Infarctul miocardic

Studenți: Oana Ungureanu

Vanda Sipoș
 Inima
 Inima este elementul central în circulația
sanguină, fiind alcătuită la mamifere din patru
cavități: două atrii și două ventricule. Aceasta
preia sângele din vene (sistem cu persiune
joasă) și îl trimite în artere (sistem cu presiune
ridicată). Irigația inimii este asigurată prin cele
două artere coronare: stângă (cu ramurile sale:
interventriculară anterioară și circumflexă) și
dreaptă.
 Arterele coronare furnizează sânge oxigenat și
substanțe nutritive inimii. Teritoriile de distribuție ale
acestor artere se suprapun, în parte, îndeosebi în
irigarea peretelui posteroinferior al ventriculului stâng.
 Reglarea circulației coronariene în condiții de stres se
realizează prin factori: neurogeni, metabolici, miogeni
și endoteliali. Factorii metabolici sunt mai
importanți,deoarece intervin în autoreglarea circulației
coronariene, fiind eliberați în parte în condiții de
ischemie miocardică (sau fiziologică, în debutul
contracției miocardice) și reprezentați în general de
adenozină. Eliberarea adenozinei conduce la
vasodilatație coronariană și la o stare de echilibru, între
consumul și aportul miocardic de oxigen.
 Infarctul miocardic este manifestarea clinică a
ocluziei uneia sau mai multor artere coronare,
mai frecvent printr-o placă de aterom
complicată (fisură, tromb, hemoragie).
 Factori de risc:
Factorii de risc, ce pot conduce la apari ția unui infarct miocardic (a bolii cardio-
vasculare), pot fi:
 Fumatul de țigarete;
 Diabetul zaharat;
 Creșterea colesterolului sanguin;
 Colesterol scăzut (etichetat ca si colesterol bun)
 Inactivitate fizică;
 Obezitatea;
 Stresul;
 Consumul excesiv de alcool;
 Antecedente familiale de boala cardio-vasculară;
 Nivel crescut de proteina C-reativă;
 Nivel crescut de lipoproteină.
 Cauza principală a infarctului
miocardic este boala coronariană de natură
aterosclerotică, ce se caracterizează prin
formarea plăcilor de aterom poziționate de-a
lungul pereților interni ai arterelor coronare,
determinând scăderea fluxului coronarian spre
mușchiul inimii.
 Alte cauze ce pot determina obstrucția fluxului
coronarian sunt:
 Spasmul arterelor coronare;
 Trombembolii plecați de pe vegetațiile valvulare sau din
atriul stâng;
 Arterita coronarelor de diverse etiologii;
 Condițiile care cresc lucrul inimii si necesarul de oxigen
(creșterea frecvenței cardiace, hiperfuncția de tiroidă,
scăderea presiunii sângelui).
 Originea anormală a arterelor coronare;
 Traumatismul toracic;
 Manifestarea clinică
Infarctul miocardic acut, de cele mai multe ori, are vârful de incidentă la
primele ore ale dimineții (5-10), când nivelul catecolaminelor circulante este
crescut. Circumstanțele de apariție sunt diverse:
 Efortul fizic excesiv;
 Sresul emoțional;
 Intervențiile chirugicale (la vârstnici).
 În general, infarctul miocardic, se poate manifesta prin durere
intensă (cu caracter de presiune /arsură /greutate /strângere/
sfredelire) retrosternală cu iradiere în brațe, care nu cedează la
repaus si nitroglicerină. Durerea crește în întensitate în
următoarele minute și poate fi însoțită de alte manifestări:
 Agitație psihomotorie;
 Paloare, transpirații reci;
 Dispnee (sau polipnee);
 Amețeli sau sincopa;
 Palpitații;
 Grețuri, vărsături sau sughiț;
 Scăderea presiunii arteriale;
 Manifestări neurologice (sincopă reflexă vagală sau Adam-Stokes în
blocul total);
 Complicatiile IMA
Acestea pot aparea in oricare dintre perioadele de evolutie ale bolii.

Complicatii majore:

 Tulburarile de ritm cardiac (ventriculare, atriale);

 Tulburarile de conducere ( atrio-ventriculare, intraventriculare);
 Disfunctie de pompa ( insuficienta ventriculara stanga acuta, socul cardiogen, sindromul de debit scazut);
 Complicatii mecanice ( ruptura de perete miocardic/ de sept interventricular/ de aparat valvular mitral sau
tricuspidian, anevrism ventricular);
 Complicatii trombembolice ( pulmonare > tromboembolismul pulmonar acut < sau sistemice < trombembolismul
arterelor cerebrale mezenterale, renale, splenice > );
 Ischemia postinfarct (angina pectorala, extensia sau recidiva infarctului).

Complicatii minore

 Pericardita (precoce sau tardiva);

 Pneumopatii;
 Depresie;
 Vertij;
 Astenie fizica de imobilizare.
 Tratamentul IMA

Tratamentul IMA trebuie inceput imediat, dupa diagnosticarea

electrocardiografica, conform unui protocol riguros:

 controlul durerii;
 stabilizarea ritmului cardiac:
 scaderea presiunii arteriale;
 administrarea de anticoagulante si antiplachetare, in scopul limitarii extensiei
cheagului de sange;
 administrarea de nitriti, beta-blocante, blocanti ai canalelor de Ca, in scopul
relaxarii vaselor din muschi, a scaderii frecventei cardiace, a colesterolului
sanguin;
 PCI* sau alte proceduri (stent, bypass coronarian), totul sub supravegherea
unui specialist.

* Interventie coronariana percutanata: procedura prin care se ,,curata", se largeste calibrul unei artere coronare,
infundata din cauza placii ateromatoase.
 Recuperarea in IMA

Cuprinde 3 faze:

 FAZA 1: intraspitaliceasca, cu consiliere nutritionala legata

de schimbarea stilului de viata, terapie fizica;
 FAZA 2: program de exercitii fizice, educatie medicala,
consiliere medicala;
 FAZA 3: continuarea programului de exercitii fizice si a
modificarii stilului de viata.
 FAZA I
 Debuteaza in unitatea de terapie coronariana intensiva, coronariana
intermediara si se termina la nivelul saloanelor de spital, desfasurandu-se
pe o perioada de 7-14 zile.

 Incepe la cateva ore de la internarea bolnavului, in momentul in care

durerea toracica a disparut, bolnavul este stabil hemodinamic si nu
prezinta tulburari severe de ritm. Inaintea mobilizarii, trebuie sa ne
asiguram ca frecventa cardiaca in repaus nu depaseste 120 batai/ min.( de
preferat <100 batai/ min.) si ca tensiunea arteriala sistolica > 90 mm Hg.

 Reabilitarea consta in reluarea de catre bolnav, asistat de cadre medicale

sau kinetoterapeut, a masurilor de autoingrijire, a unor eforturi mici, a
ortostatismului si inclusiv a mersului pe scari (max. 1-2 etaje).
 FAZA I

Exercitii:

 circumductii brate (5- 10 repetari);

 rotiri ale trunchiului la 90* (5- 10 repetari);
 ridicarea si rotirea bratelor (5 repetari/ fiecare brat);
 ridicarea de greutati (1-2 kg) in plan frontal pentru fiecare
mana (5- 10 repetari);
 flexii ale antebratului pe brat (5- 10 repetari);
 aplecari laterale ale toracelui la 45* ( 5- 10 repetari).
 FAZA II
 Perioada de convalescenta incepe de la 3-6 saptamani de la debutul infarctului si corespunde
capacitatii pacientului de a urca un etaj fara intoleranta la efort. Dureaza 8-10 saptamani, interval
dupa care, daca evolutia este favorabila, pacientul isi poate relua activitatea profesionala.

 Aceasta perioada este vitala in recuperarea fizica deoarece urmareste sa redea pacientului maximul
posibil din capacitatea sa fizica, compatibila cu starea functionala a cordului.

Exercitii (*progranul de exercitii se desfasoara in etape):

A) Incalzirea: accent pe stretching si pe intindere a structurilor capsulo-ligamentare, miscari

efectuate lent si cu atentie sporita la respiratie.

Exemple:

 inspiratie si expiratie prelungita cu ducerea membrelor superioare deasupra capului si revenire;

 mers usor pe varfuri cu inspir si expir la fiecare pas:
 mers usor cu rasuciri ale trunchiului spre lateral la fiecare pas:
 din DD, ridicarea membrelor superioare deasupra capului si revenire;
 din DD, flexia coapsei pe bazin si a gambei pe coapsa si revenire.
 FAZA II

B) Antrenamentul propriu-zis: exercitii aerobe corespunzatoare tolerantei la efort a pacientului. A se urmari ce

manifestari prezinta pacientul (durere anginoasa, oboseala, tahicardie).

Exemple:
 mers pe bicicleta medicala sau cicloregometru;
 alergare usoara pe loc;
 exercitii izometrice.

C) Refacerea dupa efort

Exemple:

 mers usor cu inspiratie si expiratie ample;

 mers, extensia trunchiului cu bratele deasupra capului cu inspiratie, aplecarea trunchiului pe piciorul care
paseste inainte si expiratie.
 inspir si expir prelungit cu ducerea membrelor superioare deasupra capului cu revenire.
 FAZA III
Denumita si faza de mentinere a recuperarii fizice, are ca scop mentinerea si eventual ameliorarea
conditiei fizice si a parametrilor functionali obtinuti in faza a II-a.

Este o faza individuala, nesupravegheata, care se desfasoara la domiciliul pacientului, in paralel cu

terapie medicamentoasa si masuri de profilaxie secundara a cardiopatiei ischemice.

Consta in practicare libera a activitatilor fizice, clasificate in trei tipuri:

 activitatea fizica cotidiana, indeosebi mersul pe jos, activitatile gospodaresti;

 jogging ( de cel putin 3 x/ saptamana);
 sporturi de agrement.

Sporturi contraindicate in IMA:

 alpinism;
 atletism;
 pilotaj;
 fotbal/ basket/ rugby;
 judo;
 yachting.
 Stil de viață
 Renuntarea la fumat;
 Scaderea nivelului colesterolului seric;
 Mentinerea nivelului glicemic la < 110 mg %;
 Consumul de peste regulat;
 Mentinerea unei greutati corporale normale;
 Scaderea consumului de sare;
 Consumul scazut de alimente cu continut crescut de colesterol;
 Consumul de acid folic si vitamine din complexul B prin vegetale, citrice, cereale, legume verzi;
 Consumul de alcool cu moderatie;
 Reducerea stresului, a emotiilor negative;
 Participarea la programele de reabilitare cardiaca;
 Cresterea gradului de activitate fizica, cu precautie ( 30/45', de 4-5 x/ saptamana, la 60-75 % din media

frecventei maxime).