STUDIU DE CAZ: POEZIA PURĂ

Proiect realizat de: Catrinescu Andreea

Ciobanu Denis
Nedelcu Madalina
Neg Antonio
 Cuprins:

Context
‘’Vocale’’ de Arthur Rimbaud
‘’O fată’’ de Ezra Pound
‘’Cântecul de dragoste al lui J. Afred’’ de Thomas Stearns Eliot
 • Poezia pură-Context

Un moment de cotitură în dezvoltarea poeziei europene în secolul al XIX-lea este reprezentat de

lirica lui Baudelaire. Antinaturalismul operei scriitorului francez, accentul pus pe artificiu și pe
dezvoltarea unui limbaj din ce în ce mai pur și mai controlat sunt trăsături care vor marca o bună
parte din lirica sfârșitului de secol al XIX-lea și început de secol al XX-lea, mai cu seamă în zona
aceea ce se va numi ''Poezie Pură''. Ulterior, curente precum simbolismul sau parnasianismul
creează o poezie bazată tot mai puțin pe emoție și tot mai mult pe sugestie. Poeții moderni își
propun o reexaminare radicală a limbajului care nu mai este văzut ca un simplu instrument de
comunicare a emoției, ci ca însuși subiectul și materia primă a poeziei (în același fel în care, de
exemplu, culoarea este materia primă și subiectul picturii). Ca si pictura de altfel, lirica
modernă respinge reprezentarea, preferând sugestia și abstracția. În paralel cu formele
clasice, poeți precum Mallarme, Pound sau Eliot dezvoltă versul alb sau liber bazat pe
ritmul interior al limbajului. În consecință, poezia devine adesea ermetică, dificilă. Cele trei selecții
care urmează își propun să traseze evoluția conceptului de poezie pură, de la sonetul sinestezic
''vocale'' de arthur rimbaud, la  poezia laconică, influențată de arta plastică și de lirica japoneză a
lui ezra pound la emoțiile complicate sugerate în lungul monolog dramatic “canteculde dragoste al
lui J. Alfred prufrock” de thomas stearnas eliot și la originalitatea volumului ''florile răului''
al lui charles baudelaire.​
 Vocale
de Arthur Rimbaud

Încă de la început este necesar să precizăm că întreaga poezie este construită pe sinestezie,
care este, de fapt, o asociere spontană între senzații de natura diferită, care
se sugerează reciproc. Fără îndoială, poetul se joacă în modul cel mai pur, fiind încântat de
universul lexical. Semnificațiile pe care poetul le atribuie vocalelor, semnificații pe care
le vom descoperi pe parcursul analizei poeziei,
ne determină să ne întrebăm dacă nu cumva acestea toate alcătuiesc sufletul nemuritor, fără 
Arthur Rimbaud (1854-1891) de care trupul nu poate exista, așa cum vocalele sunt
''sufletul'' cuvintelor, fără de care celelalte litere nu au valoare.​
 O FATĂ
de Ezra Pound

Ezra Pound și-a publicat prima carte in Veneția, după ce a părăsit America și
înainte să se stabilească în Anglia. Poezia a fost publicată în în volumul, aceasta
are două strofe, a câte cinci versuri fiecare. Textul este format din două părți:
adresarea fetei si răspunsul bărbatului.
Poezia poate fi interpretată în relație cu mitul grec al lui Apollo, zeul Soarelui, și
Daphne, o nimfă. Într-o discutițe între zei, Eros este insultat de către Apollo, care
îi spune că nu iși merită săgețile si arcul, și se răzbună pe Apollo lovindu-l cu
săgeata astfel încât să se îndragostească de Daphne, și pe Daphne pentru a-i
induce ura față de zeul Soarelui. Apollo, înzestrat cu darul profeției, sție ca
Daphne nu il va iubi, însă continuă încercările de a o cuceri. Eros intervine pentru
a-l ajuta pe Apollo si o prinde pe Daphne, dar aceasta fuge la tatăl său
Ezra Pound (1909-1965)
 Cântecul de dragoste al lui J. Afred
de Thomas Stearns Eliot

În ’’Cântecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock’’ era clară

analizarea stărilor nedefinite, iar Gerontion făcea un pas înainte pe
acest drum, în timp ce în ’’Tărâmul pustiit’’ poate fi privit drept o
antologie a impulsurilor care combină "memoria şi dorinţa" pentru a
oferi posibilitatea de rezistenţă în faţa conştiinţei acute a prezentului:
"Aprilie este luna cea mai nemiloasă, stârnind/ Liliacul dintr-un
pământ mort, amestecând/ Aducerile aminte şi dorinţele, trezind/ La
Thomas Searns Eliot
(1888-1965) viaţă rădăcinile amorţite în ploi primăvăratice./ Iarna ne-a ţinut la
căldură, acoperind/ Pământul în zăpada de uitare, şi hrănind/ Puţină viaţă
cu tubercule uscate." 
Concluzie

Poezia pură, ca o bună parte din lirica modernă, de altfel, poate adesea intimida cititorul neavizat:
complexitatea ei, limbajul aluziv și complicat, refuzul constant al descrierii creează o lectură dificilă.
Poezia abandonează reprezentarea directă, concentrându-se asupra limbajului și a relației acestuia
cu realitatea. Emoția, o constantă în lirica romantică este și ea absentă; predomină în schimb
experimentul, menit să sondeze posibilele legături cu alte arte precum pictura, sculptura sau muzica.
Astfel, poezia pură se încadrează în proiectul reflexiv al modernismului, menit să reexamineze
natura şi relevanţa creaţiei artistice şi să descopere o nouă modalitate de a citi, de a înţelege
realitatea.