surplusul consumatorului poate fi aproximat de aria de sub curba

cererii şi de deasupra preţului de echilibru, triunghiul P*AE.
Suplusul producătorului poate fi aproximat de aria de deasupra
curbei ofertei şi de sub preţul de echilibru, triunghiul P*EO.
Observaţi că aria ce reprezintă surplusul consumatorului este
diferenţa dintre aria AEQ*O, care reprezintă utilitatea totală a
cantitătii Q*, din care s-a scăzut aria P*EQ*O, ce reprezintă
cheltuiala totală cu Q* unităţi achiziţionate la preţul P*. De
asemenea, aria ce reprezintă surplusul producătorului este
diferenţa dintre aria P*EQ*O, încasările totale din vânzarea a Q*
unităţi la
preţul P* şi aria OQ*P, ce reprezintă costul total al producerii a
Q* unităţi.Surplusul total este
suma ariei celor doua triunghiuri, aria AEO.
3. Cantitatea de echilibru Partea din impozit suportată de
producător nu este însă în mod
necesar egală cu cea suportată de
consumator. În anumite cazuri,
producătorii pot transfera o parte mai
mare din taxă auspra consumatorilor.
În altele consumatorii sunt cei care
plătesc mai puţin, iar producătorii
mai mult.

Pentru exemplificare, figura 4.6 prezintă un caz în care cererea este mai
inelastică decât oferta. Un exemplu în acest sens sunt accizele pe ţigări.
Deoarece consumatorii (cererea) sunt inelastici în raport cu preţul
acestora (reducerea consumului este mai mică decât creşterea preţului),
producătorii pot transfera o mare parte a impozitului asupra
consumatorilor, sub forma unei creşteri de preţ. În figura 4.6, creşterea
preţului plătit de cumpărător (de la P* la Pc) este mult mai mare decât
scăderea preţului care îi rămâne producător (de la P* la Pp).