CURS 5.

Tumorile benigne şi
maligne
• Caracteristici generale;
• Stări precanceroase;
• Principii de tratament;
• Principii de diagnostic şi tratament oncologic
Incidenta in lume pe principalele cancere 2008
 Definitii
• Oncologia (din greceşte, onkos - tumoră şi logos - studiu ) studiază afecţiunile neoplazice.
• Neoplazia este o neoformaţie tisulară rezultând din proliferarea exagerată a elementelor celulare ale
unui ţesut organizat având tendinţa de a creşte exagerat scapand mecanismelor de control care
mentin un echilibru intre cresterea nr de celule si distrugerea lor
• Carcinogeneza este mecanismul prin care un ţesut normal este transformat într-un ţesut canceros
• Hiperplazia este o proliferare celulară în exces, diferită de proliferarea normală reparatorie sau
fiziologică, determinată de o iritaţie continuă (epitelii) sau tulburări hormonale (prostata la bătrâni).
• Hipertrofia este o creştere de volum a celulelor, fără modificarea numărului lor, cu creştere de volum
a ţesutului sau organului indusă de tulburări funcţionale (miocardul în HTA).
• Metaplazia este schimbarea unui tip de ţesut diferenţiat cu un altul din aceeaşi clasă dar mai puţin
bine specializat, indusă de iritaţii cronice (epiteliul bronşic la fumători).
• Displazia este o tulburare a dezvoltării celulare, caracterizată de creşterea mitozelor şi apariţia de
celule anormale (epiteliul colului uterin).
 Tumorile generalitati

• Hippocrate a descris tumorile si semnele clinice asociate lor

• Au fost descrise la toate speciile de vertebrate, sugerându-se că ar fi comune
tuturor organismelor multicelulare.
• Incidenta tumorilor este in continuă creştere astfel încât au ajuns să fie a doua
cauză de mortalitate.
• Sunt afectate toate vârstele, dar mai frecvent cele înaintate.
• In ultimii ani stiinta a avansat : biologie moleculară, genetică, imunologie tumorală,
oncologie virală, care au permis o mai bună cunoaştere a patologiei tumorale.
• Imbunatatirea tehnicilor de explorare au permis un diagnostic tot mai precoce şi a
îmbunătăţit supravietuirea la distanţă la pacientii cu cancer.
 Mecanismele oncogenezei
• Celula normală sub acţiunea carcinogenilor (chimici, fizici, virali) devine o
celulă susceptibilă care în prezenţa cofactorilor (ereditate, mediu, vârstă,
status hormonal, iritaţie cronică) se transformă într-o celulă mutantă cu
identitate pierdută şi cu un mare potenţial de creştere.
• Asupra acestei celule acţionează mecanismele de apărare ale
organismului.
• Când mijloacele de apărare sunt eficiente, ele distrug celula mutantă şi
integritatea structurii este păstrată.
• Când mijloacele de apărare sunt ineficiente se produce proliferarea
celulei mutante, cu apariţia neoplaziei
 Epidemiologie
• Tumorile pot apare în oricare ţesut sau organ, la orice varsta si la
orice sex.
• La bărbati sunt mai frecvente cancerele pulmonare, colo-rectale,
prostatice, gastrice, pancreatice
• La femei sunt mai frecvente cancerele mamare, colo-rectale,
pulmonare, col si corp uterin, ovar
• Frecvenţa cancerelor pulmonare, colo-rectale, prostatice şi
mamare este în creştere, iar a celor gastrice şi uterine, în scădere.
• Mortalitatea variaza in functie de tipul tumorii, de localizare si de
sex
 Clasificarea tumorilor
• Anatomo-clinică
• Benigne
• Maligne
• Histologica
• epiteliale
• conjunctive
• mezenchimale
• ale ţesutului hematopoetic
• ţesutului reticulohistiocitar
• ţesutului nervos
• ţesutului melanogen.
 Tumorile benigne principalele caracteristici
• sunt asemănătoare, macroscopic şi microscopic, ţesutului de origine
prin cito-arhitectură, celularitate şi mitoze;
• au o evoluţie lentă;
• sunt bine delimitate de ţesutul din jur (de regulă), cel mai adesea,
prin existenţa unei capsule;
• nu se extind la organele vecine pe care, însă, le pot comprima;
• nu determină adenopatii şi nici metastaze;
• nu determină, de regulă, decât o simptomatologie locală;
• nu recidivează după extirpare.
 Tumorile maligne principalele caracteristici
• nu se aseamănă, nici macroscopic şi nici microscopic, cu ţesutul
de origine, având o citoarhitectură şi o celularitate diferita de
cea a celulei originale şi mitoze frecvente;
• au o evoluţie rapidă;
• nu sunt delimitate, invadând şi distrugând ţesuturile vecine;
• determină adenopatii şi metastaze;
• determină o simptomatologie generală;
• recidivează după extirpare.
 Etiopatogenie
• Cauzele tumorilor sunt in marea majoritate necunoscute
• Pentru unele tumori au fost decriptate mecanismele carcinogenezei
• Se considera ca exista mai multi factori implicate in tumorigeneza: fizici,
chimici, bacterieni, virali şi genetici dar rolul lor si modul de
transformare de la celula normal la tumora este inca necunoscut
• Se spera ca prin completa descriere a factorilor de risc si a mecanismelor
sa se poata preveni si trata cancerele
Stadii evolutive ale tumorilor
• Principalele stadii evolutive ale transformării maligne:
• iniţierea,
• creşterea,
• promovarea,
• conversia,
• propagarea,
• progresia.
Carcinogeneza
Carcinogeneza
 Etiopatogenie factori risc

Ereditatea: Unele cancere par să fie ereditare, întâlnindu-se la

mai mulţi membrii ai aceleiaşi familii (cancer mamar, cancer
gastric, pancreas). Exista predispozitii genetice pentru anumite
cancere si leziuni precanceroase (polipoza colică familială,
sindromul Gardner, neurofibromatoza, retinoblastomul,
adenomatoza endocrina multiplă)
Factori risc
Imunitatea Unele cancere sunt mai frecvente la pacienti cu
imunitatea afectata (HIV, leucemii)
Carcinogeni chimici: Unele substanţe chimice pot induce apariţia
neoplaziilor. Aceste substanţe acţionează asupra sintezei proteice
determinând alterări ale enzimelor şi ale proteinelor de structură
care vor induce mutaţii ale diviziunii celulare şi ale imunităţii
celulare. Efectul carcinogenetic al acestor substanţe este
dependent de doză şi timp de expunere.
Factori ereditari & imunitari
Factori chimici
 Etiopatogenie factori risc
Carcinogeni fizici: Expunerea la diferite tipuri de radiaţii este
reputată drept cauzatoare de neoplazii:
• razele ultraviolete produc cancere cutanate,
• radiaţiile ionizante sarcoame, leucoze, cancere tiroidiene, iar
• razele X cancere cutanate, etc.
Radiaţiile acţionează asupra cromozomilor determinând alterarea
acestora care conduce la apariţia şi selectarea clonelor
tumorale. Efectul carcinogenetic este dependent de doză şi timp
de expunere.
• Carcinogeni bacterii Helicobacter pilori – implicat in aparitia cancerului
gastric
• Carcinogeni virali: Există multiple dovezi ale efectului carcinogenic al
unor virusuri asupra animalelor şi a omului. Sunt implicaţi atât virusuri
ADN (herpetic, Epstein-Barr, Bittner, polio) cât şi virusuri ARN (Rous).
Mecanismul de acţiune se bazează pe integrarea ADN-ului viral în
genomul gazdei, cu apariţia de celule mutante. Virusurile ADN
invadează celula şi îşi integrează ADN-ul în nucleul acesteia, în timp ce
virusurile ARN după invazia celulei intervin în sinteza enzimatică
responsabilă de formarea unui nou ADN ce, apoi, va fi integrat în
genom.
Factori risc virali
Factori fizici si bacterieni
 Etiopatogenie factori risc
Cofactori în carcinogeneză: Alături de factorii cu rol major în
geneza cancerului sunt descrişi şi alţii, cu rol modulator: sexul,
rasa (albii fac mai frecvent cancere cutanate pigmentare,
colorectalemongolii choriocarcinoame, japonezii , coreenii
cancere gastrice, iar evreicele şi chinezii prezintă mai puţin
cancer de col uterin respectiv cancer de prostată), factori
geografici, socio-economici, alimentari, vârsta, iritaţia cronică.
 Etiopatogenie factori risc
Leziuni precanceroase: Leziuni cu tendinta la transformare in
cancer care se transforma in anumite conditii in cancer:
hiperkeratoza şi nevii pigmentari, leucoplazia şi displazia
mucoaselor, neurofibromatoza, polipii colonici şi rectali, recto-
colita ulcero-hemoragică. Este deosebit de importantă
identificarea acestor leziuni de obicei prin mijloace de screeing
care corect urmărite şi tratate, previn apariţia neoplaziei.
 Modificarile celulei tumorale
Celula tumorală fata de celula normal apar modificari morfologice, biochimice, antigenice,
metabolice, genice, cromozomiale, funcţionale şi de proliferare.
Modificări morfologice: Are o formă diferită, dimensiuni sporite, un aspect monstruos. Membrana are
modificări de structură şi ale suprafeţei. Citoplasma este bazofilă, cu vacuole şi organite modificate.
Nucleul este mare, de formă neregulată, hipercromatic şi cu numeroşi nucleoli. Raportul nucleu/
citoplasmă este sporit.
• Modificări biochimice: Există schimbări în ADN, ARN, enzime, lipide şi colesterol ce au drept
consecinţe schimbări metabolice şi secretorii.
• Modificări metabolice: apar datorită proliferării rapide. La nivelul membranei transportul
glucidelor şi al aminoacizilor este modificat, celula tumorală fiind o mare consumatoare a lor.
Sinteza proteică este crescută şi deoarece celula tumorală poate fi o producătoare de
substanţe biologic active (hormon paratiroidian, ADH, ACTH). Glicogeneza şi lipogeneza sunt
reduse.
 Modificarile celulei tumorale
• Modificări antigenice: Celulele tumorale produc substanţe cu caracter antigenic, recunoscute ca atare
de sistemul imun. Sunt antigene fetale sau neoantigene prezente în viaţa intrauterină sau imediat
postnatal şi total represate în organismul matur. Alfa-fetoproteina este prezentă în cancerul hepatic şi
în tumorile germinale ovariene sau testiculare. Antigenul carcinoembrionar (ACE), este prezent în
cancerele digestive. Prezenţa acestor antigene poate fii detectată în laborator şi astfel folosită în
diagnosticul şi monitorizarea postoperatorie a cancerului. Sinteza acestor antigene este expresia unei
depresii a unor gene.
• Modificări funcţionale. Celula tumorală este o celulă autonomă, aptă de proliferare, migrare şi
grefare. Ea se caracterizează şi prin: alterarea inhibiţiei de contact a mişcării şi a diviziunii chiar şi în
mediu lichid, diminuarea joncţiunilor intercelulare, modificarea potenţialelor de membrană (negativare
accentuată).
 Modificarile celulei tumorale
• Mutaţiile genetice conduc la apariţia de
oncogene care guvernează transformarea
malignă.. Oncogenele sunt protooncogene (gene
normale) modificate structural şi funcţional prin
translocaţie, amplificare genetică, mutaţie
punctiformă, rearanjare genică sau inserţie virală
favorizând proliferarea celulară.
• Au fost descrise şi antioncogene (gene supresoare
ale tumorilor) ce inhibă proliferarea celulară.
 Modificarile celulei
tumorale
• Modificări cromozomiale. Celula
tumorală are modificări de număr
şi/sau de structură ale cromozomilor.
Poate fi o celulă diploidă (număr
normal de cromozomi) dar modificaţi
structural sau aneuploidă (număr
multiplu de cromozomi). Modificările
structurale interesează unul sau mai
mulţi cromozomi prin depleţie,
inversie, translocaţii sau apariţia
cromozomilor inelari.
 Modificarile tesutului neoplazic

Ţesutul neoplazic se deosebeşte radical de

ţesutul de origine, atît in privinţa structurii
cît şi în privinţa citoarhitecturii. Parenchimul
tumoral este reprezental de celulele
tumorale cu grade diferite de diferenţiere,
iar stroma, formată din ţesut conjunctiv,
este mai bogată (sarcoame) sau mai redusă
(carcinoame).
Transformarea maligna si metastazarea
 Simptome tumori
• Manifestările variate în funcţie de tipul, localizarea şi stadiul evolutiv al acestora.
• Tumorile benigne se manifestă, în general, prin evolutie strict locala, (formaţiune bine delimitată, fără
invazia organelor vecine, fără adenopatie sau metastaze, cu evoluţie lentă) la care se pot adauga
semne de compresiune asupra organelor vecine (lipom voluminos, hemangiom), complicaţii locale
(hemoragie, suprainfecţie, obstructive,) şi, în cazul tumorilor endocrine secretante la semnele locale
pot apare si semne generale.
• Tumorile maligne în stadiile incipiente sunt asimptomatice sau au simptome minime nespecifice. În
stadiile avansate apar sindromul lezional local (formaţiune rău delimitată, cu invazia organelor vecine,
cu adenopatii regionale sau la distanţă, cu metastaze, cu evoluţie rapidă), semne de afectare generală
şi, uneori, sindroame paraneoplazice.
• În funcţie de localizare, tumorile se manifestă prin semne particulare fiecărui ţesut sau organ (sindrom
lezional local), la care se adaugă semne de compresiune sau de invazie a organelor vecine.
 Simptome tumori
• Istoria naturală tumorală. Tumorile maligne îşi au propria istorie naturală parcurgând fazele
preclinică (modificări moleculare şi celulare încă nedepistabile clinic sau paraclinic) şi clinică
(detectabilă clinic).
• În cursul evoluţiei, tumorile se pot necroza determinând hemoragii şi/sau suprainfecţii ce
agravează evoluţia.
• Manifestările generale variate pot fi determinate de: secreţii ectopice endocrine, eliberării
de substanţe biologic active şi de substanţe toxice de către tumoră şi fenomenelor
autoimune induse de antigenele tumorale.
• In stadiile avansate semnele generale predomina si sunt cauzate mai ales de inlocuirea
functiei organelor afectate de metastaze ( hepatice, pulmonare, cerebrale)
• De menţionat forma particulară de tumoră primara nedecelabilă dar cu metastaze manifeste
clinic, ca şi cea de tumori primitive multiple.
Diagnosticul tumorilor

• Anamneza – importante datele oferite de pacient (debut,

simptomatologie, evolutie, tratamente)
• Permite in unele situatii evaluarea aparitiei primelor simptoime
nespecifice de boala
• Examenul clinic – important fie pentru evidentierea tumorii
primare (accesibila examenului local) fie a metastazelor
(hepatice, cutanate, ganglionare)
Diagnosticul tumorilor
• Diagnosticul definitiv – biopsie
• Tipul histologic si gradul de diferentiere
• Leziunile mucoase – biopsii endoscopice
• Leziunile profunde parti moi – biopsie punctie percutana
• Leziunile superficiale parti moi – punch biopsy
• Leziuni organe profunde 0 biopsie cu ac fin ( permite
conformarea diagnosticului de tumora dar cantitatea mica de
tesut nu permite diagnosticul de grad tumoral sau receptori)
Tipuri biopsie
Examen extemporaneu, examen parafina
Clasificare tumori
 Investigatii in tumori
• Eplorările paraclinice vor fi direcţionate de datele clinice. Este de dorit ca explorările să fie
cât mai complete şi cât mai specifice fiecărui tip tumoral şi fiecărei localizări a tumorii.
• Examenul radiologic al scheletului şi al toracelui poate evidenţia tumori primitive sau
secundare.
• Examenul radiologic cu substanţa de contrast al tubului digestiv (pasaj eso-gastric, tranzit,
clismă), al căilor biliopancreatice (colangio-pancreatografia retrogradă endoscopică,
colangiografia percutană transhepatică), al aparatului urinar (urografia) poate decela
prezenţa tumorilor (lacune, rigiditaţi, stenoze).
• Angiografia poate evidenţia ingustarea arterelor datorata compresiunii unei tumori sau
dezvoltarea unei retele vasculare
• Tomografia computerizată este cea mai sensibilă metoda de identificare a tumorilor de mici
dimensiuni.
• Tomografia cu emisie de pozitroni oferă evaluări morfologice şi funcţionale ale tumorilor.
 Investigatii in tumori
• Examenul scintigrafic al unor organe (tiroidă, ficat, căi biliare, sistem osos) poate identifica
prezenţa tumorilor primitive sau secundare. Poate fi efectuată şi intraoperator pentru
identificarea ţesutului tumoral (limfadenectomii).
• Examenul echografic poate evidenţia tumori ale organelor parenchimatoase (tiroidă, sân,
inimă, ficat, pancreas, splină, rinichi, organe genitale) şi adenopatiile tumorale. Efectuată
intraluminal (rect, vagin, esofag) este foarte performantă. Este foarte utilă şi ca explorare
intraoperatorie.
• Rezonanţa magnetică nucleară este cel puţin la fel de performantă ca şi tomografia
computerizată în evaluarea tumorilor. Mai sensibilă în tumorile multiple.
• Examenul endoscopic al arborelui traheobronşic (bronhoscopia), al tubului digestiv (esofago-
gastro-duodenoscopia, colonoscopia), al căilor urinare (cistoscopia) şi al cavitaţilor
(toracoscopia, laparoscopia) poate vizualiza leziuni tumorale ale acestora şi permite recoltarea
de biopsii.
 Investigatii in tumori

• Examenele biologice ale sângelui, urinii, materiilor fecale

şi ale altor secreţii normale sau patologice pot suspiciona
sau chiar evidenţia prezenţa tumorilor şi în acelaşi timp
evaluează afectarea întregului organism indusă de tumoră.
• Dozarea markerilor tumorali clasici ( alfa-fetoproteina,
antigenul carcinoembrionar, CA19.9, CA125) şi, mai ales
moderni (anticorpi monoclonali, enzime, oncogene,
interleuchine, factori de necroză tumorală).
 Prognosticul tumorilor
• vârsta bolnavului - se consideră că la tineri prognosticul malignităţilor este mai
sumbru decât la bătrâni deşi aceştia au o patologie asociată;
• imunitatea - gradul şi amploarea perturbărilor mecanismelor imunitare induc
proporţional modificarea prognosticului;
• localizarea tumorii primitive - tumorile unor ţesuturi şi organe (plămân, esofag,
pancreas) au o evoluţie mult mai rapidă decât ale altora (piele, tiroidă, prostată);
• stadiul evolutiv al tumorii - cu cât este diagnosticată mai precoce o tumoră cu atât
mai bun îi este prognosticul. Singurele succese notabile ale terapiei actuale se
înregistrează în cazurile diagnosticate precoce (ţări cu programe speciale de
depistare precoce a neoplaziilor);
• gradingul tumoral - cu cât gradul anaplaziei este mai mare cu atât prognosticul este
mai sumbru datorită evoluţiei rapide şi recidivelor frecvente;
• conduita terapeutică - aplicarea corectă a schemei terapeutice adecvate fiecărui
caz în parte este o condiţie majoră de îmbunărtăţire a prognosticului.
 Tratamentul tumorilor
• Tratamentul actual al neoplaziilor este multimodal, asociind în scheme
terapeutice adecvate fiecărui caz chirurgia, radioterapia,
chimioterapia, imunoterapia, endocrinoterapia, hipertermia, terapia
biologică, terapia genică sau terapia simptomatică.
• Terapia poate avea o viză curativă sau paliativă în funcţie de stadiul
evolutiv al tumorii.
• Importanta deosebita : stadializarea şi gradingul tumorii
• Rezultate net imbunatatite prin diagnosticarea cât mai precoce.
 Tratamentul tumorilor
1. Tratamentul chirurgical
2. Radioterapia
3. Chimioterapia
4. Imunoterapia
5. Alte terapii
6. Tratament paleativ
 Tratamentul chirurgical al tumorilor
• Tratamentul chirurgical are rol in diagnosticul, stadializarea şi terapia acestora.
• Functie de localizarea şi stadiul evolutiv al tumorii gestul chirurgical poate fi
curativ sau paliativ.
• In stadiile incipiente de boală chirurgia poate constitui singura terapie
(curativă)
• In stadiile mai avansate chiar şi ablaţiile multiviscerale trebuie asociate altor
terapii (viză curativă)
• In stadiile tardive rolul chirurgiei este de ameliorare simptomatica.
Exemple de management in cancer gastric
precoce/avansat/nerezecabil
 Tratamentul tumorilor
• În unele tumori (ovar, tumori stromale) sunt indicate exereze de
reducere a masei tumorale care, astfel, devine sensibilă la chimio
şi/sau radioterapie.
• Metastazele tumorale (hepatice, pulmonare) pot beneficia de
ablaţie chirurgicală (singura curabilă) pentru unele patologii cu
conditia sa fie complet rezecabile
• Pentru cea mai mare parte a tumorilor nu se fac rezectii de
metastaza
• Pentru recidivele tumorale localizate se poate tenta rezectia
Metastaze gastrice vs colorectale

chimioterapie
Rezectie
 Radioterapia
• Radioterapia este folosită în diferite scheme terapeutice asociată pre-, intra- sau
postchirurgical, chimioterapiei şi altor mijloace terapeutice.
• Iradierea se poate efectua pe cale externă sau internă.
• Radiaţiile ionizante produc perturbări morfofuncţionale ale celulelor care, în
funcţie de doză şi de timpul de expunere, duc la moartea acestora.
• Acţiunea este mai accentuată în cazul celulelor cu proliferare rapidă.
• Celulelor tumorale li se descrie o sensibilitate diferită la iradiere. Unele tumori
sunt radiosensibile (limfoamele), iar altele sunt radiorezistente (sarcoamele).
• În funcţie de radiosensibilitatea şi localizarea tumorii se stabilesc dozele
terapeutice.
• Iradierea ar putea distruge complet tumora dar cu efecte majore, chiar
dezastroase asupra organismului. De aceea se caută metode de iradiere maximă
asupra tumorii, dar minime pentru organism.
Iradiere externa/interna/intraoperatorie
 Chimioterapia
• A devenit element important al schemelor terapeutice in cancere sub forma
de tratament adjuvant (postoperator) sau neoadjuvant (preoperator).
• Chimioterapicele au efecte letale asupra celulelor blocându-le creşterea şi
înmulţirea prin inhibarea AND-ului, ARN-ului, a sintezei proteice şi a
enzimelor.
• Chimioterapicele au efecte şi asupra celulelor normale şi de aceea
combinaţiile, dozele şi ritmul de administrare trebuie individualizat la
fiecare caz.
• Tendinţa actuală este de a le administra “ţintit”, pe cateter şi asociat cu
embolizarea ulterioară pentru a le amplifica acţiunea.
Administrarea chimioterapicului
 Alte tratamente
• Imunoterapia încearcă să distrugă tumora „ţintit” stimulând
mijloacele de apărare specifice ale organismului
• Manipularea hormonală este utilizată în tumorile mamare,
prostatice, tiroidiene şi endometriului posesoare de receptori
specifici.
• Terapia genica işi propune corectarea mutaţiilor genice, a
expresiei acestora prin introducerea de gene funcţionale
• Hipertermia singura sau asociata cu chimioterapia potenteaza
efectele acesteia
 Paleatia
• Tratamente menite să îmbunătăţească calitatea vieţii chiar
dacă nu influienţează supravieţuirea.
• Aceste terapii se vor adresa diferitelor simptome ale bolii
neinfluienţate de terapia de bază şi în special durerii,
combaterii efectelor secundare al tratamentelor (greata,
varsaturi, diaree), corectării unor disfuncţii viscerale
(ocluzii, hemoragii) , metabolice, nutriţionale (casexie
neoplazica) şi susţinerii lor şi, nu în ultimul rând, acuzelor
psihice.
 Preocupari pentru amelorarea conditiei
bolnavului neoplazic
• Importanta este grija fata de psihicul pacientului
• Umorul !!distragerea atentiei si rol terapeutic
• Preventia izolarii sociale
• Trebuie indepartate conceptiile de cancer inseamna boala
incurabila, deces sigur, lipsa oricarei sperante de viata
• Suportul psihologic contribuie la cresterea increderii pacientului in
tratamente
• Discutii intre pacienti cu aceeasi patologie in stadia diverse de
tratament
 Monitorizare pacienti cu toxicitate
hematologica
• Monitorizare trombocite
• Evidentiere pierderi sange (scaun urina hematemeza, melena, leziuni
cutanate)
• Nu medicatie intramusculara, subcutanata
• Compresiune minim 5 minute pe locul injectiei intravenoase•
• Incurajarea pacientului pentru igiena adecvata orala
• Nu termometrizare rectala•
 Aspecte importante la bolnavul neoplazic
• Durerea (localizare, caracteristici, ameliorare, exacerbare)
• Scara durerii..
• Status nutritional precar necesita ameliorarea nutritiei la acesti pacienti
(enterala si parenterala)
• Masurarea curbei ponderale
• Tratamentul complicatiilor chimioterapiei (hematologice – anemie,
leucopenie, trombocitopenie)
• Simptome deosebite asociate tratamentelor (ulceratii bucale, gura uscata,
disfagie, greata, diareea, stomatitele, durerile abdominale difuze
• Manifestari tegumentare si ale anexelor ( iritatie tegumentara datorita
radioterapiei, alopecie – suport psihologic)