Scoala de la Avignon

Vaduva Leonard Mihail

Școala Avignon | pictura
Școala Avignon , un corp de pictură gotică târzie, nu
neapărat cu o singură evoluție stilistică, produsă în și în
jurul orașului Avignon din sud-estul Franței, din a doua
jumătate a secolului al XIV-lea până în a doua jumătate a
celui de al XV-lea. Supusă influențelor atât italiene, cât și
flamande - spre deosebire de arta contemporană din nordul
Franței, care era în întregime caracter flamand - arta de la
Avignon, cu cea din apropiere Aix-en-Provence și alte centre
din regiunea înconjurătoare Provence, a reprezentat unele
dintre cele mai vitale dezvoltări ale picturii gotice franceze.
Școala Avignon | pictura

Școala de la Avignon și-a început începuturile în perioada „captivității babiloniene”

(1309–77), când curtea papală a locuit la Avignon sub o serie de papi francezi, singura
perioadă din istoria sa în care papalitatea nu a fost centrată la Roma. Patronajul papal
imens de avantajos a atras mulți artiști, în principal italieni; cel mai proeminent dintre
acestea a fost stăpânul sienez Simone Martini , care a lucrat la Avignon între 1335 și 1340.
Sub direcția sa și cea a succesorului său, Matteo di Giovanetti da Viterbo (la Avignon
1342–53), au fost decorate palatul papal de la Avignon și o serie de clădiri seculare din
orașele din apropiere. cu fresce care au stabilit cu fermitate în Provence tradiția
picturală italiană și, în mod specific, sieneză: eleganță decorativă a conturului și a
detaliilor, manevrare ușoară și armonioasă a numărului de figuri bine modelate,
grațioase și, cel mai important, o monumentalitate în tratarea figurilor, născut din
clasicism, care era complet străin de eleganța extrem de liniară, prețioasă a picturii
franceze contemporane , inspirată așa cum a fost de artele miniaturale ale iluminării
manuscrise și vitralii . Tradiția italiană puternică stabilită la Avignon a fost, de fapt, unul
dintre cele mai importante mijloace prin care clasicismul monumental italian a fost
transmis spre nord înainte de 1400, în așteptarea picturii flamande monumentale din
secolul al XV-lea.
Școala Avignon | pictura
După plecarea papilor în 1377, Avignon și Aix și-au menținut pozițiile de
importante centre artistice. La începutul secolului al XV-lea, influențele
flamande, deja înrădăcinate în nordul Franței, au început să ajungă la
Avignon. Realismul precis, cu interesul său intens pentru detalii, linia
clară, ritmică și culoarea sensibilă a picturii flamande s-au contopit cu
tradiția italiană, care a avut tendința de a neutraliza tensiunea și
angularitatea tipice artei flamande; aceste două influențe sunt văzute în
proporții diferite în opera unui număr de artiști care pictează la Avignon.