HORMONI HIPOTALAMO-

HIPOFIZARI

LITI ANA-MARIA
MEDIC REZIDENT MEDICINA DE LABORATOR
INTRODUCERE
• Hormonii sunt sintetizați și eliberați de celulele endocrine ca răspuns
la diferite semnale interne, biochimice și nervoase, sau ca răspuns la
semnalele din mediul înconjurător.
• Mecanismele de feedback (buclă de control) sunt cele mai importante
mecanisme de reglare a secrețiilor hormonale.
HIPOTALAMUSUL
• Este considerat ca centrul de coordonare al sistemului endocrin.
• El primește și integrează semnale venite din partea sistemului nervos
central, din mediul înconjurător și de la nivelul sistemului endocrin periferic.
• La rândul său, trimite semnale glandei hipofize, care eliberează hormonii ce
controlează activitatea majorității glandelor endocrine ale organismului.
• Are un rol important în coordonarea funcțiilor vegetative simpatice și
parasimpatice, menținerea homeostaziei organismului, reglează aportul
alimentar și hidric, ritmul somn-veghe, temperatura corpului și funcția de
reproducere. Intervine în reglarea comportamentului afectiv-emoțional și
participă la procesele de memorare.
HIPOTALAMUSUL ENDOCRIN
• Neuronii cu funcție secretorie hormonală de la nivelul hipotalamusului
sunt: magnocelulari, parvocelulari și dopaminergici.
• Neuronii magnocelulari sunt situați la nivelul hipotalamusului anterior
(în nucleii supraoptic și paraventricular), secretă doi neurohormoni:
hormonul antidiuretic (ADH sau vasopresina) și oxitocina (OXT).
• Neuronii parvocelulari sunt localizați la nivelul hipotalamusului medio-
bazal și produc hormonii hipofizotropi cu efecte stimulatoare
(stimuline) sau inhibitoare (inhibine) asupra secreției adenohipofizare.
• Neuronii dopaminergici (de la nivelul nucleului arcuat), secretă
dopamina, cu rol inhibitor asupra eliberării de prolactină de la nivelul
hipofizei anterioare
Hipotalamusul controlează activitatea secretorie a glandei hipofize prin
intermediul neurohormonilor hipofizotropi:
NEUROHORMONI PRESCURTARE ACTIUNE HORMONII HIPOFIZARI PE
HIPOFIZOTROPI CARE II REGLEAZA

Corticoliberina CRH STIMULEAZA ACTH SI MSH

Tireoliberina TRH STIMULEAZA TSH, GH, PRL

Gonadoliberina GnRH STIMULEAZA LH SI FSH

Somatoliberina GHRH STIMULEAZA GH

Somatostatina SS / GH-IH INHIBA GH

Prolactin inhibiting PIF INHIBA PRL

factor = dopamina
HIPOFIZA
• Are două componente diferite:
-adenohipofiza - hipofiza anterioară
-neurohipofiza - hipofiza posterioară.
-porţiunea intermediară (intre cele două ).
• Adenohipofiza este partea cea mai dezvoltată a hipofizei, reprezentând
aproximativ 75% din masa ei. Este situată anterior, dar se întinde spre
posterior, înconjurând neurohipofiza.
• Hipofiza are rol dublu: adenohipofiza - sintetizează hormonii tropi (GH,
TSH, ACTH, FSH, LH, PRL), iar neurohipofiza depozitează și secretă ADH
(vasopresină) și oxitocină.
 HORMONII
ADENOHIPOFIZARI
1. GH (denumit growth hormone, hormonul de creștere sau hormonul somatotrop - STH):
• are o structură proteică, fiind alcătuit dintr-un lanț de 191 aminoacizi.
• are un pattern de eliberare episodic și pulsatil (între 4 și 12 pulsații / 24 de ore) și atinge
niveluri maxime noaptea, în primele ore de somn (eliberarea în peak-uri este determinată
de secreția pulsatilă a SS și GHRH)
• reglarea secreției se face pe seama factorilor hipotalamici stimulatori și inhibitori:
somatoliberina (GHRH) stimulează eliberarea de GH, în timp ce somatostatina (SS)
excercită efecte inhibitorii.
• Ghrelina (growth hormone release inducing hormone) este un secretagog al GH-lui, cu
potență superioară față de GHRH, secretat la nivelul fundusului gastric. Rolul său este de a
asigura creșterea și dezvoltarea normală a organismului.
• majoritatea efectelor sale asupra creșterii sunt obținute indirect, prin intermediul IGF-1
(insulin-like growth factor) sintetizat în ficat sub acțiunea GH; acesta stimulează
condrogeneza, determină creșterea în lungime a oaselor lungi, dezvoltă musculatura și
viscerele, exceptand creierul.
• Efectele directe sunt, în principal, metabolice: asupra metabolismului proteic exercită efecte
anabolice prin creșterea captării intracelulare a aminoacizilor și sinteza de proteine, la nivelul
metabolismului glucidic stimulează gluconeogeneza hepatică, determină creșterea glicemiei și
favorizează apariția insulino-rezistenței (efect „diabetogen”), iar pe metabolismul lipidic, induce
lipoliză și determină creșterea acizilor grași liberi și formarea de corpi cetonici; la nivelul
metabolismului hidroelectrolitic, stimulează reabsorbția de sodiu și apă, crescând volemia.

• Hipersecretia acestui hormon are consecinte (in functie de varsta) asupra dezvoltarii somatice si a
metabolismului.
- Daca hipersecretia de STH survine inainte de pubertate, se produce gigantismul (individul atinge
talii de peste 2 metri, prin cresterea exagerata in lungime a extremitatilor; intelectul nu este afectat).
- Dupa pubertate, se produce acromegalia (caracterizata prin cresterea exagerata a oaselor fetei,
a mandibulei, a oaselor late, a mainilor si a picioarelor, dar si ingrosarea buzelor, cresterea viscerelor
precum inima, ficat, rinichi, limba).
• Hiposecretia produce la copil oprirea cresterii somatice dar nu si a celei neuropsihice. Boala se
numeste nanism hipofizar (indivizii sunt de talie mica 1,20 m-1,30 m, dar proportionat dezvoltati si
cu intelect normal).
• Determinarea hormonului de crestere se poate efectua atât în condiţii bazale cât
şi după stimulare (efort fizic, arginină, glucagon sau insulină) sau supresie (după
administrarea a 100 g glucoză). Absenţa răspunsului sau un răspuns inadecvat la
testele de stimulare se asociază cu hipopituitarismul. În caz de gigantism sau
acromegalie, se înregistrează lipsa supresiei sau o supresie incompletă după
administrarea de glucoză. 
• O singură determinare a GH are o valoare limitată, datorită fluctuaţiilor marcate în
concentraţia serică. Testele de stimulare sau supresie furnizează mult mai multe
informaţii.
• Niveluri crescute pot fi întâlnite postprandial, după activităţi fizice, somn profund,
stres, anxietate, deficit de hormoni sexuali, în special androgeni, hipo-,
hipertiroidism, hiperfuncţie suprarenaliană, niveluri crescute de acizi graşi liberi;
• Niveluri scăzute pot apărea în foame, caşexie, deficite proteice, diabet zaharat
dezechilibrat metabolic.
 
2. PRL (prolactina):
• Este un hormon polipeptidic secretat de celulele lactotrope, atat la femei cat si la barbati
• Are o secreție bazală redusă; concentrația sa crește progresiv în timpul sarcinii, și scade în
primele 15 zile postpartum. În perioada alăptării, secreția sa este stimulată de supt.
•Principalele acțiuni biologice sunt: dezvoltarea glandelor mamare în sarcina (acțiune mamotrofă),
declanșarea secreției lactate postpartum (activitate lactogenică) și menținerea acestei secreții pe
tot parcursul perioadei de alăptare (activitate galactopoietică).
• Pe lângă activitatea mamotrofă-lactogenică, PRL exercită asupra ovarului un efect de blocare a
ovulaţiei (explică amenoreea şi sterilitatea de lactaţie cu rol în spaţierea naşterilor) printr-un
mecanism complex.
•Secretia de prolactina in afara sarcinii este stimulata de efortul fizic, stress-ul psihic si chirurgical,
hipoglicemie, somn, medicamente, estrogeni.
•Hiperprolactinemia cronica determina galactoree si amenoree la femei si ginecomastie la barbati,
impreuna cu impotenta si infertilitate.
•Prolactina este singurul hormon hipofizar care este inhibat in principal de hipotalamus prin
dopamina secretata de neuronii hipotalamici parvocelulari.
•Reducerea nivelului de prolactina este neobisnuit, dar poate aparea in insuficientele hipofizare
severe. Femeile cu deficit de prolactina nu pot alapta.
3. TSH (tireotropina, hormon tireotrop):
• Stimulează sinteza și secreția hormonilor tiroidieni, crește metabolismul și
perfuzia tiroidiană.
• Reglează simporterul Na/I prin care este captat iodul în tireocit, stimulează
iodarea resturilor de tirozină din tireoglobulină.
• Stimulează și morfogeneza tiroidei.
• Are și efect lipolitic.
• Hipersecretia de TSH poate duce la hipertiroidism (de exemplu, boala Basedow)
iar hiposecretia duce la hipotiroidism de cauza centrala (manifestat prin
pierderea apetitului, crestere in greutate, fatigabilitate, tulburari cognitive, de
concentrare, de atentie).
• Determinarea TSH reprezintă testul iniţial în diagnosticul afecţiunilor
tiroidiene, fiind un parametru foarte specific şi sensibil pentru
controlul funcţiei tiroidiene, dar şi pentru detectarea şi excluderea
unor afecţiuni ale axului hipotalamo-hipofizo-tiroidian.
• Nivelul de TSH este crescut în hipotiroidismul primar (tiroidian) fiind
cel mai sensibil test în această afecţiune. Dacă există semne clare de
hipotiroidism, dar nivelul de TSH nu este crescut se suspectează un
hipotiroidism secundar în cadrul unui hipopituitarism. Valori scăzute
se întâlnesc în hipertiroidism. Dozarea TSH este utilă si în
monitorizarea tratamentului la pacienţii hipotiroidieni.
4. ACTH (corticotropina, hormon adrenocorticotrop):
• Rol în reglarea corticosuprarenalei (CSR)
• Provine din POMC – Proopiomelanocortina, un polipeptid cu 241 amino-acizi. Această moleculă
clivează şi produce apariţia mai multor molecule care fac parte din aşa numitul “grup opioid-
cortin
•Rolul principal este de a stimula eliberarea de glucocorticoizi din zona fasciculată a CSR și
secundar de a crește eliberarea de hormoni sexuali și aldosteron (ALD) din zona reticulată,
respectiv glomerulară a CSR.
• Are de asemenea efect lipolitic și crește pigmentarea tegumentelor (prin fracțiunea MSH a
POMC).
• Hipersecretia de corticotropina produce atat efectele excesului de glucocorticoizi (boala Cushing
– caracterizata prin: crestere in greutate inexplicabila, chiar obezitate, echimoze la nivel cutanat,
slabiciune musculara, diabet zaharat, hipertensiune arteriala), cat si efectele melanocito-
stimulatoare la nivelul tegumentului (diabet bronzat)
• Hiposecretia de ACTH produce efectele caracteristice deficitului de glucocorticoizi (boala
Addison). Simptomele include fatigabilitate, hipotensiune arteriala, tulburari hidroelectrolitice
• Se recomandă determinarea ACTH  pentru: diagnosticul diferenţial al
sindromului Cushing, secreţia ectopică de ACTH (carcinom pulmonar cu
celule mici, insule celulare tumorale de pancreas, tumori carcinoide,
carcinom medular al tiroidei), boala Addison, hipopituitarismul şi
tumorile pituitare producătoare de ACTH (sindromul Nelson).
• Termenul de sindrom Cushing se referă la toate condiţiile clinice asociate
cu o producţie excesivă de cortizol; determinarea ACTH este utilă pentru
diagnosticul diferenţial al acestui sindrom:
• boala Cushing: datorită secreţiei hipofizare excesive, nivelul ACTH este moderat
crescut sau la limita superioară a normalului (dar crescut faţă de nivelul
cortizolului plasmatic), cu pierderea variaţiei diurne normale;
• secreţia ectopică de ACTH: nivelul ACTH este foarte crescut;
• adenom sau adenocarcinom suprarenalian: nivelul ACTH este foarte scăzut sau
nedecelabil.
• Determinarea ACTH este de asemenea utilă în diagnosticul diferenţial
al insuficienţei  suprarenaliene:
• • boala Addison: datorită distrucţiei suprarenalei prin mecanism
tumoral, infecţios sau autoimun, producţia de cortizol este suprimată,
iar nivelul ACTH este crescut;
• • insuficienţa suprarenaliană secundară insuficienţei hipofizare:
nivelurile ACTH şi ale cortizolului sunt scăzute.
• Un nivel crescut de ACTH mai apare în: sindromul adrenogenital şi
sindromul pseudo-Cushing (entitate clinică reversibilă asociată cu
abuzul de alcool).
5. Gonadotropii: FSH (hormon foliculostimulant) și LH (hormon luteinizant):
• Sinteza lor începe la pubertate
• hormonul foliculostimulator (FSH) stimulează maturarea ovarului,
dezvoltarea foliculilor ovarieni şi secreţia de estrogeni de către ovar şi
spermatogeneza la nivelul testiculelor;
• hormonul luteinizant (LH) induce ovulaţia şi secreţia de progesteron ovarian
şi stimulează secreția de testosteron de către celulele interstițiale Leydig.
•Hiposecretia hormonilor sexuali la barbati, conduce catre scaderea nivelului
de testosteron, pierderea pilozitatii de la nivelul trunchiului si fetei, scaderea
libidoului si impotenta.
La femei, reducerea hormonilor sexuali determina amenoree si infertilitate.
• In mod simplist, nivelul de FSH şi LH este crescut în cazurile în care hormonii
sexuali au o producţie deficitară (hipogonadism, sindrom Klinefelter,
anorhidie, sindromul testiculului feminizant, alcoolism, castrare,
menopauză).
• Nivelul de FSH şi LH este scăzut în insuficienţă hipofizară sau hipotalamică,
tumori testiculare sau suprarenaliene care influenţează secreţia de estrogeni
sau androgeni.
• Creşterea nivelului bazal de LH, cu un raport LH/FSH >2, la o pacientă cu
anovulaţie cronică este sugestivă pentru ovarul polichistic.
• Alcoolismul determină creşteri ale FSH; hemocromatoza şi anorexia
nervoasă cauzează reducerea nivelului FSH.
HORMONII NEUROHIPOFIZARI
I. ADH (hormon antidiuretic sau vasopresina):
• Este un hormon peptidic, ce participă la homeostazia osmolarității lichidelor
corporale, prin reglarea reabsorbției la nivel renal.
• Crește rezistența vasculară periferică, ceea ce are ca urmare creșterea tensiunii
arteriale.
• In afara de reducerea volumului si concentrarea urinei, ADH produce si reducerea
secretiilor tuturor glandelor exocrine, mentinand astfel volumul lichidelor organismului.
• In doze mari, ADH produce vasoconstrictie.
• Hiposecretia acestui hormon determina pierderi mari de apa, in special prin urina
(pana la 20 litri in 24 h). afectiunea – diabetul insipid – survine in leziuni ale
hipotalamusului sau ale neurohipofizei.
II. Oxitocina (Oxt):
• Exercită o acțiune dilatatorie asupra colului uterin (înainte de debutul
travaliului) și contractilă asupra musculaturii netede a uterului în timpul
travaliului.
• Are rol în inițierea travaliului la femeia gravidă la termen și expulzarea fătului.
• O altă acțiune este contracția celulelor mioepiteliale ce înconjoară alveolele
mamare și determină ejecția laptelui.
•La nivel comportamental, oxitocina are efecte opuse celor ale vasopresinei:
determină reducerea temerilor și creșterea încrederii, iar la mame determină
apariția instinctului matern.
 BIBLIOGRAFIE
 
 Endocrinologie pentru studenti si rezidenti, sub redactia Catalina Poiana,Simona
Fica, Editura Universitara „Carol Davila”, 2015
 Indreptar practic de endocrinologie, Georgescu CE, Editura Medicala Universitara
Iuliu Hatieganu, Cluj-Napoca, 2013
 Endocrinologie. Ghid de diagnostic si tratament in bolile endocrine sub redactia
Eusebie Zbranca, Editura Polirom, 2008 4.
 Note de curs in Endocrinologie coordonator Ionela Pascanu, Editura University Press
Tg Mures, 2015
 Endocrinologie clinica, Editura “Gr. T. Popa” U.M.F Iasi, 2019
 Curs de endocrinologie clinica, Editura Victor Babes Timisoara, 2018
 Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2014. Ref
Type: Catalog.