Sindromul de oboseală cronică

SOC
Sindromul de oboseală cronică
este caracterizat printr-o stare
de oboseală severă, care
depășește 6 luni ca durată și nu
este consecință directă a unei
boli propriu-zise.

Boala este perfidă, corpul și

mintea sunt stoarse de energie
Boala poate afecta atât adulții
cât și copii, având o
prevalență mai mare în rândul
persoanelor de sex feminin.
 SOC este o tulburare care nu poate fi
explicată de vreo afecțiune medicală de
bază. Oboseala se poate agrava odată cu
activitatea fizică sau mentală, dar nu se
îmbunătățește odată cu odihna.
Cauza sindromului de oboseală cronică nu este
cunoscută, deși există multe teorii - de la
infecții virale la stres psihologic. Unii experți
consideră că sindromul de oboseală cronică ar
putea fi declanșat de o combinație de factori.
- Teoria virală: s-a observat un titru crescut de anticorpi antivirali la pacientii cu SOC față de
populația sănătoasă.

- Teoria neuroendocrină: Au fost gasite mai multe tulburari ale axei hipotalamo-hipofizo-
corticosuprarenaliene , precum și o tulburare a mecanismelor de reglare ale sistemului nervos
autonom.

 - Substratul organic: la peste 80% din pacienți se întâlnește un semn clinic la nivelul
orofaringelui, și anume roșeață în forma de semilună la nivelul pilierilor amigdalieni anteriori.

- Factorul psihologic: sindromul apare mai frecvent la persoane de tip comportamental A (dupa
Friedman si Rosenman): ambițioase, competitive, care muncesc mult și sunt întotdeauna în
criza de timp, care iși fixează ținte înalte (și care au si risc coronarian asociat).
-Teoria imunologică - există și cresteri moderate și nespecifice ale titrurilor
de anticorpi antinucleari.
Se remarcă de asemenea și reducerea unor subclase de imunoglobuline,
deficiențe ușoare ale proliferarii limfocitare mitogen-induse. Unele cercetări
au scos la iveală o diminuare a eliberarii de citokine, schimbări ale
fenotipurilor limfocitare în sensul prezenței unei proporții mai mari de celule
T, diminuarea activitatii celulelor natural killler. Aceste modificari nu apar la
toti pacientii si nici nu se corelează cu severitatea bolii. Totusi, multe din
simptomele sindromului de oboseala cronică deriva din eliberarea excesiva de
citokine.
Deși au fost identificate diverse anomalii ale sistemului imun, nu există
actualmente dovezi științifice care să atribuie cauza acestui sindrom unei
tulburari primare a sistemului imun.
 Dr. Michael Stark, șeful Institutului pentru Cercetarea Oboselii
Cronice și a Stresului din Hamburg, caută așa numiții markeri
biologici. Aceștia sunt importanți pentru a diferenția persoanele
suferinde de cele sănătoase. Cercetările lui se bazează pe două
direcții.
Spre deosebire de alți cercetători, Stark consideră dereglările din
sistemul imunitar ca fiind secundare. "Cred că aceasta este doar
picătura care varsă paharul. După ani de suprasolicitare, sistemul
imunitar este la pământ. Ceea ce se poate constata mai ales în
capacitatea disfucnțională de reglare a sistemului nervos
vegetativ“, explică cercetătorul în domeniul stresului.
 Manifestările SOC

- senzația de epuizare după eforturi fizice sau

psihice chiar de intensitate mică
- declin cognitiv (tulburari ale memoriei de
scurtă durată, tulburări de concentrare,
dificultați în reamintirea unui cuvânt în
timpul discuției)
 - somn neodihnitor
 - dificultatea de a sta în picioare
 -dureri de cap, gât, musculare, articulare sau
ale ganglionilor limfatici.