z

Deshidratarea
z
Generalitati
 Deshidratarea afectează 20% până la 30% dintre adulții în vârstă.
Are un rezultat negativ mai mare la această populație decât la
persoanele mai tinere și crește mortalitatea, morbiditatea și
dizabilitatea. Deshidratarea este adesea cauzată de lipsa apei la
adulții în vârstă, deși pierderea excesivă de apă poate fi, de
asemenea, o cauză. Markerii tradiționali pentru deshidratare nu
iau în considerare multe dintre diferențele fiziologice prezente la
adulții în vârstă. Evaluarea clinică a deshidratării la adulții în vârstă
prezintă rezultate diferite, dar nu este întotdeauna diagnosticată.
Tratamentul deshidratării ar trebui să se concentreze asupra
prevenirii și diagnosticului precoce înainte ca aceasta să afecteze
negativ sănătatea și să provoace comorbidități.
 Tipuri de deshidratare
z
Intracelulara
Semne clinice Setea (cu toate că nu
este prezentă în toate ca­
zurile la vârstnici),
Uscăciunea mucoa­se­lor
(cavitatea bucală)
Uneori febra
Simptome neuro­psi­hi­
ce: amorţeală, slăbi­ciune,
letargie, confuzie,
Semne de ischemie arte­
ri­al­ă (membrele in­
ferioare)
Semne biologice osmolaritatea > 290
mOsm / l
Natriu seric > 145-150
mEq / l
Extracelulara Globala
Turgorul pie­lii ( e necesar
de diferen­ţiat de pierderea
Semnele cli­nice şi biolo­
gice prezente ca în deshi­
elastici­tă­ţii pielii la vârstnici) dra­­tările ex­tra- şi intra­ce­
Scăderea trans­­pi­raţiei lulară.
axilare Există în­tot­deauna o he­
Hipotonia globi­lo­r oculari,
moconcentra­ţie şi deshi­
cer­cu­ri­le întunecate
Semne cardiovas­culare: dra­tare, dar în pro­porţii
hipotensiune arterială, ta­hi­ va­riabile, în funcţie de
car­die, hipotensiune ar­te­ cauză.
rială ortostatică
Scăderea în gre­utate (se
poate ve­dea o pierdere în
gre­­utate de 2-3 kg în 2 zile)
proteină serică cres­ Toate pre­zente în
cută des­hidratare extra-
creşterea hema­to­cri­ şi in­tracelulară
tului
ureea sanguină /
creatinină > 10 / 1
z
 Factori de risc
z

I. Fără patologie:
 Vârsta > 85 de ani.
 Sexul feminin.
 Greutate corporală scăzută.
 Reducerea şi întârzierea apariţiei setei.
 Capacitatea redusă de concentrare a rinichilor.
 Frica de incontinenţă urinară şi, prin urmare, restrângerea vo­luntară a consumului de lichide.
 Temperatura înaltă.
 Factorii sociali şi/sau economici.
 Consumul < 1,5 litri de lichid per zi.
 Activitatea fizică specifică.
I. Factori funcţionali:
 Probleme de mobilitate.
 Scădere a acuităţii vizuale.
 Dificultăţi de înţelegere, de comunicare.
I. Boli intercurente:
z
 Boala Alzheimer.
 Istoric de deshidratare.
 Afecţiuni care produc pierderi excesive de apă:
o diaree;
o febră;
o vome;
o poliurie în diabet zaharat;
o tahipnee.
 Aport redus de lichide:
o disfagie;
o anorexie;
o depresie;
o confuzie;
o demenţă.
I. Iatrogene:
 Medicamente:
o laxative;
o diuretice;
o sedative;
 Aport excesiv de proteine .
z
 z

 A fi în îngrijire rezidențială este un factor de risc recunoscut pentru

deshidratare. Cu toate acestea, dacă persoana are îngrijiri , mai ales dacă au
nevoie de îngrijire pentru demență, ea poate fi în continuare expusa
riscului.Adesea, primul semn de deshidratare este senzația de sete. Cu toate
acestea, pe măsură ce îmbătrânim, senzația noastră de sete slăbește în mod
natural, ceea ce înseamnă că este posibil să nu ne dăm seama că corpurile
noastre au nevoie de mai multă apă. Această pierdere a setei poate fi mai
gravă pentru cei care trăiesc cu demență sau care au suferit un accident
vascular cerebral.Persoanele în vârstă au, în general, un procent mai mic de
apă în corp, ceea ce le pune la un risc mai mare de deshidratare, în special pe
vreme caldă.Insuficiența funcției renale poate fi, de asemenea, un factor de
risc, deoarece hormonii nu răspund și la deshidratare.Unele medicamente,
cum ar fi laxative și diuretice, pot exacerba probabilitatea ca o persoană în
vârstă să se deshidrateze și, dacă sunt incontinente, pot restricționa în mod
deliberat consumul de lichide, deoarece sunt îngrijorați de „accidente”.
 z
Profilaxia si tratament

Prevenirea deshidratării rămâne a fi pe prim plan.

1) Vârstnicii pre­dispuşi la deshidratare trebuie să consume o
cantitate de 2-2,5 litri de li­chide per zi (inclusiv, băuturi şi produse
alimentare).Consumul de apă se adaptează la fiecare caz, în
particular. Pen­tru a asigura o hidratare regulată, vârstnicului i se
recomandă să con­sume lichide în cantităţi mici, dar frecvent în
timpul zilei. Se oferă o gamă lar­gă de produse lichide persoanelor în
vârstă (apă minerală, ceaiuri de plante, supe de legume etc.).
Trebuie de avut în vedere faptul că în caz de febră se majorează
aportul de lichide (0,5 l pentru fiecare grad peste 38°C).
 De zinformat şi de conştientizat persoanele în vârstă ca ele însele şi/sau
anturajul lor, să controleze cantitatea de lichid folosit şi vo­lu­mul de urină
eliminată (urina închisă la culoare, este prea concentrată şi arată că aportul
de lichide este insuficient).
 În unele cazuri nu este posibil de a asigura un aport adecvat oral, în acest caz
se iau în consideraţie două alternative principale: per­fuzia sub­cutanată sau
hidratarea parenterală.
• perfuzia subcutanată se face, de obicei, în coapsă conform tehnicii de infuzie a lichidelor în
ţesutul subcutanat. Aceasta este o modalitate convenabilă de a corecta deshidratarea, mai ales
la persoanele în vârstă, oferind avantajul de a fi practicate la domiciliu;
• la hidratarea parenterală se recurge în caz de colaps, şoc sau atunci când este prezentă o
deshidratare severă.
 În toate cazurile, rehidratarea trebuie să se facă treptat.
 Se administrează doza zilnică necesară de lichide (1,5 litri), con­co­
mitent cu o soluţie izo- sau hipertonică în funcţie de tipul de deshi­dra­
tare.
 Poate fi dificil să convingem să bea cantitatea de lichid de care au nevoie,
mai ales atunci când nu le este sete sau sunt îngrijorați de incontinență.
Putem încerca următoarele strategii:
z
-Oferim o gamă de băuturi diferite, dacă li se pare apă prea insipidă . Le poate
plăcea sucul de fructe diluat, apa aromată sau apa fierbinte cu o felie de
portocală, lămâie sau lime.

 Laptele cu conținut scăzut de grăsimi poate contribui, de asemenea, la

completarea lichidelor și a electroliților (mineralele încărcate electric care dau
energie corpului) și este o alternativă gustoasă la apă.

 -Abordam pozitiv oferind o băutură ca o opțiune atractivă mai degrabă decât

ca o necessitate

 Oferim băuturi în mod regulat și le lăsam apoi accesibile, astfel încât

persoana să le poată lua puțin și deseori, dacă prefer

 Evitam prea multă cofeină sau alcool. Deși ceaiul poate fi băutura preferată a
națiunii, acesta conține cofeină, care poate avea un efect diuretic și poate
duce la dorința de a urina mai frecvent. Trecerea la un soi decofeinizat este
recomandată pe scară largă.

 Promovam consumul de lichide mai mult în timpul zilei decât noaptea târziu,
dacă au îngrijorări cu privire la utilizarea băii noaptea

 Putem încerca să completam aportul de lichide cu anumite alimente. Iaurtul,

supele și brânza de vaci au toate un conținut ridicat de apă și pot face parte și
dintr-o masă hrănitoare.
z
 z
Modalitatea de hidratare

Suportul în deshidratarea intracelulară:

Se recurge la administrarea zilnică de lichide – soluţie de glu­coză 5%,
clorură de sodiu sau clorură de potasiu cu 0,5 litri de apă la un grad de
febră peste 38°C.
Suportul în deshidratarea extracelulară:
Dacă deshidratarea este uşoară, este suficientă soluţie salină sau soluţie
de 5% glucoză subcutanat (cu viteză de 1l în 3 ore).
În caz de colaps sau de şoc, este imperativă calea intravenoasă de
rehidratare. La nevoia zilnică de apă se adaugă un supliment de până la
30-50% din pierderile în prima zi. În caz de şoc, poate fi necesar să se
infuzeze un volum mare de lichide de tip plasmo­macro­molecular, timp de
15 minute.
În cazul în care echilibrul de lichide este un element cheie pentru
persoanele în vârstă sănătoase, adaosul alimentar de minerale este, de
asemenea, esenţial pentru menţinerea unei bune calităţi a vieţii.
 z

 Multumesc pentru atentie !