Învăț despre


AUTISM
 Ce vei găsi în acest
material

Istoric Deficite senzoriale
Definiții ale autismului Tulburarile perceptive
Clasificare Tulburările inteligenței
Semne și simptome Deficitul de atenție
Descriere clinică a autismului Tulburările de memorie
infantil Deficitul de memorare și encodare
Vârsta de debut Particularități psihogenetice în
Evoluția autism
Gradul de deteriorare Identificarea formelor clinice
Deficitele cognitive în autism Forme clinice 0-2 ani
 Istoric

In 1799 a fost descris primul caz de autism, a unui băiețel de 5
ani acesta fiind internat la acea vreme la Bedlam.
Alte 6 cazuri de Schizoid Personality Disorder au fost
descoperite de Sucharewa în anul 1926.
Leo Kanner, descrie și el 11 cazuri cu autism infantil în anul 1943.
De-a lungul anilor mulți cercetători au încercat să descrie
simptomele descoperite la grupurile de pacienți studiați, astfel că
în final a fost preferat termenul de “Psihoză”.
Volkmar a fost cel care a prezentat în lucrările sale din 1996 cum
a evoluat acest concept de la primele descoperiri și până în
prezent.
 Istoric

În anul 1980 apare pentru prima dată în DSM III
clasificarea acestor tulburări, acestea fiind denumite
“Pervazive developmental disorders”. Această
clasificare vine în sprijinul medicilor psihiatri de a
delimita o patologie pedopsihiatrică specifică ca:
Autismul infantil,
Tulburarea Asperger,
Tulburarea Rett,
Tulburarea dezintegrativă a copilariei.
 Istoric

Cercertările efectuate de-a lungul anilor au stabilit că
toate aceste tulburări au în comun:
- interactiunea socială,
- deficitul de comunicare,
- deficitul imaginativ.
În anul 2005, cei doi cercetători, Wing și Cohen folosesc
termenul de Tulburare de spectru autist.
 Definiții ale autismului

În anul 1978, Rutter explică autismul bazat pe întârziere în
dezvoltare și devianțe în interacțiunea socială, dar care nu au
o legatură cu întârzierea mintală. De asemeni, acesta descrie
autismul ca fiind un comportament anormal cu stereotipii
și manierisme care debutează înainte de 30 de luni.
O altă definiție a autismului o regăsim în DSM III și care
spune că Tulburările pervazive de dezvoltare sunt
reprezentate de un grup de dezvoltări neuropsihiatrice
caracterizate prin anomalii și devianțe în dezvoltarea
socială, cu debut în primii 5 ani de viață.
 Definiții ale autismului

În încercarea de a se găsi o definiție a Tulburărilor
pervazive de dezvoltare, Volkmar și Cohen, 1988,
demonstrează că acestea sunt caracterizate de
modificări în trei arii distincte:
- disfuncția socială;
- tulburarea deviantă de comunicare;
- un număr de comportamente bizare.
 Definiții ale autismului

Dificultățile în a găsi o definiție apărea și din :
evoluția acestor tulburări într-o simptomatologie
asemănătoare cu schizofrenia;
schimbarea simptomatologiei cu vârsta;
frecvența mare a simptomatologiei în întârzierea
mintală;
numărul mic de cazuri.
 Clasificare

În DSM IV și ICD- 10 Tulburările Pervazive de dezvoltare
sunt clasificate în:
tulburare autistă;
 autism infantil;
tulburarea Rett;
autismul atipic;
tulburarea dezintegrativă a copilariei;
tulburarea Asperger;
tulburarea hiperactivă asociată cu întârziere mintală și
mișcări stereotipe.
 Semne și simptome

La examinarea medicală (examen neurologic) a copiilor
s-au descoperit anomalii variabile ale sistemului nervos
central, anomalii ce pot fi regăsite la nivelul:
tonusului muscular;
adaptării posturale;
motricitații fine;
coordonării motrice;
atenției;
percepției.
 Semne și simptome

O serie de studii efectuate post-mortem asupra unor auti ști au
demonstrat alterări ale dimensiunilor neuronale și a circuitelor
sistemului limbic și cerebelos. Astfel s-a eviden țiat faptul că
există o anomalie a dezvoltării precoce în organizarea cerebrală.
O ipoteză emisă de E.G.Blackstock (1978) releva faptul că
mecanismele de dezvoltare ale cunoștințelor și caracteristicile de
abstractizare ale gândirii sunt aceleași la toate fiin țele umane.

La copilul autist tratarea cerebrală a informa ției diferă de cea a

copilului tipic prin faptul că emisfera dominantă este cea non-
lingvistică.
 Semne și simptome

Simptomele descrise în ICD-10:
 dezvoltare anormală evidentă înainte de 3 ani în cel pu țin
unul dintre domeniile:
• limbaj expresiv sau receptiv folosit pentru comunicarea
socială;
• dezvoltarea atașamentelor sociale selective;
• joc simbolic;
• alterarea calitativă a interacțiunilor sociale manifestată
prin absența contactului vizual;
• absența răspunsului la nume;
Descriere clinică a autismului infantil

Lucrările recente au pus în evidență disfuncționalitatea socială a copilului cu
autism care este diferit față de copilul neurotipic.

 Copilul autist nu știe să analizeze informația transmisă, care provine din

partea superioară a feței.

 Pentru acesta ochii și sprâncenele sunt elemente confuze, pe deoparte nefiind

purtători de informație și pe de altă parte provocându-i emoții extreme,
insuportabile.

 Copilul autist este numit și supraviețuitor deoarece se adaptează foarte greu la

mediu prin faptul că controlează foarte greu evenimentele, se agață de senzații
care pentru el sunt foarte importante oferindu-i siguranță. Aceste senzații
devin mai târziu stereotipe.
Descriere clinică a autismului infantil

Aceste stimulări care pentru copilul autist înseamnă siguran ță, au
puterea de a-l ocupa spiritual, de a-i restabili activitatea cerebrală
prin evitarea supraîncărcării acesteia.

Pentru a filtra stereotipiile, copilul cu autism se folose ște de

parametrii perceptivi. Astfel apare trierea sunetelor în func ție de
caracteristicile fonetice și ritmice.

De asemeni având incapacitatea de a segmenta informa ția în unită ți

cu sens, copilului autist ii este foarte greu, uneori chiar imposibil,
sa simplifice mediul înconjurător prin categorii, forme, scheme.
 Vârsta de debut

Din relatările părinților debutul survine înainte de vârsta de 3 ani.

Deși au fost constatate câteva cazuri și după vârsta de 5-6 ani, totu și
este foarte greu de stabilit vârsta reală de debut.

Copilul autist se manifestă diferit la fiecare vârstă, astfel că in perioada

de sugar manifestările sunt mai subtile și greu de remarcat.

Deși la varsta de 2 ani pot fi observate anumite manifestări autiste,

părinții, care au un singur copil, pot trece foarte usor peste aceste
probleme considerând ca fiind normale. Acestia pot face diferența în
momentul în care își pot observa copilul în comparație cu alt copil.
 Evoluția

Manifestările tulburării sunt existente, în toate cazurile, toată
viața, acestea variind în funcție de severitatea handicapului și
vârsta cronologică.

Există copii care pot prezenta o ameliorare a aptitudinilor sociale

în jurul vârstei de 5-6 ani, în unele cazuri aceasta fiind marcantă.

La pubertate pot exista ameliorări ale functiilor cognitive și

aptitudinile sociale dar și deteriorări ale acestora. De asemeni
poate exista, pe termen lung, o agravare a comportamentului
agresiv, opozițional sau al altui tip de comportament turbulent.
 Gradul de deteriorare

Poate varia în funcție de caz însă de-a lungul vieții copilul are
nevoie de un mediu structurat.

Pot apărea complicații ale tulburării, complicația majoră

constând în crize epileptice.

De asemeni, depresia este o altă complicație care poate apărea în

adolescență sau în viața adultă, ca răspuns la conștientizarea
parțială a handicapurilor.

Crizele epileptice apar în special la copii cu un IQ sub 50.

 Deficitele cognitive în
autism

Deficite senzoriale;
Tulburări perceptive;
Tulburări ale inteligenței;
Deficitele de atenție;
Tulburările de memorie;
Tulburările de limbaj.
 DEFICITELE
SENZORIALE

Din punct de vedere senzorial, copilul autist prezintă o tulburare a
modulării senzoriale.

Deși au o bună funcționare a receptorului senzorial totuși modularea

oscilează între suprastimulare și inhibiție masivă.

Dintre celebritațile care au fost diagnosticate cu autism, T.Grandin

(1992), reușește să explice autismul “din interior” astfel că aceasta
compară mediul său sonor cu “un radio căruia i s-ar varia
intensitatea și frecvența în mod neașteptat și cu apari ția, din timp în
timp, a unor zgomote care se transformă intr-o picatură
chinezească”.
 DEFICITELE
SENZORIALE

Aceste senzații diferă în funcție de subiect unele sunt dezagreabile
altele nu.

Astfel, există situații în care copilul autist poate tolera câteva ore o
senzație, ca mai apoi să o respingă brusc. Acest lucru nu trebuie să-l
considerăm ca fiind un capriciu. De asemeni, ca un mesaj să poată fi
recepționat corect este necesar să îndepărtăm stimulii din mediu care
ar împiedica aceasta.

Această “asepsie senzoriala” este întâlnită în situa ții dificile și mai

ales în momentul în care copilul cu autism înva ță sau este
supraîncărcat emoțional.
 Tulburările perceptive

Kaner a vorbit foarte mult, în lucrările lui, despre anomaliile
privirii copiilor care sufereau de autism.

Cercetările efectuate de Lelord și Martineanu (1980) au

demonstrat faptul că în fața unor fotografii etalate, copiii
autiști priveau fondul, iar cei normali priveau figurile.

Cercetările recente au evidențiat o serie de noi anomalii ale

conduitelor perceptive la copiii autiști, aceștia folosind în mod
preferențial proprietățile periferice ale sistemului lor vizual.
 Tulburările perceptive

Bullinger consideră că acești copii adoptă o atitudine de
protecție atunci când le sunt prezentate obiecte din față.
Dacă obiectul este oferit din lateral aceștia au o
atitudine asimetrică putând să apuce obiectul.

S-a concluzionat că, copilul autist, prin conduitele sale

perveptivo-motrice, evită stimulările care îl confruntă
cu proprietățile obiectelor și ale spațiului care le conține,
aceștia preferând o percepție mai flexibilă și cu o
semnificație tonico-emoțională.
 Tulburările inteligenței

Potrivit cercetărilor cognitive copiii autiști pot fi
evaluați din punct de vedere intelectual. Posibilitatea de
a-i evalua cu probe psihometrice, presupunea o alegere
destul de judicioasă deoarece răspunsurile puteau fi
obținute mai târziu sau chiar deloc.

În opinia lui D.Myer (1981) majoritatea copiilor autiști

au deficit intelectual, o parte semnificativă dintre
aceștia având un IQ sub 52 și foarte puțini mai mare
de 85.
 Deficitul de atenție

Datorită deficitului de socializare și a deficitului de a învă ța prin
intermediul celuilalt, copiii cu autism nu acordă importan ță
activităților sau lucrurilor care pentru ceilalți sunt importante.

De asemeni, copilul autist nu reușește să-și fixeze aten ția deoarece nu

întotdeauna se face apel la gama motiva țională care face parte din
interesele lui.

Un alt element important care se adaugă dificultă ții de a- și men ține

atenția, este slaba înțelegere a noțiunii de timp, și în aceeași măsură a
succesiunii evenimentelor. Aceasta crează copilului autist un
sentiment de imprevizibilitate.
 Tulburările de memorie

Memoria copilului cu autism nu pare a fi afectată, ci din
contră aceștia sunt capabili de a memora foarte precis situații
trăite și pe care doresc să și le aminească întocmai.
Deși pot avea capacități excepționale de memorizare totuși
memoria lor este mai mult de tip gestaltist decât discursivă
și simbolică.
S-a demonstrat faptul că spre deosebire de copiii cu
deficiență mentală, copilul autist memorează foarte bine o
serie de cuvinte, imagini, structurate sau nestructurate însă
nu reușesc să folosescă sensul cuvintelor pentru a memora.
 Deficitul de memorare și
encodare

Copilul autist are o memorie foarte bună, stocând foarte
bine memoria unei amintiri, problema însă este
clasificarea informației.
Pentru copilul autist clasificarea categorială a
informației este foarte dificilă deoarece acesta implică
un grad de abstractizare.
Astfel, pentru clasificarea obiectelor, copilul autist
memorează, nu obiectul, ci impresiile emoționale
asociate obiectului, creând un cod al acestuia.
 Particularități
psihogenetice
 în autism
Semnele caracteristice, observate in primii doi ani de
viață:
 Diagnosticul de autism se poate pune doar în anumite
condiții și acestea diferă în funcție de forma clinică și
modul în care debutează.

 Atunci când există cazuri de autism asociat altor

manifestări cum ar fi retard, epilepsie, semne
neurologice sau morfologice, acestea sunt recunoscute
primele.
 Identificarea formelor
clinice

Modul de debut
precoce progresiv sau secundar înainte de 2 ani, cu
sau fără semne decelabile anterior.

Aspecte clinice
specificitatea și/sau intensitatea simptomelor.
aspectul clinic dominant (hiporeactivitate sau
hiperactivitate).
 Identificarea formelor
clinice

Nivelul de dezvoltare
- cognitiv
- capacități de comunicare
- etape ale dezvoltării emoționale
Tulburări asociate
absența anomaliilor somatice decelabile
prezența semnelor fizice indiscutabile, dar
nespecifice.
patologie specifică asociată.
 Identificarea formelor
clinice

Contextul familial și psihosocial

absența unor particularități în domeniul social

prezența unuia sau mai multor cazuri psihiatrice
prezența unui alt caz de autism sau a altor forme ale
tulburării de dezvoltare
factori psihosociali
 Formele clinice în primul
semestru de viață 0-6 luni

Primele saptămâni
 corp flasc sau rigid la ridicarea în bra țe
 pare diferit de alți copii
 absența privirii ochi-în-ochi
 indiferența față de ingrijiri
 țipete când cineva se ocupă de el
 absența reacției la voci umane
 tulburări alimentare
- supt defectuos
- refuzul biberonului
- eventual anomalii fizice minore.
 Formele clinice în primul
semestru de viață 0-6 luni

Semnele clinice 1-3 luni

 copil hopotonic, își ține greu capul

 cumințenie bizară
 anomalii ale privirii
 față inertă (serios)
 deficit de atenție față de persoane
 nu zâmbește sau zâmbește foarte puțin
 nu este sensibil la voci
 Formele clinice în primul
semestru de viață 0-6 luni

Semne clinice 3-6 luni
 copil excesiv de potolit sau dimpotrivă iritabil
 întârziere în menținerea poziției capului
 absența sau întârzierea atitudinii anticipatoare
 absența sau deficitul de ajustare posturală
 absența sau raritatea apariției surâsului
 expresii faciale puține
 figură în general tristă, indiferentă
 anomalii ale privirii (absența contactului vizual)
 indiferență față de lumea sonoră
 absența expresiei de bucurie.
 Formele clinice în al doilea
semestru de viață

Semne clinice 6 luni -1 an

hipotonie
absența contactului vizual
expresie facială redusă
izolare
cumințenie particulară sau furie
gângurit slab
dezinteres față de persoane
 Formele clinice
1-2 ani

Semne clinice între 1-2 ani

întârziere a mersului
mers și motricitate particulare
slabă coordonare vizuală-manuală
stereotipii
limbaj absent
evitarea unor senzații
tulburări alimentare.