Adopți a .

Aspecte de drept
comparat

Barbăneagră Cristina
E G D , D - 1 7 1
 Ce este Adopția?

Conform legii cu privire la regimul

juridic al adopţiei nr.99 din 28.05.2010 ,
noţiunea de adopţie reprezintă o formă
specială de protecţie, aplicată în interesul
superior al copilului, prin care se
stabileşte filiaţia între copilul adoptat şi
adoptator, precum şi legăturile de
rudenie între copilul adoptat şi rudele
adoptatorului.
 Incă din timpul Imperiului Roman adopția era recunoscută ca
având un rol foarte important. Numai că pe atunci nu interesul
copilului era pus pe primul plan, ci interesul financiar sau de
dobândire a puterii. Era o practică uzuală ca familiile bogate care
nu aveau moștenitori bărbați să adopte tineri sau chiar adulți. Astfel,
împăratul August care nu a putut avea copii, l-a adoptat pe
Tiberiu. Similar, Traian a fost adoptat de împărăteasa Nerva, și
Nero a fost înfiat (sau „hyiolhesia”, în limba greacă, tradus ca „a
plasa un fiu”) de Claudiu. În schimb, tinerii care nu aveau
norocul de a intra într-o familie puternică, sfârșeau prin a fi sclavi.

Spre comparație, în Europa aceluiași Ev Mediu practica adopției

dispăruse aproape cu desăvârșire, dat fiind faptul că numai rudele
de sânge puteau moșteni averi sau titluri. Biserica, fiind copleșită
de numărul mare de copii pe care trebuia să îi aibă

în grijă propriile „orfelinate”, a început să

în promoveze importanța adopției, punând pentru
prima oarăaccentul
beneficiile pe care ar urma
pe să le aibă copii crescuți în familii.
 Condițiile de fond ale adopției
Copilul adoptabil:
• Persoana poate fi adoptată doar pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani.
• Separarea fraţilor prin adopţie, precum şi adopţia acestora de către persoane sau familii diferite sînt interzise, cu
excepţia cazurilor cînd această cerinţă contravine interesului superior al copilului.
• Oportunitatea separării fraţilor prin adopţie naţională sau internaţională se examinează de către Consiliul Consultativ
pentru Adopţii în baza criteriilor, procedurilor şi termenelor aprobate de autoritatea centrală.
• Adopţia fraţilor de către adoptatori din state diferite, indiferent dacă fraţii se cunosc sau nu, se admite doar în cazul în
care s-a constatat imposibilitatea adopţiei fraţilor de către acelaşi adoptator, indiferent de statul în care acesta îşi are
domiciliul;
• În cazul separării fraţilor prin adopţie, autoritatea centrală sau, după caz, autoritatea teritorială în colaborare cu
organizaţiile străine, avînd în vedere interesul superior al copilului, va întreprinde măsurile necesare pentru a facilita
comunicarea şi menţinerea legăturilor dintre fraţi, ţinînd cont de vîrsta, gradul de maturitate, dorinţele, sentimentele
fraţilor şi de gradul de informare a acestora cu privire la adopţie.
Interdicţii referitoare la adopţia copiilor:
• Adopţia între fraţi este interzisă.
• Adopţia unui copil de către mai mulţi adoptatori
este interzisă, cu excepţia cazului în care aceasta
se face de către ambii soţi simultan.
• Poate fi încuviinţată o nouă adopţie în cazul în
care:
a)adoptatorul sau soţii adoptatori au decedat,
adopţia anterioară fiind considerată desfăcută la
data rămînerii irevocabile a hotărîrii judecătoreşti
de încuviinţare a noii adopţii;
b)adopţia anterioară a încetat ca urmare a
declarării nulităţii ei.
Adoptatorii:
• Adopţia este permisă numai persoanelor care au capacitate deplină de exerciţiu, au atins vîrsta de 25 de
ani şi sînt cu cel puţin 18 ani mai în vîrstă decît cel pe care doresc să-l adopte, dar nu cu mai mult de
48 de ani
• Instanţa de judecată poate încuviinţa adopţia chiar dacă diferenţa de vîrstă între copil şi adoptator
este mai mică de 18 ani, dar în nici un caz mai puţin de 16 ani.
• In cazul adopţiei este suficient ca doar unul dintre soţi să aibă împlinită vîrsta de 25 de ani.
• Nu pot adopta copii persoanele:
a) decăzute din drepturile părinteşti;
b)a căror stare de sănătate nu le permite îndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor şi responsabilităţilor
privind creşterea şi educarea copiilor;
c)care se eschivează de la exercitarea obligaţiilor părinteşti, inclusiv de la plata pensiei de întreţinere a
copiilor biologici;
d) care au adoptat anterior copii, însă nu şi-au exercitat corespunzător obligaţiile părinteşti şi sînt
decăzuţi din exerciţiul acestor drepturi sau copilul este luat din grija lor în temeiul unei hotărîri
judecătoreşti, fără decădere din drepturi;
 e) exonerate de obligaţiile de tutore sau de curator din cauza îndeplinirii
necorespunzătoare a obligaţiilor;
f)care au prezentat documente sau informaţii false pentru încuviinţarea
adopţiei;
g)care au fost condamnate pentru săvîrşirea unor infracţiuni intenţionate:
contra vieţii şi sănătăţii persoanei; contra libertăţii, cinstei şi demnităţii
persoanei; referitoare la viaţa sexuală; contra familiei şi copiilor.
Adoptatorii trebuie să îndeplinească garanţiile morale şi condiţiile materiale
necesare dezvoltării multilaterale şi armonioase a personalităţii copilului.
Adopţia copilului de către soţi este permisă numai în cazul în care
căsătoria
lor durează de cel puţin 3 ani pînă la momentul depunerii cererii de adopţie.
Cetăţenii străini şi apatrizii cu domiciliul în Republica Moldova pot adopta
copii în condiţiile prezentei legi, conform procedurii de adopţie naţională, dacă
domiciliază în Republica Moldova de cel puţin 3 ani pînă la depunerea cererii
de adopţie.
 Procedura adopției
• Persoanele care doresc să adopte copii trebuie să depună o cerere la autoritatea teritorială
în a cărei rază îşi au domiciliul. Drept confirmare a depunerii cererii de adopţie, acestor
persoane li se eliberează un certificat.
• Cererea de adopţie trebuie să conţină, pe lîngă formalităţi, şi o motivare, prin care
persoana trebuie să explice de ce doreşte să înfieze un copil şi dacă ar fi disponibilă
pentru a adopta mai mulţi copii, inclusiv fraţi şi surori; certificat de la locul de muncă
despre funcţia deţinută şi despre cuantumul salariului sau copia de pe declaraţia de
venituri; copia autentificată de pe actul ce confirmă dreptul său de proprietate sau dreptul
de folosinţă asupra unui spaţiu locativ; cazierul judiciar; certificatul medical, în care se
confirmă că nu suferă de boli psihice şi de alte maladii ce fac imposibilă îndeplinirea
drepturilor şi obligaţiilor părinteşti, eliberat de instituţia medicală de la domiciliul său.
• După ce este găsit copilul potrivit, se cunosc bine «părţile» şi se constată că sunt
compatibile. După doi ani de relaţie la distanţă, părinţii adoptivi pot lua copilul acasă.
• Încuviinţarea adopţiei în instanţă de judecată. Adoptatorul depune cerere de
încuviinţare a adopţiei în instanţa de judecată competentă de la domiciliul
copilului adoptabil pentru care a fost declarat potrivit în vederea examinării
în fond a cauzei.
• Cererea de încuviinţare a adopţiei trebuie să conţină:
a)numele şi prenumele, anul, luna şi ziua naşterii adoptatorului, adresa lui
de domiciliu;
b)numele şi prenumele, anul, luna şi ziua naşterii copilului adoptabil, locul
lui de aflare;
c)solicitarea schimbării numelui şi/sau a prenumelui copilului, numele pe
care îl va purta copilul dacă adoptatorii poartă nume diferite, solicitarea
schimbării locului de naştere;
d) numărul atestatului de adoptator, data emiterii şi autoritatea care l-a emis
(atestatul se anexează la cerere);
e) alte date şi informaţii, la solicitarea instanţei de judecată.
 Adopția internațională

• Adopţia copiilor domiciliaţi pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane cu domiciliul în străinătate
are loc în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, ţinîndu-se cont şi de legislaţia statelor în care
aceştia din urmă îşi au domiciliul la data depunerii cererii de adopţie, precum şi în conformitate cu tratatele
internaţionale sau cu tratatele bilaterale la care Republica Moldova este parte.
• Adopţia internaţională a unui copil domiciliat pe teritoriul Republicii Moldova poate fi încuviinţată în
cazul
îna)care: soţul adoptă copilul celuilalt soţ;
b) copilul este adoptat, în mod prioritar, de ruda sa de pînă la gradul IV inclusiv, cu domiciliul
străinătate; în
c)copilul adoptabil fără nevoi speciale este adoptat de către adoptatorul cu domiciliul în străinătate dacă nu
a fost cerut în adopţie naţională ori în tutelă sau curatelă timp de un an din momentul luării la evidenţă drept
copil adoptabil;
d)copilul adoptabil cu nevoi speciale este adoptat de către adoptatorul cu domiciliul în străinătate dacă nu a
fost cerut în adopţie naţională ori în tutelă sau curatelă timp de 6 luni din momentul luării la evidenţă drept copil
adoptabil.
 Avocatul poporului pentru
protecția drepturilor
copilului Maia Bănărescu.

"Adopția în Republica Moldova este un proces

excesiv de birocratizat, este complicat să adopți un
copil. Dacă ar fi să vorbim despre adopțiile
internaționale, aici problemele se țin lanț. Adopția
internațională de copii este un business, este un
proces lipsit de transparență, opac, sunt doar
câteva persoane care au acces la aceste
informații„
"în prezent statul alege familia care poate adopta
un copil sau altul, de multe ori părinții adoptă un
copil fără să fi interacționat cu el”
 Încetarea adopției

• Legislația Republicii Moldova prevede că încetarea adoptiei poate avea loc prin: desfacere sau declararea
adoptiei nule.
• Desfacerea adopţiei: adopţia se desface în cazul în care părintele sau părinţii adoptivi au decedat, iar copilul
adoptat este propus spre o nouă adopţie. Adopţia anterioară se consideră desfăcută la data rămînerii
irevocabile a hotărîrii judecătoreşti de încuviinţare a noii adopţii dacă, anterior, nu a fost emisă o altă
hotărîre judecătorească în acest sens.
• Adopţia poate fi declarată nulă în cazul în care se constată că:
a) încuviinţarea ei s-a întemeiat pe documente false;
b) adopţia s-a încuviinţat fără consimţămîntul părinţilor biologici ai copilului sau al soţului adoptatorului,
dacă acest consimţămînt era obligatoriu conform legii;
c) adopţia a fost încuviinţată cu încălcarea condiţiilor de fond sau de procedură stabilite de legislaţie;
 d) adopţia a fost solicitată şi încuviinţată fără intenţia
de a produce efecte juridice caracteristice acestei forme
legale de protecţie a copilului (adopţie fictivă).
• La declararea nulităţii adopţiei, instanţa de judecată va
ţine cont şi de interesul superior al copilului. Instanţa
poate respinge cererea privind nulitatea adopţiei dacă
va constata că menţinerea adopţiei este în interesul
celui adoptat.
• Dreptul de a cere nulitatea adopţiei:
• Au dreptul de a cere nulitatea adopţiei:
• a) autoritatea teritorială;
• b) copilul adoptat care a împlinit vîrsta de 14 ani;
• c) părinţii biologici ai copilului adoptat;
• d) părinţii adoptivi;
• e) procurorul.
 ÎNTREBĂRI
FRECVENTE
În ce măsură influenţează moştenirea genetică evoluţia copilului adoptat?
Copiii moştenesc foarte multe trăsături de la părinţii lor biologici (de ex. Culoarea ochilor, a părului sau a pielii,
constituţia fizică şi chiar talente pe care aceştia sau membrii familiei le-au avut). La fel, predispoziţiile pentru anumite
boli pot fi transmise pe cale ereditară, însă trebuie să subliniem că acestea sunt doar predispoziţii şi nu certitudini cu
privire la afecţiunile viitoare ale unui copil. În ceea ce priveşte personalitatea copilului, psihologii au stabilit că
temperamentul acestuia este înnăscut, însă şi el poate fi modelat în funcţie de factorii de mediu şi de educaţie. Chiar şi
coefi cientul de inteligenţă poate fi crescut prin stimulare adecvată. Comportamentul părinţilor biologici nu poate fi
preluat de către copii în condiţiile în care părinţii adoptivi îi oferă copilului un mediu de viaţă diferit, modele pozitive,
siguranţă, încredere şi disponibilitate.
Când trebuie să îi spun copilului că este adoptat?
Informarea copilului că este adoptat trebuie să înceapă cât mai devreme posibil. Deşi înţelegerea deplină a ceea ce
înseamnă adopţia, va avea loc la o vârstă mai mare, înţelegerea concretă a adopţiei începe de la vârsta preşcolară. Această
înţelegere a copilului privind adopţia se realizează treptat, odată cu dezvoltarea lui intelectuală. Adopţia este acum o parte
din identitatea copilului şi copilul are dreptul să ştie că este adoptat.
Veniturile mari vor determina succesul evaluării sociale?
Situaţia materială foarte bună a unei persoane/familii care urmează să fi e evaluată nu constituie garanţia că această
persoană/familie va fi potrivită să adopte un copil.
Ce dificultăţi poate avea copilul pe care îl voi adopta?
Faptul că un copil a fost îngrijit de mai multe persoane de-a lungul timpului, fără să aibă o persoană
principală căreia să îi atribuie rolul matern, determină difi cultăţi în ceea ce priveşte ataşamentul copilului.
Copilul, fi e că se poate ataşa superfi cial de toţi cei cu care intră în contact, fi e că poate stabili o legătură
de ataşament cu difi cultate, respingând persoanele din jurul lui. Este posibil ca unii dintre copiii
adoptabili să fi fost victimele abuzului şi neglijării în trecut. Aceste evenimente traumatizante din viaţa
copilului,
indiferent de vârsta la care acesta le-a trăit, îşi lasă amprenta asupra modului ulterior de dezvoltare.
De ce este nevoie de 30 de zile pentru evaluarea persoanei/ familiei care doreşte să adopte?
Etapa evaluării este extrem de importantă şi determină, în fi nal, succesul adopţiei. Timpul alocat
acestei etape a fost planifi cat astfel încât toate activităţile să fi e realizate temeinic şi profesionist, în
benefi ciul persoanei/familiei adoptatoare, iar rezultatele obţinute să constituie o fundamentare solidă a
deciziei
ulterioare de acordare/neacordare a atestatului de persoană/familie aptă să adopte. Trebuie să aveţi în
vedere că evaluarea cuprinde mai multe etape şi presupune atât analizarea documentelor depuse, cât şi un
număr minim de 6 întâlniri între Dumneavoastră şi profesionişti, necesare evaluării sociale, psihologice şi a
şedinţelor de pregătire.
 Adoptia in Republica Moldova
Oleg şi Larisa Bugu, s. Slobozia Cremene, r-nul Soroca
Am stat 6 ani în rând pentru a lua în adopţie un copil. Am mers la toate casele de copii: de 3 ori la Chişinău,
de 2 ori la Bălţi, de 3 ori la Floreşti, o dată la Soroca. De câte ori mergeam la orfelinate, ne arătau copii, de cele
mai multe ori cu diverse afecţiuni şi probleme de sănătate. Eram puşi în situaţia de a alege între a lua în adopţie
un
copil bolnav şi între a mai aştepta. De câteva ori chiar ne-am decis, am ales copilul, mergeam câte 2-3
săptămâni în vizită cu diverse cadouri în cadrul procedurii de compatibilitate, ne imaginam că deja va fi al
nostru, ca până la urmă să ni se spună că este deja înfiat de altă familie. Pe parcursul a şase ani de căutări am
cheltuit circa 30 mii
lei, aceasta implică cheltuielile pentru actele necesare adopţiei, drum şi alte cheltuieli. Ne-am dorit mult ca
copilul să fie mic, până la doi ani ca să-l putem educa aşa cum ne dorim noi. Pe Bogdan l-am luat la vârsta de 6,5
luni.
Când am fost telefonaţi şi informaţi că este un băieţel care corespunde cerinţelor noastre ni s-a spus să pregătim
urgent pachetul de documente necesar. Am fost avertizaţi că dacă nu reuşim timp de două săptămâni să pregătim
pachetul de documente, vor da copilul altei familii spre adopţie. Pentru aceasta am fost nevoiţi să dăm mită
medicilor ca să obţinem certificatul fără rând, precum şi altor funcţionari care trebuiau să ne elibereze anumite
documente. Dacă am fi mers pe căile corecte nu ne-am fi încadrat în cele două săptămâni. Nu puteam să admitem
un asemenea lucru deoarece aceasta ar fi însemnat iarăşi aşteptări îndelungate, drumuri, birocraţie. În lista de
aşteptare de la Soroca eram al 18-lea. Eu nu aşteptam să fiu sunat de cei de la Soroca, dar telefonam de cel puţin
2 ori pe lună ca să văd dacă nu este vre-un copil. Aşi fi fost de acord să dau şi mită numai că să-mi dea mai
repede un copil. Însă nici unul dintre angajaţii caselor de copii şi responsabilii de la diverse instituţii nu au
acceptat să ia mită. Lunar primim o indemnizaţie de 500 lei.