românești de Crăciun Bratu Flavius Clasa a IX-a G Colegiul National “Dimitrie Cantemir’’ Tradiții și obiceiuri de Crăciun în România
• Crăciunul este cea mai dragă sărbătoare din an.
Este momentul când ne strângem laolaltă alături de cei dragi pentru a depăna amintiri, pentru a împodobi bradul și pentru a desface cadourile. Mai jos sunt câteva dintre cele mai frumoase obiceiuri de Crăciun din România. Mersul cu colindul Mersul cu colindul reprezintă unul dintre cele mai păstrare obiceiuri de Crăciun. Cântată de copii sau de adolescenți, venirea lui Iisus Hristos pe Pământ este sărbătorită prin cântece cu steaua, viflaimul sau sorcova. Se joacă vasilica, jocuri de măști precum breaza, țurca sau cerbul, călușarii sau mici scenete de teatru popular. Împodobirea bradului Moment petrecut împreună cu familia Cu câteva zile înainte de Crăciun se împodobește bradul cu ornamente de culoare roșie sau verde, conform tradiției. Obiceiul bradului de Crăciun ar fi apărut în Germania, unde legenda spune că Sfântul Bonifaciu a ordonat tăierea stejarilor, venerați de păgâni. În cădere, stejarii au distrus toți copacii din prajmă, mai puțin bradul, care a devenit de atunci un simbol al acestei sărbători și este împodobit în seara de Ajun. Masa din Ajun O altă tradiție importantă este chiar masa de Crăciun. În data de 25 decembrie ia sfârșit postul Crăciunului, care durează aproximativ șase săptămâni. În această zi, oamenii se pot desfăta cu bucatele tradiționale de Crăciun: tobă, lebar, sarmale, caltabos, colaci, cozonaci, pită, prăjituri, salate, cârnați sau friptură. Carnea folosită pentru prepararea bucatelor de Craciun este proaspătă, întrucât de Ignat, în data de 20 decembrie, are loc un alt obicei: tăierea porcului. Dansul Ursului Umblatul cu Ursul este întâlnit doar în Moldova, de Anul Nou. Ursul este întruchipat de un flăcău purtând pe cap și umeri blana unui animal, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roșii. Masca este condusă de un „ursar”, însoțită de muzicanți și urmată, adesea, de un întreg alai de personaje (printre care se poate afla un copil în rolul „puiului de urs”). În răpăitul (zgomotul) tobelor sau pe melodia fluierului și ajutată de un ciomag (băț mare și gros), masca mormăie și imită pașii legănați și sacadați ai ursului, izbind puternic pământul cu tălpile. Semnificația este purificarea și fertilizarea solului în noul an. Există ipoteza că la originea acestui obicei s-ar afla un cult dacic. Sfârșit!