SIMBOLISMUL

EUROPEAN
 Vom discuta despre următoarele:

◦1. Istoric;
◦2. Ideologie și estetică;
◦3. Trăsăturile esteticii simboliste.
1. Istoric
◦ Este un curent literar care a apărut la sfârșitul secolului al
XIX-lea, mai întâi în Franța și Belgia, de unde s-a răspândit în
întreaga Europă; curentul apare ca reacție împotriva
romantismului, parnasianismului și naturalismului.

◦ El marchează începutul modernității atistice;

◦ Termenul „simbolism” intră în circulație după 1886, Când Jean

Moréas publică un manifest literar intitulat „Le symbolisme” în
suplimentul literar al ziarului “Le Figaro”.

Jean Moreas (1856-1910)

◦ Reprezentanți de seamă ai curentului simbolist: Arthur
Rimbaud, Paul Verlaine, Stephane Mallarme, Jean
Moreas, Emile Verhaeren, M. Maeterlinck, Stefan
George, Rainer Maria Rilke. Ruben Dario, Antonio
Machado și D’Annunzio.

◦ Reprezentanți de seamă ai curentului simbolist in

literatura română: Alexandru Macedonski, Dimitrie
Anghel, Ștefan Petică, Ion Minulescu, George Bacovia,
D. Iacobescu, Demostene Botez.

Alexandru Macedonski
(1854-1920)
2. Ideologie și
estetică
◦ Poezia simbolistă este una exclusiv a sensibilității pure, obiectul poeziei simboliste fiind
constituit din stările sufletești nelămurite, fluide, vagi, muzicale, care sunt transmise recurgând
la analogie, la sugestie, utilizând un limbaj poetic inedit.
◦ Ca obiect al artei, este proclamat domeniul impalpabilului și al imaginarului, subconștientul;
înclinația către stări sufletești nedefinite are ca reprezentări sentimente de: monotonie,
angoasă, spleen, nevroză, anxietate, depresie, disperare, gust al morbidului, al bizarului,
percepție a efemerului, solitudine etc.
◦ Atitudinea comună a simboliștilor este respingerea mediocrității, a platitudinii unei societăți
stăpânite de valorile materiale.
 3. Trăsăturile
esteticii simboliste
◦ Simbolul. Simbolul este un substituent; el înlocuiește expresia directă si mediază cunoașterea
pe calea analogiei si a convenției. Procedeu artistic care, în baza unor corespondențe sau
legături, înlocuiește și reprezintă altceva decât elementul concret-real exprimat la prima
vedere, simbolul este o “imagine concretă “, având o semnificație proprie, pentru o realitate
ascunsă, abstractă.
◦ Sugestia. La baza tehnicii simboliste stă sugestia, calea poetică de realizare a simbolului și de
exprimare a corespondențelor / a legăturilor ascunse dintre lucruri, a stărilor vagi, nelămurite.
Sugestia este procedeul stilistic impus de poezia simbolistă ce constă în exprimarea
neexplicită, fragmentară, încifrată a unor idei și stări sufletești pe care o expresie directă nu le
poate reda. Generează ambiguitate, conexiuni, ce permit interpretări multiple, mizând pe
participarea cititorului.
◦ Corespondențele. Corespondențele sunt afinitățile invizibile dintre diferitele părți ale
universului (eu poetic si lume), care se traduc la nivelul receptivității prin simboluri.
◦ Sinestezia. Sinestezia presupune perceperea simultană a mai multor senzații (auditive, vizuale,
olfactive ). Sinestezia este procedeul artistic ce constă în asocierea inedită într-o singură
imagine a unor senzații de natură diferită. Simțurile par a înregistra senzații corespunzătoare
altor simțuri.
◦ Muzicalitatea. Apar inovații în plan prozodic: impunerea versului liber și a poemului în
proză, dar și cultivarea poeziilor cu rimă sau cu formă fixă, creatoare de muzicalitate.
◦ Înnoirea orizontului tematic. Atitudinea poetică simbolistă se manifestă în preferința pentru
anumite teme, motive și simboluri: : monotonie, angoasă, spleen, nevroză, anxietate, depresie,
disperare, gust al morbidului, al bizarului, percepție a efemerului, solitudine etc.