METABOLISMUL PROTEIC

Proteinele sunt componente ale materiei vii, cu rol major ca

suport material al proceselor biologice

Necesarul zilnic de proteine este

• la copil 2 - 3 g / kg / zi
• la adult 0,60 / kg corp / zi

Calitativ, peste 2/3 din proteinele alimentare trebuie

să aibă valoare biologică mare (animale), să
conţină aa. esenţiali în proporţie avantajoasă
sintezei proprii de proteine, restul sunt de origine
vegetală
•
Proteinemia totală (concentratia proteinelor
plasmatice) = 6-8 g%
Sinteza proteinelor plasmatice (15 g/zi) se realizează în:
 ficat: albuminele, globulinele, factorii coagularii cu
exceptia F VIII
 plasmocite: imunoglobulinele
 rinichi: renina, eritropoietina
 celulele intestinale: apoproteinele unor fractiuni
lipoproteice
 glandele endocrine: hormonii polipeptidici (PTH,
pancreatici)
La nivelul tubului digestiv, proteinele alimentare sunt
degradate hidrolitic sub acţiunea enzimelor proteolitice
din sucul gastric, pancreatic şi intestinal
 ENZIME

ENDOPEPTIDAZE EXOPEPTIDAZE

PEPSINA
RENINA GASTRICĂ
CARBOXIPEPTIDAZE
TRIPSINA
CHiMOTRIPSINA AMINOPEPTIDAZE
ELASTAZA
 Enzime proteolitice
 Pepsina gastrică este secretată sub formă inactivă de pepsinogen la nivelul celulelor
principale ale glandelor fungice
 Sub acţiunea ei se obţin polipeptide sau oligopeptide (nu aa.)
 Labfermentul (renina gastrică) este activă la un pH uşor acid (4,5 - 5,5)
 transformă cazeinogenul în cazeină insolubilă în prezenţa Ca+2 .
 Tripsina(endopeptidază) se secretă ca tripsinogen,
 acţionează în mediul alcalin (pH 7-9) atacând moleculele proteice la oligoelemente
 Chimotripsina(endopeptidază) este secretată ca chimotripsinogen; se activează sub
acţiunea tripsinei în mediu alcalin (pH 8); acţionează asupra legăturilor peptidice ale
aa. aromatici şi hidrofobi (tirozină, fenilamină)
 Elastaza(endopeptidază) se secretă ca formă inactivă de proelastază
 este activă în mediu alcalin; hidrolizează legăturile peptidice în care sunt implicaţi
aa. mici (glicină, alanină, serină)
 poate creşte în sarcină, afecţiuni cardio-vasculare, diabet zaharat
 CarboxipeptidazaA şi B(exopeptidaze): se secretă ca procarboxipeptidază; este
activată de pepsină; completează acţiunea chimotripsinei
 Enzimele proteolitice din sucul intestinal sunt: enterokinaza; aminopeptidaza;
dipeptidaze, nucleaze
 FAZA GASTRICĂ A DIGESTIEI
HCL
• PEPSINOGEN PEPSINĂ

• PROTEINE

• OLIGOELEMENTE POLIPEPTIDE
 INTESTIN SUBȚIRE

PROTEINE

Glicina
aa aromatici Alanina
Oligopeptide
hidrofobi Serina

TRIPSINĂ CHIMOTRIPSINĂ ELASTAZA CARBOXIPEPTIDAZA

A ȘI B
ENTEROKINAZE

TRIPSINOGEN
PROELASTAZA
CHIMOTRIPSINOGEN PROCARBOXIPE
PTIDAZA A ȘI B
 Lumen Cel.intestinale

Sânge
aa aa

Peptidaze

Enzime
Proteine Tripeptide
Dipeptide
Proteolitice

Oligopeptide
 Homeostazia aminoacizilor(aa)

• Aminoacizii (aa) sunt constituenţi fundamentali ai

proteinelor
• Toate polipeptidele şi proteinele sunt polimeri din 20 de aa
• Există 10 aa. numiţi "esenţiali" pentru care organismul nu
poate sintetiza scheletul atomului de carbon. Provin doar din
alimente
• Sunt: valina, leucina, izoleucina, lizina, metionina, treonina,
fenilalanina, triptofan; histidina şi arginina(semiesenţiali)
• Există şi aa "neesenţiali" ca glicină, alanină, serină,
cisteină, prolină, acid glutanic, acid aspartic, tirozină,
asparagină, glutamină, necesarul lor fiind mai mare decât
sinteza
 Absorbţia aminoacizilor(aa)

glicină,
valina, alanină,
leucina, serină,
izoleucina, cisteină,
lizina, Histidina prolină,
metionina, Arginina acid glutanic,
treonina, acid aspartic,
fenilalanina, asparagină,
triptofan glutamină,
• tirozina
Absorbţia aa are loc în intestinul subţire de unde sunt
transportaţi prin sângele portal la ficat
parte din aa. sunt folosiţi de ficat la sinteza proteinelor proprii
şi a proteinelor serice
restul de aa. este pus la dispoziţia ţesuturilor
aa. în forma L - levogiri - se absorb foarte repede prin cuplare
cu o proteină transportator, proces favorizat de
concentraţiile crescute de Na
aa. în forma D - dextrogiri trec prin difuziune pasivă
bazele purinice şi pirimidinice sunt absorbite prin transport
activ
absorţia aa. se poate face şi pe cale limfatică ocolind ficatul; la
sugari se face prin pinocitoză(permite transportul Ig din
laptele matern)
15 % din proteinele ingerate ajung în intestinul gros
a

Absorbţia aa
Proteine
plasmatice

aa. în forma L - levogiri

transport activ
prot carrier
Na ATP FICAT
bazele purinice şi pirimidinice

aa. în forma D - dextrogiri trec prin

difuziune pasivă
Alte
țesuturi
la sugari se face prin pinocitoză(permite
transportul Ig din laptele matern
 Fibrous Proteins
• Proteine fibroase
• keratina, miozina,
elastina, colagen
• Sursa :
– proteinele alimentare
– din hidroliza proteinelor tisulare
– din sinteza endogenă
– compuşi neproteici
• Din acest fond organismul îşi extrage pentru fiecare celulă sau
ţesut, tipul sau cantitatea necesară sintezei proteice, lipidice,
glucidice
• Pe lângă rolul structural,
• aa ca glicina, glutamatul, acizi aminobutirici sunt
neurotransmiţători,
• alţii ca: fenilalanina, tirozina, triptofanul, sunt precursorii
hormonilor, coenzimelor, pigmenţilor, purinelor sau pirimidinelor
• Fiecare aminoacid are o cale unică de degradare prin care
componentele de azot şi carbon sunt folosite pentru sintetizarea
altor aa, carbohidraţi şi lipide
• Nivelul plasmatic normal este de 4-6 mg/dl exprimat ca azot
aminoacidic.
• Eliminarea variază între 100-500 mg/24 h
 proteinele alimentare
Sursa aa hidroliza proteinelor tisulare
sinteza endogenă
compuşi neproteici

fenilalanina, tirozina, triptofanul, sunt precursorii

Rol aa hormonilor, coenzimelor, pigmenţilor, purinelor
sau pirimidinelor
Structural
glicina, glutamatul,
acizi aminobutirici sunt neurotransmiţători

Nivelul plasmatic normal este de 4-6

mg/dl exprimat ca azot aminoacidic.
Eliminarea variază între 100-500
mg/24 h
• Sinteza proteinelor are loc în ficat, SRH, mucoasă
intestinală, ţesut conjunctiv
• Ficatul pe lângă proteogeneză are rol şi de stocare de
proteine pentru nevoi energetice, participând la hidroliza
lanţurilor peptidice, la transaminare, decarboxilare,
catabolizare până la formarea de uree şi acid uric
•
• Participarea hormonilor în metabolismul proteic este diferită
• STH, insulina, estrogenii şi androgenii au efect
anabolizant: stimulează sinteza proteică; diminuă
formarea ureei; bilanţ azotat pozitiv
• hormonii tiroidieni, glucocorticoizii, glucagonul produc:
bilanţ azotat negativ; accelerează catabolismul; slăbirea
şi topirea masei musculare; scăderea capacităţii de
apărare imunitară
 PARTICIPAREA HORMONILOR ÎN METABOLISMUL PROTEIC

efect anabolizant: stimulează

STH, insulina, sinteza proteică
estrogenii diminuă formarea ureei
androgenii bilanţ azotat pozitiv

bilanţ azotat negativ

hormonii tiroidieni,
glucocorticoizii,
glucagonul
accelerează catabolismul
slăbirea şi topirea masei
musculare
scăderea capacităţii de
apărare imunitară
 FUNCȚIILE PROTEINELOR
CONTRACTILĂ proteinele contractile
 apărarea nespecifică umorală(complement; PCR properdina)
IMUNITARĂ
 specific umorală(Ig, interleukine, interferon, limfokine)
 1 antichimotripsină, AT III, ceruloplasmină, 2 macroglobulina,
ENZIMATICĂ
1 antitripsina
organe, ţesuturi, celule, organite intracitoplasmatice; hormonilor
STRUCTURALĂ peptidici şi a factorilor coagulării şi fibrinolizei
echilibrul acido-bazic prin sistemele tampon proteină acidă/proteinat bazic
 menţine presiunea coloid-osmotică, 1 g de albumină poate reţine 18 cc. apă
( perfuzii cu soluţie de albumină în SN şi IH)
T.A. prin proprietăţile hidrofile ale proteinelor şi prin participarea hipertensinogenului,
 în gluconeogeneză şi lipidosinteză nutritivă
 PROTEINE, nespecific prin albumină
 specific prin haptoglobină, transferină, transcobalamină,
transcortină
TRANSPORT  LIPIDE,
 hormoni liposolubili , medicamente (sulfamide,
penicilină, glicozizi digitalici ), a substanţelor insolubile în
plasmă: acizi graşi, bilirubină indirectă
 Inhibitorii plasmatici ai proteazelor
• Alcătuiesc 20% din globulinele plasmatice
Inhibitorii plasmatici ai proteazelor(serpine)

• Alfa1 antitripsina (190-350mg/dl) inhibă activitatea

proteolitică a: tripsinei, kimotripsinei, elastazei, kalicreinei,
colagenazei, plasminei, trombinei, factorilor X şi XI ai
coagulării, reninei, elastazei leucocitare
• Sinteza are loc în ficat şi/sau macrofage
• Specificaţia de inhibiţie depinde de aa din centrul activ,
astfel că înlocuirea centrului activ metionina cu arginină îi
schimbă funcţia devenind inhibitor al trombinei şi ATIII
Scade în:
• Aproximativ 2% din cazurile cu emfizem pulmonar sunt
asociate cu deficit homozigot de 1 antitripsina, care
permite acţiunea elastazei granulocitare asupra pereţilor
alveolari
• La 4,5% din cei cu deficit de alfa1AT apare PR sau diverse
afecţiuni dermatologice( urticarie cronică, psoriazis) sau
renale
• traumatisme mari, insuficienţă respiratorie cronică,
hemodializă cronică, gamopatii monoclonale, CID poate
apărea un deficit de alfa1 circulante
• Şocul septic prin activarea masivă a neutrofilelor
determină eliberarea de cantităţi mari de elastază care
inactivează serpinele plasmatice
Creşte în :
• inflamaţii acute( proteine de fază acută )
• infecţii virale şi bacteriene
• IMA, HVA, HC
• Alfa1 AT are şi rol imunomodulator asupra limfocitului
Thelper şi/sau Tsupresor
 Alfa1 antitripsina
(190-350mg/dl
inhibă activitatea proteolitică a: tripsinei,
kimotripsinei, elastazei, kalicreinei,
colagenazei, plasminei, trombinei
factorilor X şi XI ,reninei, elastazei leucocitare

Emfizem, PR
traumatisme mari, IRC
hemodializă cronică inflamaţii acute
gamopatii monoclonale infecţii virale
CID, șocul septic bacteriene
IMA, HVA, HC
 Inhibitorii plasmatici ai proteazelor
Alfa1 antitripsina Alfa2macroglob. Alfa2
(190-350mg/dl 200-400mg/dl antiplasmina

inhibă activitatea Inhibă

EFECTE proteolitică a: • enzimele inactivează aproape
tripsinei, coagulării(plasmina, instantaneu
chimotripsinei, trombina, plasmina
kalicreina) Inhibă şi kalicreina,
elastazei, kalicreinei, • proteaze neutre, factorul XI,
colagenazei, elastaze, colagenaze trombina, factor X şi
plasminei, leucocitare, IX
trombinei, f. X şi XI, catepsina G

inflamaţii acute reacţiile de fază

infecţii virale DZ, HC, HVA, acută post operator
CRESC procese inflamatorii
bacteriene şi din IMA
IMA, HVA, HC reumatismale

Emfizem, PR IH,
traumatisme mari, IRC pancreatite CIVD,
SCAD hemodializă cronică acute, în terapia fibrinolitică,
gamopatii monoclonale septicemii, leucemii acute
CID, șocul septic CIVD promielocitare
 Proteinele de fază acută
• Termenul de proteinele de fază acută a fost introdus în 1930,
când a fost identificată proteinaC reactivă(CRP) ce se izolează
prin tehnici de imunoprecipitare
Clasificare:
• proteine de fază acută care cresc în inflamaţie(30): alfa1
glicoproteina( oroso mucoid), alfa1 protează
inhibitor(alfa1antitripsina), 1antikimotripsina,
ceruloplasmina, haptoglobina, proteinaC reactivă, fibrinogen,
proteina amiloidă A, complementul
• proteine negative de fază acută care scad în inflamaţie:
albumina, prealbumina, transferina, apo A, retinol Binding
proteine, corticosteroid Binding globuline
• Aceste proteine formează complexe proteine – liganzi care sunt
îndepărtate de către celulele reticulului endotelial, inactivează
proteazele şi neutralizează toxicele
• Sunt reglate de interleukina 6
 Proteinele de fază
acută

inflamație inflamație

 alfa1 glicoproteina( orosomucoid)  Albumina

 alfa1antitripsina  Prealbumina
 1antikimotripsina,  transferina
 ceruloplasmina  apo A
 Haptoglobina  retinol Binding protein,
 proteinaC reactivă
corticosteroid Binding
 fibrinogen
globuline
 proteina amiloidă A complementul
 Proteina C marker de monitorizare
reactivă
Creşte foarte
rapid 12-24 h
Statine, aspirină, vit E, scădere în
greutate

afecțiuni metabolice, traumatisme, sarcina târzie, infecții

bacteriene, virale,arsuri, terapii hormonale, concomitent cu VSH
inflamații și leziuni tisulare

 contribuie la CL-ul proteinelor şi al unor substanţe cu rol toxic( fragmente

bacteriene sau produşi de dereglare tisulară)
 interacţionează cu receptorul Fc din monocite şi limfocite
 inhibă agregarea plachetară şi eliberarea de mediatori
induc proliferarea de L.T supresoare care blochează sinteza de Ac
Se leagă de proteinele din peretele bacteriilor, interacţionează cu lecitina şi
sfingomielina din membrane celulare activează sistemul
complement pe calea clasică cu eliberarea unor peptide active şi liza celulei
prin alterarea membranei
Are rol de opsonină şi agent citolitic
Situaţii în care determinarea ei este foarte utilă:
• CRP este un marker de prognostic în bolile cardiovasculare: infarct miocardic,
accident vascular cerebral, boala arteriala periferica si moarte subita de cauza
cardiaca
 CRP este un marker indirect de creștere a citokinelor în inflamație
 persoană cu nivel ridicat CRP au un risc relativ de infarct miocardic 3 până la 4
ori mai mare decât cei cu nivel scăzut
 CRP este predictor mai puternic al infarctului miocardic decât colesterolului
LDL
 în practica clinică; chiar LDL colesterol sub 130 mg nivel / dl și cu un nivel de
CRP> 3 mg / l reprezintă risc ridicat
 CRP <1 mg / L: grup de risc scăzut
 CRP 1-3 mg / L: grup de risc moderat
 CRP> 3 mg / L: risc ridicat de grup
• post operator când creşterea RCP în primele 14 zile poate presupune o infecţie
post operatorie
• la nou –născut este utilă pentru urmărirea recidivelor infecţioase
• la cei cu tratament imunosupresor şi la leucemici ajută la identificarea celor cu
infecţii;
• la cei cu LED creşterea ei indică o infecţie intercurentă
 Fibrinogenul( 200-400 mg/dl)

afecţiuni cardiace
afecţiuni reumatismale Sinteză hepatopatii acute
boli de colagen Ficat intoxicaţii
trombocit defect
afecţiuni hepatice prin genetic( afibrinogene
hipereactivitate mia ereditară)
mezenchimală consum exagerat în CID
hipercoagulabilitate
• Ceruloplasmina(25-43mg/dl), este o
cupruproteină care inactivează catecolaminele şi
transportă cuprul

• Migrează electroforetic cu alfa2 globulinele

• Boala Wilson este o boală ereditară rară ce se
manifestă la homozigoţi, se transmite autosomal
recesiv şi are gena localizată pe cromozomul 3
• Mecanism patogenetic:
• insuficienţa transportului hepatic cu eliminare
redusă prin bilă
• creşterea absorbţiei intestinale a cuprului
• depozite de cupru în ficat, creier, cornee, rinichi,
excreţie urinară crescută
 Ceruloplasmina cupruproteină care inactivează
catecolaminele şi transportă cuprul
25-43mg/dl
boală ereditară rară, manifestă la homozigoţi, se transmite autosomal recesiv
are gena localizată pe cromozomul 3
insuficienţa transportului hepatic cu eliminare redusă
Boala prin bilă
Wilson creşterea absorbţiei intestinale a cuprului
depozite de cupru în ficat, creier, cornee, rinichi,
excreţie urinară crescută

MANIFESTĂRI hepatită cronică cu splenomegalie si hipersplenism

DIAGNOSTIC până la ciroză cu ascită şi edeme
anemie hemolitică, afectare renală- leziuni tubulare

tulburări neurologice, tremurături, mişcări coreoatetozice

rigiditate musculară, dizartrie, tulburări de personalitate
inelul Kayser Fleisher, prin depunerea de cupru în membrana
Descemet, Se evidenţiază la periferia corneei ca un inel brun
verzui
cupremia sub 70g/dl ceruloplasmina sub 15 mg/ dl
 FICAT

Alfa 1 glicoproteina acidă 44-140 mg/dl, orosomucoidul

Monitorizarea
 unui proces inflamator
 terapiei unui proces cronic degenerativ
 pneumopatii cronice

G.N.C, boală de iradiere, PR, malnutriţie, hepatite

infarct miocardic cronice, ciroze şi SN ( se
hemodializă cronică, tumori pierde urinar)
maligne
 ficat, fibroblaste, plasmocite,
neutrofile

Proteina serică A a amiloidului

Suprimă răspunsul de sinteză al Ac prin alterarea

interacţiunii limfocit T- macrofag

amiloidoze secundare, malnutriţie, hepatite

inflamaţii acute, PR, LED, cronice, ciroze şi SN ( se
mielom multiplu, limfoame, pierde urinar)
cancer pulmonar
 Haptoglobina( 0,30-1,80 g/l)

alfa2 globulină inflamaţii moderate de

2 - 3 ori
coronaritele silenţioase
creşte progresiv de la
1,8-3
anemiile hemolitice
• Transferina 200-400mg/ dl(siderofilina) este sintizată în ficat, G M 90000D,
reprezintă 50% din globulinele plasmatice
• Funcţii: transportă Fe din intestin la ficat, splină, muşchi, măduvă( sinteză Hb,
mioglobina); leagă Fe liber din circulaţie; efect bacteriostatic
• În atransferinemia congenitală se produce anemie hipocromă microcitară( 0-
40mg/dl)
• Este utilă în diagnosticul diferenţial al anemiilor hipocrome microcitare astfel:

• în anemia feriprivă, sideremia este scăzută şi transferina normală

• în anemiile sideroacrestice din procese cronice infecţioase, afecţiuni maligne,
TBC, inflamaţii cronice, I.H, IR scad ambele
• în anemiile hemolitice din talasemie şi anemia falciformă, sideremia creşte şi
transferinemia scade
Scade în
• HC
• LCR bolnavilor cu leuconevraxită, paralizii progresive, meningită TBC şi tumori
cerebrale
• In SN, transferina scade prin pierderi glomerulare
Creste in HVA si epilepsie
sintizată în ficat Transportă Fe din intestin la
G M 90000D, 50% din globulinele ficat, splină, muşchi,
plasmatice măduvă( sinteză Hb, mioglobina)
leagă Fe liber din circulaţie
efect bacteriostatic
Transferina 200-
400mg/ dl(siderofilina)
HC
LCR bolnavilor cu leuconevraxită,
paralizii progresive
meningită TBC
tumori cerebrale
HVA In SN, transferina scade prin
epilepsie pierderi glomerulare

anemiile hemolitice din
talasemie şi anemia falciformă
sideremia
transferinemia
în anemiile sideroacrestice din
procese cronice infecţioase,
afecţiuni maligne, TBC,
inflamaţii cronice, I.H, IR
scad ambele

Dg.diferenţial
anemii hipocrome
microcitare
anemia feriprivă
sideremia atransferinemia congenitală
transferina normală anemie hipocromă
microcitară( 0- 40mg/dl)
 Transferina Sideremie

Anemii Hemolitice
(talasemie si anemie
falciforma )

Anemii Sideroacrestice
(infectii cronice, boli
maligne,TBC,inflamatii
cronice,IH,IR)

N
Anemia Feripriva
 Fiziopatologia aminoacizilor (aa)

Tulburările de metabolism ale aa sunt primare şi

secundare
Tulburările primare sunt moştenite şi privesc două
aspecte:
• tulburarea metabolismului
• tulburarea transportului transmembranar
Aceste tulburări se definesc în funcţie de componentele
care se acumulează în cea mai mare concentraţie în
sânge (emii) sau urină (urii)
 Fiziopatologia aminoacizilor (aa)
a

Tulburări de metabolism

PRIMARE SECUNDARE

tulburarea tulburarea transportului

metabolismului transmembranar
 Tulburările moştenite ale metabolismului aa

• Hiperfenilalaninemiile
• Homocistinuriile
• Alcaptonuria
• Cistinoza
• Hiperoxaluria primară
• Albinismul
 Hiperfenilalaninemiile

Alcaptonuria
Homocistinuriile
Tulburările
moştenite ale
metabolismului
Albinismul
aa
Cistinoza

Hiperoxaluria
primară
a

activitate redusă a fenilalanin-hidroxilazei

alterarea conversiei fenilalaninei la tirozină

Fenilalanină boală ereditară, incidenţă

produşi de 1:10000 naşteri,
fenilalanină peste
secundari 20 mg/dl
fenil(piruvatul,
acetatul, lactatul)
fenilacetilglutami Hiperfenilalaninemiile
na în urină fenilcetonuria

acumularea fenilalaninei
prin inhibiţia de transport a
retardare mentală altor aa necesari sintezei
hipereactivitate proteinelor
crize comiţiale(oligofrenia fenilpiruvică) scăderea formării
anomalii EEg
miros de şoarece al pielii, părului şi urinii poliribozomilor,
datorită fenilacetatului sinteză redusă de mielină
hipopigmentare şi eczeme formare neadecvată de
Scăderea sintezei de melanină norepinefrină şi serotonină,
dopamină
 fenilalaninhidroxil
ază

FENILALANINA TIROZINĂ

dihidropteridin-
reductazei

Tetrahidrobiopterina Dihidrobiopterina
a

concentraţie crescută de sulf şi prezenţa de homocisteine în

sânge şi urină

Homocistinuriile

activitate redusă a cistation  - sintetazei, enzimă a

transsulfurării prin care metionina se transformă în
cisteină
Conversie diminuată a homocisteinei în metionină
a

Deficienţa de cistation
 sintetaza

Homocistinuriile 7
Defic eze i
metil ienţa de i e nţa sint
-redu entetrah 5,10- Defic ei t
ctaza idrof
olat enzimlaminei (vi
coba
B12)
 metionină şi atomul sulf al aa
homocisteină esenţial metionină se
cisteină şi cistină Deficienţa de transferă în cisteină
prin transsulfurare
cistation  enzima catalizatoare
este cistation 
sintetaza sintetaza
Gena pe regiunea q 21
interferare cu legătura încrucişată a a cromozomului 21
colagenului este o boală cu
transmitere autosomal
complicaţiile oculare, scheletice şi vasculare, recesivă frecventă în
80% dislocări ale cristalinului cu glaucom şi Irlanda (1:400000)
scăderea A.V
osteoporoză
homocisteina poate duce la creşterea
adezivităţii plachetare cu boală trombotică
ocluzivă(artere cerebrale, renale,
coronariene)
retardare mentală la 1/2 din pacienţi
osteoporoza la 2/3
 Deficienţa de Deficienţa sintezei
5,10- enzimei
metilentetrahidro cobalaminei (vit
folat-reductaza Homocistinu B12),

sinteza de 5
riile
deficienţa în sinteza
metiltetrahidrofolat, un metilcobalaminei o
cofactor în formarea
enzimatică a metioninei coenzimă a
din homocisteină cobalaminei necesară
metil-transferazei ce
autosomal afectează remetilarea
recesive homocisteinei

Homocisteina dezvoltare lentă

concentraţii normale sau demenţă
scăzute de metionină spasticitate
retardare mentală şi atrofie anemie megaloblastică
corticală pancitopenie
  acidul homogentizic este un intermediar în catabolismul tirozinei
 oxidaza acestui acid este deficitară în ficatul şi rinichiul

Alcaptonuria

deficienţa de oxidază a autosomal Dg.triada:

acidului homogentizic artrită degenerativă
recesivă pigmentare ocronotică
urină care se înegreşte
tulburare a catabolismului după alcalinizare
tirozinei

20-30 ani
Ac. homogentizic şi colorarea brună a pigmentului scleral
polimerii săi oxidaţi se întunecarea pavilionului urechii
leagă de colagen ducând artrite ocronotice(şold, genunchi,
la depunerea unui umeri)
pigment de culoare gri anchiloze
până la negru pigmentări ale valvelor inimii,
dereglarea laringelui, timpanului, pielii
metabolismului calculi renali şi prostatici pigmentari
condrocitelor urină neagră
 Acid
Tirozina Acid maleilacetic
homogentizinic

homogentizinic-
oxidază

 artrită degenerativă cu leziuni cartilaginoase prin:

● iritare chimică directă
● inhibarea unor sisteme enzimatice implicate in
metabolismul colagenului
Defectul de bază implică
fluxul diminuat al cistinei
din lizozomi (proces ATP
autosomal
dependent) Cistinoza recesivă
acumularea intralizozomală
a cistinei libere în ţesuturile forma infantilă - nefropatică ce duce la
organismului sindrom Fanconi şi IRC
forma juvenilă – intermediară
cristale de cistină în cornee,
conjunctive, măduvă, forma adultă benignă - fără afectare
ganglioni, leucocite, organe renală
interne
 Hiperoxaluria
primară Oxaloza
excreţie urinară de acid
oxalic Tulb. este la nivelul metabolismului
nefrolitiază cu oxalat de
calciu nefrocalcinoză glioxilatului
IRC

Def. al enzimei hepatice

păr şi piele depigmentate
fotofobie glioxilat-aminotransferaza
nistagmus
cecitate
poate fi secundar unor depuneri de oxalat de
afecţiuni neuroendocrine calciu în ţesuturile
renale şi extrarenale

Albinismul
Clinic:
absenţa genetică a colici renale
tirozinazei, enzimă care hematurie 2-10 ani
iniţiază oxidarea tirozinei deces prin uremie
pentru formarea de pigment
melanic
 Tulburări ale transportului transmembrenar al
aminoacizilor
• Se cunosc 10 tulburări ale transportului transmembranar al aa.
• 1. Cistinuria este caracterizată de:
• reabsorbţie tubulară diminuată şi excreţie urinară excesivă de aa dibazici( lizină,
arginină, ornitină, cistină);
• cistina este cea mai puţin solubilă şi predispune la formarea de calculi renali,
ureterali şi biliari;
• este o tulburare cu caracter autosomal recesiv în care tulburarea rezultă din
defectele proteinei transportoare membranare esenţiale pentru transportul
acestor aa la limita dintre “marginea în perie” a segmentului proximal al tubului
renal şi celulele intestinale mici;
• are o frecvenţă de 1/10000;
• se manifestă prin calculi, hematurie, colici renali, uropatie obstructivă.

• 2. Dibazicaminoaciduria este un defect de reabsorbţie tubulară renală a lizinei,

argininei şi ornitinei (nu cisteina); defect de transport la nivel intestinal şi pierderi
renale exagerate; hepatosplenomegalie, intoleranţă proteică şi intoxicaţie
amoniacală;
 Tulburări ale transportului transmembrenar al
aminoacizilor

Cistinuria Boala Hartnup

Dibazicaminoaciduria hipercistinuria Iminogliciduria

malabsorbţia metioninei Dicarboxilicaminoaciduria histidinuria

lizinuria malabsorbţia triptofanului

 Cistinuria
autosomal
recesiv
Dibazicaminoaciduria
defectul proteinei
transportoare membranare

reabsorbţiei tubulare
excreţiei urinare defect de reabsorbţie tubulară
de aa dibazici( lizină, renală a lizinei, argininei şi ornitinei
arginină, ornitină, cistină) (nu cisteina)
defect de transport la nivel
intestinal şi pierderi renale
calculi exagerate
hematurie
colici renale
uropatie obstructivă
 Boala HartNup

autosomal
recesiv deficienţă de
niacid

defect ereditar de absorbţie leziuni de piele tip

intestinală şi reabsorbţie pelagră
tubulară a aa : manifestări neurologice
alanină, serină, aa-uria
treonină, valina,
leucină, izoleucina, administrarea de PP
fenilalanina, ameliorează boala
tirozină, triptofan,
glutamina asparagina
 Tulburări secundare ale metabolismului
aminoacizilor

• hiperaminoacidemii
• hiperaminoacidurii
 • Hiperaminoacidemiile

• Apar prin:
• aport alimentar crescut şi sinteză “de novo” din produşi de
degradare ai lipidelor şi proteinelor
• perturbarea mecanismelor de sinteză proteică
• tulburarea proteinsintezei în boli hepatice
• creşterea aportului sanguin de aa din proteinele structurate
din distrucţii celulare posttraumatice
• postoperatorii
• după radioterapie
• procese inflamatorii, necrotice
• sindrom mieloproliferativ
• mobilizare excesivă de aa în sindr.Cushing
• retenţie de aa prin tulburarea proteinsintezei prin deficit de
insulină
 Hiperaminoacidemiile
aport alimentar crescut
sinteză “de novo” din produşi de degradare ai lipidelor şi proteinelor

perturbarea mecanismelor de sinteză proteică

boli hepatice

creşterea aportului sanguin de aa din proteinele structurale din

distrucţii celulare posttraumatice, postoperatorii, după radioterapie,
procese inflamatorii, necrotice. Sindr. mieloproliferativ

mobilizare excesivă de aa în sindr.Cushing

retenţie de aa prin tulburarea proteinsintezei prin deficit de insulină
 Hiperaminoaciduriile

filtrare exagerată în situaţii cu aa în cantitate crescută

filtrarea unor cantităţi ce depăşesc capacitatea de reabsorbţie tubulară

tulburarea transportului activ tubular renal

competiţie pentru acelaşi transportor a 2-3 aa - prin competiţie de
transport

leziuni renale tubulare ce duc la colorarea pragului renal - intoxicaţii

cu metale grele, ex: plumb(eliminarea de alanină) şi mercur (Hg) -
eliminare de glicocol

leziuni ale membranei glomenulare - SN

boala Wilson şi sindrom Toni-Debre-Fanconi ( hiperaminoacidurie,

glicozurie, hiperfosfaturie)
 • Hiperaminoaciduriile
• Se datorează:
• filtrării exagerate în situaţii cu aa în cantitate crescută
• filtrarea unor cantităţi ce depăşesc capacitatea de
reabsorbţie tubulară - prin suprasaturaţie
• tulburarea transportului activ tubular renal
• competiţie pentru acelaşi transportor a 2-3 aa - prin
competiţie de transport
• leziuni renale tubulare ce duc la colorarea pragului renal
- intoxicaţii cu metale grele, ex: plumb(eliminarea de
alanină) şi mercur (Hg) - eliminare de glicocol
• leziuni ale membranei glomenulare - SN
• boala Wilson şi sindrom Toni-Debre-Fanconi
( hiperaminoacidurie, glicozurie; hiperfosfalurie)
 Fiziopatologia nucleoproteinelor

• Nucleoproteinele au în structura lor:

– acid fosforic
– riboză
– dezoxiriboză
– baze purinice şi pirimidinice
•
• Efectorii propriu-zişi ai nucleotidelor sunt acizii nucleici
formaţi din legarea cu acid fosforic a unui nucleozid
format dintr-o bază azotată (purinică sau pirimidinică) şi o
pentoză
 Funcţiile nucleotidelor

• constituenţi ai genelor care controlează funcţiile

generale celulare şi transmiterea caracterelor ereditare
(ADN)

• stau la baza sintezei de proteine - ADN

• sursă de energie macroergică - ATP

• sunt coenzime utile reacţiilor biologice - NAD, NADH,

FAD

• prin cAMP şi cGMP donează mediatori a numeroase

efecte biologice
• Nucleul purinic (include în molecula sa şi nucleul
pirimidinic) formează în funcţie de radicalii amino sau
hidroxiapefaţi în anumite poziţii, două baze purinice :
• adenina - 6 aminopurina
• guanină - 2 amino - 6 oxipurina

• Produşii metabolismului purinic, adenina, guanina şi

xantina sunt reutilizate în formarea de AMP, GMP sub
acţiunea
• adenin fosforil transferaza(ARPT)
• hipoxantin guanin fosforibozil transferaza(HGPRT)

• Deficitul de HGPRT si cresterea activitatii

fosforibozilpirofosfat PRPP sintetază PRPPS sunt
cauze de gută secundară.
Sursa purinelor în organism:
• catabolismul meloproteinelor celulare în stări catabolice
speciale
• sursă alimentară: extracte de carne, viscere, produse de
animale tinere, lipide
• sinteza de “novo” la nivelul ficatului şi extrahepatic
(măduva osoasă)
• În cadrul proceselor de dezaminare şi oxidare purinele
sunt degradate până la acid uric
• Acidul uric( 2,5- 7 mg/ dl ) este eliminat prin rinichi
• Există şi posibilitatea unui proces de uricoliză exercitat de
mucoasa intestinală şi bacteriile florei intestinale
• Zilnic se elimină 250 - 750 mg
Descompunerea nucleoproteinelor în intestin și țesuturi

Nucleoproteins (nucleic
acids + proteins)

Pepsin, gastricsin, HCl

Nucleic acids + Histones, protamines

Nucleases (DNA-ases, RNA-

ases)
Oligonucleotides
Phosphodiesterases
Mononucleotides
Phosphatases

Nuclesides + Phosphoric acid

Nucleotidases
Nitrogenous
+ Pentose
bases
Nucleosidases
 Baze Oxidate la produși finali
azotate

Oxidare cu formare de energie,

sinteză de nucleotide, sinteză de
Pentoze
hexoze, sinteză de coenzime

Fosforilare, sinteză de ATP,

sinteză de fosfolipide, baze
Acid fosforic tampon, în structura oaselor,
cartilajelor
 Adult

HIPERURICEMIA
PRIMARĂ

HIPERURICEMIA Copil

HIPERURICEMIA
SECUNDARĂ
(DIETĂ, AFECȚIUNI RENALE,
OBEZITATE
CAUZE
 producţie excesivă de acid
excreţie normală de acid uric
boală cu transmitere
uric autosomal dominantă
ADULT multifactorială
excreţie excesivă de
acid uric
deficit genetic de hipoxantin-
fosforibozil- transferază ( HGPT )
Hiperuricemie
primară

sindromul o encefalopatie cu automutilare

este o producţie excesivă de acid
Lesch- uric urmare unei HGPT
Nyhan insuficientă sau absentă
COPIL
maladia von
Gierke
boală autosomal recesivă
insuficienţa sau absenţa glucozo-6- fosfatazei
hiperuricemie cu glicogenoză de tip1: producţie excesivă de acid uric,
eliminare urinară redusă, depozite de glicogen şi lipide
hipoglicemie secundară
 Hiperuricemie secundară
medicamente exces de carne

nefropatiile cronice prin scăderea masei funcţionale

renale

HTA severă, scade excreţia urinară de acid uric prin

hiperlactacidemie

b. Cushing, hiperparatiroidism, postul prelungit

sarcoidoză, psoriazis

hemopatii din: leucemii acute sau cronice, mielomul multiplu,

mononucleoza infecţioasă, poliglobulii, anemii hemolitice,
 aport alimentar(50% apar ca acid uric)
sinteză de novo
creşterea leucemice explozive -degradarea exagerată
producţiei terapia citostatică
de uraţi infarct miocardic acut
inhalarea de fum
I.R. acută (respiratorie)

deficienţa de glucoză-6- fosfataza

Mecanisme intoleranţă ereditară la fructoză
mecanisme
generale combinate alcool(cauzează degradarea hepatică
accelerată a ATP-ului)
hiperlactacidemia ce blochează secreţia
de acid uric

scăderea prin filtrare glomerulară scăzută

excreţiei secreţie tubulară scăzută
de acid intensificarea reabsorbţiei tubulare
uric în stări ca cetoacidoza diabetică, inaniţia,
intoxicaţia cu etanol, acidoza lactică şi
intoxicaţia cu salicilaţi prin competiție cu acizii
organici
 GUTA
Din latinescul gutta, picatura(lichid).

Este o tulburare metabolică caracterizată

de creșterea acidului uric și depozite de
cristale de urați in sinoviala și țesuturile
din jur

Acută
Este o forma de artrită în care
acidul uric cauzează inflamația
articulară
Cronică
 Complicatiile Gutei

Artrita Gutoasa

Hiperuricemie Guta
GUTA
Asimptomatică intercritica

Guta
cronica sau
tofaceiica
 STIL DE STARE DE SĂNĂTATE
HTA,DZ, sindrom metabolic renal, afectiuni
VIAȚĂ cardiovasculare

FACTORI
DE RISC

VÂRSTĂ ȘI ISTORIC
SEX FAMILIAL
 Durere articulară

Prurit și descuamare

Roșeață și inflamare
Manifestări
febră

Reducerea mobilității

noduli
 Etiologie
genetică

alcool

obezitate

Creștere acid uric

sanguin

Medicație

Afecțiuni renale
Exces alimentar de
purine și alcool
Crește sinteza de
purine și scade
excreția renală

Fiziopatologie Crește acidul uric

sang.(hiperuricemia)

Depozite de acid uric

în articulații

GUTĂ
 Guta
Guta acută este declanşată de depunerea
cristalelor de urat la nivelul sinovialei
articulare urmată de interacţiunea cu
leucocitele polimorfonucleare

• Sunt implicate mecanisme umorale şi

inflamatorii
 •este activat complementul prin cele 2 căi,
•sunt activate f.XII şi coagularea de contact cu
generarea de bradikreină, kalicreină şi plasmină,
•complementul prin efect chemotactic atrage
neutrofile și celule monocit/macrofag,
•interacţiunea uraţi-neutrofile este urmată de
fagocitarea cristalelor de urați cu liză celulară și
eliberare de eliberarea de enzime lizozomale,
radicali liberi de O2, leucotriene, PG.
•Prin distrugerea neutrofilelor sunt eliberate
cristalele fagocitate ce vor întreține procesul prin
activare de complement,
 •concomitent sunt atrase și monocitele care
vor elibera IL 1, 6, 8 ,TNF α, ca va produce leziuni
tisulare cu eliberare de proteaze și colagenaze și
LTB4, ROS, PG.,
•este activat și sistemul kininelor, responsabil
de durere,
Ig.G intensifică secreţia plachetară indusă
de cristale, creşte generarea de superoxizi şi cresc
enzimele lizozomale eliberate de PMN.
• Apoproteina B ce intră în structura L.P. inhibă stimularea
neutrofilelor
• În mod normal nu este prezentă în lichidul sinovial, dar
prin dezvoltarea sinovialei intră şi molecule mai mari ca L.P.
unde se unesc cu cristalele de uraţi jucând rol în
declanşarea atacului

• Tofii gutoşi sunt agregate de cristale de urat înconjuraţi

de o celulă gigantă celula mononucleară de corp străin a
reacţiei inflamatorii
• determină deformările şi distrugerile ţesuturilor moi şi dure
• La nivelul articulaţiilor determină modificări ale cartilajului
şi osului de tip degenerativ
•
Guta:
Tofii
Acumularea de săruri de
acid uric in cartilaje, sub
piele
Afectarea renală în gută este de tipul:

• nefrolitiazei

• nefropatia uratică, depozite de uraţi în medulară şi piramide,

poate cauza IRC

• nefropatia cu acid uric - cauză reversibilă de IRA - prin

precipitarea acidului uric în tubii renali, apare în cursul unei
faze acute de leucemie, limfom, după convulsii, stări cu
deshidratare şi acidoză

Tratamentul cu allopurinol(analog chimic al xantinei) inhibă

xantinoxidaza interferând transformarea hipoxantinei în
xantină şi formarea de acid uric
• Poate produce litiază xantinică
• Hipouricemia, concentraţie mai mică de 120  mol/l (2
mg/dl)
• Apare după:
• medicamente ca aspirina şi materiale de contrast pentru
raze X; hiperalimentaţia intravenoasă(infuzie crescută de
glicina)
• boli neoplazice, ciroza hepatică; D.Z., sindrom Fanconi,
B.Wilson, cistinoză, mieloame, intoxicaţii cu metale grele
• allopurinol, disfuncţiile hepatice severe induc hipouricemie
cu excreţie crescută de xantină şi hipoxantină
• substanţe de contrast iodate; deficienţe moştenite de
xantinoxidază
• Erori congenitale ale metabolismului purinelor
• 1. SindromLesch-Nyhan, deficienţă de hipoxantin-
fosforibozil transferaza, localizate pe braţul lung al
cromozomului X, apare la bărbaţi, femeia fiind
purtătoare; comportament automutilant;
hiperuricemie; coreoatetoză, spasticitate, retardare
mentală.
• 2. Xantinuria ereditară - deficit de xantin oxidază.
• 3. Deficienţă de adeninfosforiboziltransferază.
• 4. Deficienţă de mioadenilat dezaminază.
• 5. Deficienţă de adenilosuccinat liaza.
• 6. Deficienţă de adenozin dezaminază şi de purin
nucleozid fosforilază.
 Fiziopatologia metabolismului
proteinelor tisulare

• Pierderi mari de proteine se produc în arsuri, necroze

extinse, până la 200 g/zi

• Repausul prelungit la pat determină pierderi de masă

musculară
Pierderea de proteine se înlocuieşte din rezerve proteice şi
aport alimentar

• Tulburarea metabolismului proteinelor tisulare duce la

instalarea amiloidozei şi a proteinozei alveolare pulmonare
 • Amiloidoza
• Amiloidoza este definită ca depunerea
extracelulară de amiloid, o proteină fibroasă.
• Numele a fost dat de Virchow după culoarea
obţinută la amestecul cu iod şi acid sulfuric.
• Amiloidul prezintă: ultrastructură, difracţie la raze
X; caracteristici biochimice.
• Este amorf, eozinofilic, extracelular şi ubicuitar în
distribuţie. Organele afectate au consistenţă
elastică, aspect ceros, roz sau gri.
• se colorează în roz cu hematoxilin-eozina şi cu roşu
de Congo - produce birefringenţă verde; amiloidul
purificat este o proteină.
Clasificare clinică:
amiloidoză primară AL- fără boală preexistentă
amiloidoză asociată cu mielom multiplu AL
amiloidoză secundară sau reactivă AA, asociată
cu o boală infecţioasă cronică(osteomielită, tbc,
lepră), artrită reumatoidă
amiloidoză heredofamilială
amiloidoză locală
amiloidoză asociată cu vârsta
amiloidoză apărută la hemodializaţii cronici
• Suspiciune de boală AA apare când avem o boală
cronică predispozantă pentru amiloidoză ca
– artrită reumatoidă,
– tbc,
– paraplegie,
– mielom multiplu,
– lepră,
– bronşiectazie la care apare hepato-splenomegalie,
– boală cardiacă,
– malabsorbţie,
– proteinurie.

• Suspiciune de AL apare la pacienţi cu boală infiltrativă

difuză, neinflamatorie în ţesut mezenchimal (vase, cord,
tract, gastro-intestinal) sau parenchimatos (R. ficat, splină,
SR).
rinichi: proteinurie,
nefroză, leziuni
sistem hematopoetic:
Ficatul F, fibrinoliză exagerată
ireversibile deficit selectiv de fact. Coag.
deficit de f.X datorită legării de
Afectarea organică în mase importante de amiloid
amiloidoză splenic - splenectomia

articulaţii, membrana sinovială,

lichid sinovial, cartilaj, cei cu sistem endocrin:
artropatie amiloidă au şi mielom tiroidă; S.R., hipofiză,
multiplu pancreas

cord: I.C.cong. S.N.: neuropatii periferice (AL),

cardiomegalie, aritmii, hipotensiune, lipsa transpiraţiei,
endocardul, valvele, incontinenţă sfincteriană, sindrom de
pericardul canal carpian- AL

piele: AL; papule sau plăci în tract g-int. în toate formele de

pliuri, faţă, gât, mucoase; amiloidoze
echimoze periorbitale, simptome de obstrucţie, malabsorbţie,
“sindrom de ochi negru” hemoragii,
pierderi proteice
şi diaree; macroglosie - infiltraţia limbii
 Tulburările proteinelor plasmatice
 Hiperproteinemiile (PT peste 9 g/ dl) pot fi:

relative
deshidratare
(exicoză), reale
evoluează paralel  catabolism exagerat
cu Hc inflamaţii cronice
colagenoze
sarcoidoză
 leucemii creşterea unor
proteine creşterea Ig
sau paraproteine
Mielom multiplu
•relative prin deshidratare (exicoză)din transpiratii profuze,
varsaturi severe, diaree, diabet insipid, diabet zaharat,
evoluează paralel cu Hc(crește).
•reale prin catabolism exagerat (inflamaţii cronice,
colagenoze, sarcoidoză, leucemii);
•creşterea unor proteine; creşterea Ig sau paraproteine în
plasmocitom, gamapatii idiopatice, leucemia limfatică cronică
Consecinte:
•crește ­presiunea oncotică ce va atrage apa din interstiu in
patul vascular.
•crește vascozitatea plasmei
scade sinteza altor fracțiuni proteice cu tulburari de
transport, coagulare, imunologice
 Hipoproteinemia
Hipoproteinemia prin deficit de aport sau absorbţie
echilibrul între proteinele plasmatice şi tisulare
se menţine prin consumul a 30 g proteină
apare în inaniţie, tisulare pentru 1g de proteine plasmatice
regimuri alimentare sărace în pierdute,
proteine ( animale ) aport normal 1 g proteină / kg corp / zi ( ½
animale)

 edem de foame prin hipoalbuminemie si scăderea

presiunii coloidosmotice
 scăderea troficităţii tegumentelor şi fanerelor
 încetinirea formării ţesutului de granulaţie
 scăderea rezistenţei la infecţii
 anemie hipocromă prin deficit de fier şi proteine
 osteoporoză
 deficitul în sinteza matricei proteice a osului duce la
încetinirea formării calusului
 se asociază frecvent şi cu alte carenţe
 Hipoproteinemia prin deficit de sinteză

hepatopatii acute sau cronice,

 afecţiuni diencefalice,
 comoţii cerebrale encefalice,
 afecţiuni ale hipofizei ( dereglări ale STH şi ACTH)
 Hipoproteinemii prin pierderi excesive
 pe cale renala: sindromul nefrotic
· pe cale digestiva: enteropatia exudativă
· la nivel cutanat: plasmoragia din arsuri
respiratorie în bronșiectazii
dispepsii cronice, enterite recidivante, enterite acute sau
enterocolite cronice, hemoragii recidivate, plasmoragii, revărsate
pleurale sau peritonite, supuraţii , arsuri, nefroze, TBC, lues ,
hipertiroidism, b. Cushing
În carenţa proteică se
apelează la rezervele
glucidice din ficat  slăbire în greutate
grăsimile neutre din  scăderea ţesutului adipos şi
rezervoare cu generare a masei musculare
de corpi cetonici ce vor  pierderea peste 35-40% din
fi oxidaţi în ţesuturi greutate poate duce la deces
In final se apelează la
proteinele tisulare din
ficat, muşchi şi rinichi
 Denutriţia proteică la copil determină

 tulburări de creştere
 scăderea capacităţii de apărare
 atrofia şi dezorganizarea glandelor acinoase pancreatice
 reducerea reticulului plasmatic şi a granulelor de zimogen
 scăderea acizilor nucleici


astenie fatigabilitate, Edemul de foame este moale, alb, pufos

aspect palid, buze subţiate, globi
înfundaţi, turgor scăzut, fanere fără
luciu etc
tulburări digestive: foame
dureroasă, scăderea secreţiilor
digestive,hipoclorhidrie
aparat cardio-vascular: cord dilatat,
DC scăzut, TA scăzută, bradicardie
polakiurie, nicturie ( 4l/24 ore)
deplasabil cu poziţia , accentuat de efort,
se instalează după scădere în greutate
sau efort; este sigurul edem poliuric
pe sistemul osos : dureri osoase,
osteoporoză sau osteomalacie
tulburări psihice: indiferenţă, apatie,
refuz alimentar
tulburări genitale: amenoree, impotenţă
 Disproteinemiile
• Disproteinemia reprezintă modificarea raportului între fracţiunile
proteice
• Electroforeza proteinelor evidenţiază 5 benzi majore.
• Prima bandă – albumina 60% ( 3,5 - 5 g/dl )
• Fracţiunea alfa1 globulinică(0,2-0,4 g/dl,); conţine eritropoetină,
alfa1 antitripsină, alfa1 lipoproteină, alfa1 acid glicoproteină; 3-5%,
• 3. Fracţiunea alfa2 globulinică(0,5-0,9 g/dl): conţine ATIII,
haptoglobina, ceruloplasmina, alfa2 macroglobulina, kininogenul,
angiotensinogen; 7-9%, HDL
• 4. Beta globulinele(0,6-1,2 g/dl): conţin transferina, beta
lipoproteine,fibrinogenul, FXII, plasminogen, complement(C3), PCR
11-14%,
• 5. Gamaglobulinele: Ig G, A;M, D, E 0,8-15 g/dl: 16-20%.
 Serum protein electrophoresis
Hydragel – agarose gel

•Serum proteins are separated

into 6 groups:
•Albumin
•α1 - globulins
•α2 - globulins
•β1 - globulins
•β2 - globulins
•γ - globulins

Figure is found at http://www.sebia-usa.com/products/proteinBeta.html#

•Serum proteins are separated
into 6 groups:
•Albumin
•α1 - globulins
•α2 - globulins
•β1 - globulins
•β2 - globulins
•γ - globulins
 Serum proteins electrophoresis in diagnostics
of diseases
Normal pattern

Figure is found at http://erl.pathology.iupui.edu/LABMED/INDEX.HTM

• Disproteinemia primară are la bază tulburarea
sintezei proteice,
• determinată genetic:
– analbuminemia
– tulburarea sintezei de 1,2 gamaglobulina
– afibrinogenemia
•

• Disproteinemiile secundare sunt urmarea unor boli:

– hepatice, digestive, pulmonare,
– arsuri,
– neoplazii,
– inflamaţii acute
•
 • Disproteinemia din inflamaţia acută
• răspunsul de fază acută - se caracterizează prin
creşterea
• mai mult a alfa2 globulinelor
• mai puţin a alfa1globulinelor

• Cresc cel puţin 30 proteine de fază acută cu diverse valori

în inflamaţie: ceruloplasmină, componentele C(C3-C4) cu
rol în opsonizare, chemotaxic, degranularea mastocitelor,
1 acid glicoproteină(creşte fibroblaştii); 1antitripsină;
2antichimotripsină(remodelarea tisulară); haptoglobină;
fibrinogen(formarea matricei de fibrină); proteina C
reactivă(activează C, opsonizare); amiloidul A din ser
• Modificările alfa1 şi alfa2 permit diagnosticul
diferenţial între

• meningite purulente unde cresc alfa1 şi alfa2

globuline şi meningite virale unde cresc foarte
puţin;

• pneumopatii bacteriene ( cresc ) şi virale

• bronhopneumopatii grave, în care cresc

– alfa2 globulinele
– fibrinogenul
– VSH poate fi normal(prin existenţa unei insuficienţe respiratorii
cu acidoză care creşte hematiile în volum şi scade VSH –ul)
 Inflamatie acuta
α1 α2-globuline

• Raspunsul imediat in stres

sau inflamatie cauzata de
infectii, traumatisme sau
interventii chirurgicale
• Albumina Normala sau ↓
• ↑ α1 si α2 globuline

Figure is found at http://erl.pathology.iupui.edu/LABMED/INDEX.HTM

• Disproteinemia în inflamaţia cronică
• creşterea gama proteinelor
• prin proliferarea reactivă a plasmocitelor în procese
infecţioase subacute sau cronice
• Este prezentă în afecţiuni ca:
• endocardita bacteriană subacută, colagenoza,
• limfogranulomatoza malignă,sarcoidoza, TBC, PCE.
• Gamaglobulinele cresc până la 35-38 %
• la o creştere de peste 40% indică leziune hepatică gravă
• Se însoţeşte de pozitivarea testelor de labilitate coloidală a
serului
• cresc fibrinogenul şi VSH coloidală a serului
• în puseele acute ale unui proces cronic cresc 2
globulinele şi fibrinogenul
 Inflamația cronică

•In inflamatia cronica (boli

α1 α2 γ-globuline
autoimune,boli cronice de ficat,
infectii cornice, cancer)
•Albumine normale sau ↓
•↑α1 sau α2 globuline
•↑↑ γ globuline

Figure is found at http://erl.pathology.iupui.edu/LABMED/INDEX.HTM

 Ciroza hepatica

γ-globuline
• Ciroza poate fi cauzata de
consumul de alcool sau virusi
hepatici
• ↓ albumina
• ↓ α1, α2
• ↑ Ig A in γ-fractiune
• ↑ β globuline

Figure is found at http://erl.pathology.iupui.edu/LABMED/INDEX.HTM

 Hepatic cirrhosis
Decreased albumin (synthesis)
Increased gamma globulins (polyclonal gammopathy)

“- bridging”

Albumin 1 2  
M. Zaharna Clin. Chem. 2009 116
• Disproteinemia prin pierdere renală de proteine
• În S.N.
• scad albuminele şi 1 globulinele (1 antitripsină,
transferina );
• cresc compensator 2 macroglobulină, fibrinogenul şi
IgM
• se pierd zilnic până la 50g proteine
• În ser:
• hipoproteine şi hipoalbuminenia
• cresc 2 şi globulinele
• scad gamaglobulinele în formele grave(rezistenţă mică la
infecţii)
• cresc fibrinogenul, colesterolul, lipidele
• L.P.(lipidele) cresc prin efortul ficatului de a sintetiza
proteine
 Syndromul Nephrotic

• In afectiunile renale cronice se

pierd proteine cu greutate α2-globuline β-globuline
moleculara mica
(↓ albumine si IgG – sunt filtrate prin
rinichi)

• Sunt retinute proteine cu greutate

moleculara mare
• ↑↑ α2-macroglobuline si ↑β-globuline

Figure is found at http://erl.pathology.iupui.edu/LABMED/INDEX.HTM

Disproteinemia prin pierdere enterală de proteine apare în
 enteropatie exudativă,
 fistule intestinale,
 proteinele totale scad,
 pierderea de proteine în stomac sau porţiunea superioară a intestinului;
 ele vor fi degradate la aa care nu pot fi preluaţi în totalitate de intestin apărând
hiperaminoacidemie şi urie.
 Se deosebeşte de SN printr-o creştere mai mică a alfa2 şi beta globulinelor şi valori
normale ale lipidelor

Disproteinemia din bolile hepatice

 HVA modificările sunt minime, scad albuminele şi cresc moderat
gamaglobulinele
 ciroza hepatiă şi H.C.
 cresc gamaglobulinele (IgG, A, M),
 scad albuminele (pierdere de proteine prin lichidul de ascită şi insuficienţa
funcţională a ficatului cu sindrom hepatopiv),
 hiperbetaglobuline (ciroză)
 scade pseudocolinesteraza
 scade protrombina
Disproteinemia în sistemul Ig este rezultatul unui defect al limfocitelor B(plasmocite) care
evoluează cu defect de Ac. Pot fi:
• Primare
– hipogamaglobulinemia tranzitorie a nou născutului, apare între 3-6 luni când Ig G
de la mamă sunt catalizate şi nu a început încă sinteza proprie,
– agamaglobulinemia familială legată de sex,
– agamaglobulinemia tardivă,
– deficit imun combinat,
– deficite selective de Ig,
– agamaglobulinemia legată de cromozomul X – Bruton: absenţa oricărui tip de Ig
din ser; lipsesc plasmocitele în ţesutul limfoid; sunt afectaţi copii de sex masculin;
imunitatea celulară este normală; infecţii piogene, virale, cu paraziţi şi micoplasme
– Deficitul de Ig cu Ig M crescute(şi Ig D) apare în infecţii piogene severe, anemii
hemolitice, trombocitopenii
– Deficitul selectiv de Ig A(sub 0,05ng/ml) se asociază cu boli autoimune(LES, PR,
anemie hemolitică, sindrom Sjogren), infecţii respiratorii ,gastrointestinale şi alergii
– Deficitul cu subclase de Ig G se asociază cu infecţii şi boli limfoproliferative
– Imunodeficitul variabil comun – mixt se asociază cu LES, anemii hemolitice, PTI,
infecţii pulmonare, boli digestive, tumori digestive, anemie Biermer
– Sindromul de hiper Ig E(sindrom Job): debut în copilărie; Ig E foarte crescute;
infecţii recurente cu stafilococ ( tegumentare, pleuropulmonare); abcese
subcutanate cu stafilococ aureu hemolitic; dermatite cronice şi candidozice.
Disproteinemia prin defecte primare de sinteză
- Analbuminemia: - conduce la EDEME, - compensator
se dublează concentraţia globulinelor
-
Atransferinemia→ANEMIE
- Deficitul de α1 antitripsină: BPCO cu emfizem
pulmonar la varste tinere

-
Deficitul de ceruloplasmină (boala WILSON) – apar
depozite patologice de cupru in
ţesuturi → tulburări nervoase, hemoliză, distrucţii renale,
insuficienţă hepatică
-
Disproteinemiile sistemului Ig: anomalii ale
imunităţii umorale
 Disproteinemia în sistemul Ig

Defect al LB-plasmocite defect AC

malnutriţie,
inf.cronice,
Secundare cancer, b.renale,
b.Holdgkin,
sarcoidoză,
imunosupresoare
SIDA

Primare hipogamaglobulinemia tranzitorie a nou născutului

agamaglobulinemia familială legată de sex

agamaglobulinemia tardivă
deficit imun combinat
deficite selective de Ig

agamaglobulinemia
legată de cromozomul
X – Bruton
 absenţa Ig din ser
 lipsesc plasmocitele în ţesutul limfoid
 copii de sex masculin
 imunitatea celulară este normală
 infecţii piogene, virale, cu paraziţi şi
micoplasme

Deficitul de Ig cu Ig M crescute(Ig D) apare în infecţii piogene severe anemii

hemolitice, trombocitopenii

Imunodeficitul variabil comun – mixt se asociază cu LES, anemii hemolitice,

PTI, infecţii pulmonare, boli digestive, tumori digestive, anemie Biermer
Deficitul selectiv de Ig A(sub 0,05ng/ml) se asociază cu boli autoimune(LES, PR,
anemie hemolitică, sindrom Sjogren), infecţii respiratorii, gastrointestinale,
alergii
Deficitul cu subclase de Ig G se asociază cu infecţii şi boli
limfoproliferative

Sindromul de hiper Ig E(sindrom Job): debut în copilărie; Ig E foarte

crescute; infecţii recurente cu stafilococ ( tegumentare,
pleuropulmonare); abcese subcutanate cu stafilococ aureu hemolitic;
dermatite cronice şi candidozice.
Gamopatiile monoclonale - paraproteinele

 Gamopatiile monoclonale sunt cauzate

 de o ploriferare monoclonala a clonelor
 de β-limfocite
 . Aceste LB alterate produc imunglobuline
 anormale numite paraproteine,
 inerte imunologic
 Productia de paraproteine este asociata
 Cu gamopatii monoclonale beningne ca in
 Leucemie si mielomul multiplu

Figure is found at http://erl.pathology.iupui.edu/LABMED/INDEX.HTM

 Mielomul multiplu
Mielom multiplu constă într-o proliferare malignă a
plasmocitelor în măduva osoasă şi mai rar în ţesuturi moi
ganglioni, splină, ficat, amigdale
Se mai numeşte plasmocitom medular, boala lanţurilor
uşoare
Plasmocitele sunt anormale şi se caracterizează prin
 multiplicare în măduva osoasă
 dispunere focală în cuiburi
 agresivitate asupra ţesutului osos
 sinteză de paraproteine Bence-Jones, cu lanţuri uşoare

Se produce modificarea măduvei hematopoetice cu: anemie normocromă şi

normocitară, granulocitopenie şi trombocitopenie

În ţestul osos apare semnul clasic al bolii:

 osteoporoză difuză
 osteoliză(“craniul mâncat de molii“)
 afectarea vertebrelor, coastelor şi a pelvisului
 dureri osoase la mişcare şi fracturi osoase
Secundar apar:
 tulburări circulatorii prin hipervâscozitate
 hemoragii prin trombocitopenie
 I.R. prin lezarea epiteliului tubular renal
 amiloidoza - depuneri de paraproteine în ţesuturi
 infecţii prin tulburarea sintezei de globuline normale
Laborator:
• VSH crescut
• hiperproteinemia10g/dl
• hipergamaglobulinemie monoclomală: Ig G - 53%; Ig A - 25%, Ig D -
1%; 20% - lanţuri uşoare în sânge şi urină
• În urină - paraproteine cu lanţ L
• La puncţia măduvei - plasmocite anormale dispuse în cuiburi
 Monoclonal gammopathy
Albumin decreased
Sharp peak in gamma region

Albumin 1 2  

M. Zaharna Clin. Chem. 2009 127

• Macroglobulinemia Waldenstrom este o boală de cauză
necunoscută (apare mai frecvent la bărbaţi) şi se caracterizează
prin producere în exces de paraproteine IgM de către celule
maligne limfoplasmocitare din măduvă, splină sau ganglioni
limfatici
• Manifestări clinice:
• hipervâscozitate, limfadenopatie periferică
• hepatosplenomegalie
• hemoragii în mucoasă
• retinopatie, tulburări vizuale
• tulburări neurologice până la comă paraproteinemică
• I.C., anemie, infecţii recurente, afectare renală redusă
•
• Apare suspiciunea de diagnostic când la FO găsim vase dilatate,
hemoragii, exudate cu hematii în fişicuri şi hipervâscozitate a
serului(de 4 ori)
• Laborator: prezenţa IgM şi hiperplazia celulelor limfoide în
măduvă
 Boala lanţurilor grele se manifestă prin:
 fatigabilitate
 infecţii cronice
 limfadenopatie
 splenomegalie
 boală malignă limfoplasmocitară
 paraproteinele sunt alcătuite din lanţurile grele H- în special Fc
 proliferare de plasmocite şi limfocite în măduvă, splină şi ganglioni limfatici,
 prezenţă în sânge de paraproteine
 proteinurie, anemie, trombocitopenie
 deficit de anticorpogeneză( rezistenţă scăzută la infecţii)
 Se cunosc 3 tipuri: boala lanţurilor grele IgG-gama – Franklin; IgA alfa – Selligman;
Ig miu
 Semnul patognomonic este edemul palatului moale şi luetei, noduli Waldeyer
măriţi de volum
Crioproteinele sunt proteine plasmatice care sub 37o precipită iar la
reîncălzire dispar.
 sunt componente ale gamaglobulinelor
 pot creşte vâscozitatea sângelui şi pot determina fenomene
Raynaud, ulceraţii superficiale, purpură recidivantă, artralgii, GN.

Tipuri de crioproteine:
Tipul I este cauzat de anticorpi monoclonali nefuncţionali; se
intalneşte in plasmocitom şi limfoame maligne.

Tipul II se datorează unor anticorpi monoclonali orientaţi impotriva

regiunii Fc a imunoglobulinelor.

Tipul III este forma cea mai frecventă şi se datorează unor anticorpi
policlonali. Poate fi intalnită in artrita
reumatoidă, lupus eritematos sistemic şi infecţii cronice (hepatita C).