Datini si obiceiuri

românești de Crăciun
Bratu Flavius
Clasa a IX-a G
Colegiul National “Dimitrie Cantemir’’
 Tradiții și obiceiuri de Crăciun în România

• Crăciunul este cea mai dragă sărbătoare din an.

Este momentul când ne strângem laolaltă alături de
cei dragi pentru a depăna amintiri, pentru a
împodobi bradul și pentru a desface cadourile. Mai
jos sunt câteva dintre cele mai frumoase obiceiuri
de Crăciun din România.
Mersul cu colindul
Mersul cu colindul reprezintă unul dintre cele mai
păstrare obiceiuri de Crăciun. Cântată de copii sau de
adolescenți, venirea lui Iisus Hristos pe Pământ este
sărbătorită prin cântece cu steaua, viflaimul sau
sorcova. Se joacă vasilica, jocuri de măști precum
breaza, țurca sau cerbul, călușarii sau mici scenete de
teatru popular.
Împodobirea bradului
Moment petrecut împreună cu familia Cu câteva
zile înainte de Crăciun se împodobește bradul cu
ornamente de culoare roșie sau verde, conform
tradiției. Obiceiul bradului de Crăciun ar fi apărut în
Germania, unde legenda spune că Sfântul
Bonifaciu a ordonat tăierea stejarilor, venerați de
păgâni. În cădere, stejarii au distrus toți copacii din
prajmă, mai puțin bradul, care a devenit de atunci
un simbol al acestei sărbători și este împodobit în
seara de Ajun.
Masa din Ajun
O altă tradiție importantă este chiar masa de
Crăciun. În data de 25 decembrie ia sfârșit postul
Crăciunului, care durează aproximativ șase
săptămâni. În această zi, oamenii se pot desfăta
cu bucatele tradiționale de Crăciun: tobă, lebar,
sarmale, caltabos, colaci, cozonaci, pită, prăjituri,
salate, cârnați sau friptură. Carnea folosită pentru
prepararea bucatelor de Craciun este proaspătă,
întrucât de Ignat, în data de 20 decembrie, are loc
un alt obicei: tăierea porcului.
Dansul Ursului
Umblatul cu Ursul este întâlnit doar în Moldova, de Anul Nou.
Ursul este întruchipat de un flăcău purtând pe cap și umeri blana
unui animal, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roșii. Masca
este condusă de un „ursar”, însoțită de muzicanți și urmată, adesea,
de un întreg alai de personaje (printre care se poate afla un copil în
rolul „puiului de urs”). În răpăitul (zgomotul) tobelor sau pe
melodia fluierului și ajutată de un ciomag (băț mare și gros), masca
mormăie și imită pașii legănați și sacadați ai ursului, izbind puternic
pământul cu tălpile. Semnificația este purificarea și fertilizarea
solului în noul an. Există ipoteza că la originea acestui obicei s-ar
afla un cult dacic.
Sfârșit!