BITUMURI

Bitumul este un produs solid, plastic, de culoare neagră, obținut prin

oxidarea la cald a reziduurilor de petrol sau prin distilarea huilei.
Bitumul natural se găsește asociat cu diferite substanțe minerale și, în
acest caz, se numește rocă asfaltică (asfalt natural sau nisip
 bituminos).
Bitumul artificial se obține prin oxidarea deșeurilor rămase după
distilarea petrolului din combustibilul rezultat în urma distilării
primare a țițeiului înaltă calitate, fără parafină
1.Bitum natural colectat la malul Mării Moarte din Israel.
2.Bitum, sub formă de lichid vâscos, obținut din prelucrarea țițeiului.
 STRUCTURA BITUMURILOR

Din punct de vedere structural bitumurile sunt sisteme dieperse coloidale.

Bitumurile:  - fluide - sunt sisteme coloidale de tip sol;
- semisolide - sunt sisteme coloidale de tip gel.
În bitumurile fluide mediul de dispersie este lichid, fiind alcatuit din solutia de maltene în petrolene, iar
dispersoidul este format din micele de asfaltene si carbene cu pelicula adsorbita de maltene, fata de care
au o mare afinitate
Prin reducerea mediului de dispersie din bitumurile fluide (prin evaporare lenta sau prin oxidare
naturala micelele încep sa se asocieze în grupari care includ si o parte a mediului de dispersie din
aceasta cauza, bitumurile devin din ce în ce mai vâscoase, pâna se transforma în "masa plastica".
Daca procesul de asociere a micelelor continua, se ajunge la bitumuri "semisolide cu structura de gel", la
care micelele formeaza o retea tridimensionala în ochiurile careia ramâne dispersata solutia de maltene
în petrolene
Daca unui bitum semisolid i se adauga uleiuri minerale el se transforma din nou în bitum fluid.
 CARACTERISTICILE
 densitatea, d = 1,0...1,1 kg/dm3;
 temperatura de în muiere, 0 = 55...140°C;
 temperatura de topire, 0, = 170...200°C ;
 rezistivitatea de volum, po - 1014 cm;
 permitivitatea relativă, €, = 2,4...3,3 ;
 rigiditatea dielectrică, Estr = 10...40 kV/mm ;
 tangenta unghiului de pierderi, tg 8 = 8.10-
3..2.10-2.
 PROPRIETĂȚILE
BITUMURILOR
 Tixotropia-lichefierea reversibila a unor geluri sub influenta unor actiuni mecanice.Poate fi:
izoterma sau sub variatie de temperatura.
 La bitumurile semisolide, legaturile dintre micele care alcatuiesc structura tridimensionala
sunt slabe si pot fi anulate prin aport de energie calorica sau mecanica.
 Astfel prin încalzirea bitumurilor semisolide creste enegia cinetica, provocând ruperea unor
legaturi dintre micele si transformarea lor într-un liant plastic (gel-sol) la temperatura mai
ridicata, toate legaturile se distrug si bitumul se topeste, transformându-se într-un lichid
vâscos (sol). La racire fenomenele se produc invers, datorita scaderii energiei cinetice.
 Aceste transformari reversibile de structura denota comportarea tixotropica a bitumurilor.
 Îmbatrânirea bitumurilor
 În timp, bitumurile pierd din plasticitatea lor, transformându-se în mase friabile, acest
fenomen numindu-se îmbatrânire.
 Limite de plasticitate - definesc intervalul de temperatura în care bitumurile pot fi utilizate fara a
curge sau a deveni casante.
 Adeziunea bitumurilor pe suprafetele diferitelor materiale depinde de capacitatea lor de a
umecta suprafetele respective (de natura tensiunii interfaciale superficiale)si de adsorbtie
(chemosorbtie) pe care acestea o exercita asupra bitumurilor si depinde si de natura suprafetei
(adera mai bine pe suporturi bazice).
 Rezistenta chimica. Bitumurile se caracterizeaza prin rezistenta buna la actiunea coroziva a unui
numar mare de agenti chimici cum sunt: bazele, sarurile, acizii.
 În schimb nu rezista la actiunea uleiurilor, grasimilor si plastifiantilor utilizati în industria
maselor plastice.
 CLASIFICAREA
Bitumuri pentru drumuri (tip D) sunt destinate preparării mixturilor
asfaltice pentru îmbrăcăminţile rutiere. Se clasificã în 6 clase, func ție
de valoarea penetratiei, determinatã la temperatura de 25°C.
Bitumuri pentru materiale şi lucrãri de hidroizolaţii (tip H) sunt
destinate lucrărilor de hidroizolații. Se fabrică în patru clase,
caracterizate prin valoarea punctului I.B.
Bitumuri industriale (tip I şi Ip) sunt bitumuri suflate, destinate izolārii
cablurilor electrice, aglomerării unor materiale pentru realizarea
elementelor de izolaţii termice şi fonice, sau brichetãrii prafului de
cărbune. Se fabrică în patru tipuri, caracterizate prin valoarea punctului
L.B.
Bitumuri pentru lacuri și vopsele (tip E) sunt bitumuri dure, solubile
în white-spirit, cu care formează lacuri electroizolante şi anticorosive.
Se fabricã în două clase E 110 şi E 125, caracterizate prin punctul
minim 1.B. pe care trebuie să-l prezinte.
 UTILIZAREA

Bitumurile și asfalturile sînt utilizate la fabricarea

lacurilor deimpregnare (lacuri negre), a
compundurilor de impregnare și acoperire,
precum și ca masă de umplere a manşoanelor și
cutiilor terminale ale cablurilor.
 ELABORAT DE VOLOCHITN
ALEXANDRU
BIBLIOGRAFIE
https://ro.wikipedia.org/wiki/Bitum
https://
www.scritub.com/stiinta/arhitectura-construc
tii/MATERIALE-BITUMINOASE31686.php
MANUALUL: Studiul materialelor electrotehnice.