ȘAPTE TEORII

DESPRE
ORIGINEA VIEȚII
ȚURCANU IULIANA
Se crede că viața a început pe Pământ cu peste trei miliarde de ani în urmă și a
evoluat, de la nivelul celor mai simple bacterii, într-o diversitate complexă de
necuprins. Dar ce anume să fi determinat dezvoltarea în supa primordială a
primelor organsime din singura lume cunoscută în Univers care găzduiește
viață?
Experții au dezvoltat șapte mari teorii care ar putea explica această manifestare
până acum unică.
SCÂNTEI ELECTRICE (FULGERE)

O cercetare din anul 1953, experimentul Miller-Urey, a demonstrat că scânteile

electrice pot genera aminoacizi și zaharuri într-o atmosferă încărcată cu apă, metan,
amoniac și hidrogen. S-a speculat, de aici, posibilitatea ca fulgerele să fi contribuit la
începuturile formării vieții terestre, versiune incipientă din care, milioane de ani mai
târziu, molecule mai complexe s-ar fi putut dezvolta. Studii recente au amenințat
teoria, demonstrând că atmosfera tânără a Pământului era săracă în hidrogen, dar tot
știința a sugerat că norii vulcanici din aceeași perioadă puteau conține acest element,
dimpreună cu metanul și amoniacul. Iar descărcările electrice îi traversau nemijlocit.
DIN PĂMÂNT

Potrivit unei idei elaborate de chimistul Alexander Graham Cairns-Smith, de la Universitatea

Glasgow, din Scoția, primele molecule de viață s-ar fi putut forma în pământ, cu ajutorul
cristalelor minerale de argilă. Mediul argilos ar avea capacitatea nu doar de fi concentrat laolaltă
compuși organici, dar a ajutat și la organizarea lor în tipare, aproximativ după modul în care
genele ADN-ului procedează astăzi. Rolul principal al ADN-ului este să stocheze informații
despre cum ar trebui aranjate alte molecule. Secvențele genetice din ADN sunt instrucțiuni ale
modului în care aminoacizii trebuie aranjați în proteine. Cairns-Smith sugerează că cristalele
minerale din argilă ar fi putut ordona moleculele organice în tipare organizate. După un timp,
moleculele organice au preluat această sarcină și s-au organizat autonom.
IZVOARELE HIDROTERMALE

Mai multe experimente au demonstrat cum un gaz vulcanic, oxisulfura de carbon (COS), ar fi putut
instrumenta formarea “prebiotică” a peptidelor, cele mai scurte secvențe de aminoacizi din
componența proteinelor. Acum trei miliarde de ani, COS ar fi putut fi generat pe fundul mărilor și
oceanelor prin erupțiile izvoarelor hidrotermale, bogate în nutrienți. Deoarece oxisulfura de carbon se
depreciază rapid în mediul acvatic, cercetătorii speculează că lanțurile de aminioacizi s-ar fi format pe
roci din apropierea surselor de COS. Este posibil ca, din acest punct, moleculele organice să se fi
concentrat și amestecat încât să genereze catalizatorii minerali necesari reacțiilor critice apariției
microorganismelor elementare. Un indiciu al faptului că această teorie are o bază destul de solidă este
faptul că și în prezent, izvoarele hidrotermale, bogate în energie chimică și termică, întrețin
ecosisteme foarte active.
DEBUT ÎNGHEȚAT

Cu trei miliarde de ani în urmă, Soarele strălucea cu aproximativ o treime din puterea lui
actuală. De aceea, este posibil ca oceanele, sau oceanul planetar, să fi fost acoperite de gheață.
Acest strat ar fi putut avea o grosime de zeci, poate de sute de metri și ar fi protejat fragilii
compuși organici din apa de dedesubt, sau chiar din gheață, de lumina ultravioletă ce ajungea
pe Pământ nefiltrată de o atmosferă și de distrugătoarele impacturi cosmice. Frigul ar fi putut
ajuta aceste molecule să supraviețuiască mai mult, făcând posibilă manifestarea reacțiilor
necesare formării vieții. Ideea că viața și-ar avea originile în gheață este destul de nouă și
întrucâtva contradictorie cu teorii mai larg acceptate. Totuși, potrivit cercetătorului Stanley
Miller, care a sugerat teza de față, gheața înglobează anumite proprietăți ce o recomandă ca
fiind un mediu potențial de formare a primelor molecule prebiotice.
LUMEA RIBONUCLEICĂ

ADN-ul necesită proteine pentru a se forma, iar proteinele au nevoie de ADN pentru a exista, deci
cum s-au putut alcătui aceste elemente fundamentale vieții unul fără ajutorul celuilalt? Răspunsul ar
putea fi ARN-ul, sau acidul ribonucleic, cel care poate stoca informații precum ADN-ul, servi ca
enzimă, asemenea proteinelor și ajuta atât la crearea primului cât și a celor din urmă. Cu timpul,
ADN-ul și proteinele au înlocuit ARN-ul, deoarece ambele sunt mai eficiente, în termeni de genetică.
ARN-ul mai există încă și îndeplinește unele funcționalități în organisme, inclusiv rolul de
întrerupător pentru unele gene. Mulți oameni de știință sunt de acord că viața a trecut printr-o
perioadă când ARN-ul (acid ribonucleic) era molecula dominantă, cea care a coordonat stagiile
incipiente ale vieții. Totuși, această ipoteză nu explică modul în care ARN-ul în sine a fost posibil pe
Pământ.
MOLECULA MICĂ

Esența teoriei pe care chimistul american Robert Sharpiro și alti cercetători o denumesc “modelul
moleculei mici”, pentru a explica originea vieții pe Pământ, constă în ideea că viața primordială a
apărut oriunde condițiile au permis reacții chimice ciclice, consumatoare de energie, în “containere”
naturale, ca de exemplu în cavitățile rocilor. Majoritatea acestor reacții nu erau foarte productive și
rezistente, dar unele dintre ele ar fi putut forma sisteme chimice autosustenabile. Eventual, pe măsură
ce alți compuși s-au alăturat, unii catalizatori s-au format, pavând drumul acestui tip de sisteme către
un proces evolutiv. Altfel spus, în loc să evolueze din molecule complexe, așa cum este ARN-ul, viața
ar fi putut demara cu molecule mai mici care au interacționat între ele în cicluri. În timp, de aici ar fi
evoluat molecule mai complexe, care au preluat funcția executării acestor reacții, îndeplinind-o mai
bine decât cele inițiale.
PANSPERMIA

Poate că viața nici măcar nu a început pe Terra, ci a fost adusă aici din alte zone ale spațiului
cosmic, o noțiune cunoscută drept „panspermie”. De exemplu, adesea, fragmente stâncoase
sunt împrăștiate de pe suprafața planetei Marte în urma diferitelor impacturi cosmice. De
asemenea, mai mulți meteoriți marțieni au fost descoperiți pe Pământ, iar cercetătorii au
sugerat că ei ar fi adus microbi aici, cu miliarde de ani în urmă, teorie care ne-ar face pe toți să
fim, de fapt, marțieni la origine. Alți oameni de știință au sugerat că viața ar fi putut călători
pe Pământ „la bordul” unor comete ce au venit din sisteme solare îndepărtate. Interesant este,
însă, la această teorie, că și dacă ar confirmată, misterul privitor la felul în care viața a început
pe Pământ ar rămâne în picioare, doar că ar viza, în schimb, orice alt loc din Univers.