Originea apariției și dezvoltării

ideii de Uniune Europeană

 CUPRINS
• Definirea conceptului de Uniune Europeană;
• Statele membre UE;
• Părinți fondatori ai UE;
• Cadrul instituţional şi procesul de decizie;
• Bibliografie.
Definirea noțiunii de Uniune
Europeană
• Uniunea Europeană (UE) este o uniune economică și politică între 
27 de țări europene.
• Predecesoarea Uniunii Europene a fost creată în perioada de după cel
de Al Doilea Război Mondial. Primele măsuri au constat în
consolidarea cooperării economice: scopul era ca țările implicate în
schimburi comerciale să devină interdependente din punct de vedere
economic și să devină astfel mai probabilă evitarea conflictelor. Drept
urmare, în 1958, a luat naștere Comunitatea Economică Europeană,
cu obiectivul inițial de a consolida cooperarea economică dintre șase
țări: Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg și Țările de Jos.
Definirea noțiunii de Uniune
Europeană
Uniunea Europeana este o organizație a tarilor europene dedicata creșterii integrării
economice si întărirea cooperării între state. Uniunea Europeana are sediul in Bruxelles,
Belgia.
Uniunea Europeana a fost înființată oficial la 1 noiembrie 1993. Este cea mai recenta
organizație de cooperare europeana care a început cu Comunitatea Europeana de
Cărbune si Otel din 1951 care a devenit Comunitatea Europeana in 1967. Membrii acestei
organizații au fost: Belgia, Marea Britanie, Danemarca, Franța, Germania, Grecia, Irlanda,
Italia, Luxembourg, Olanda, Portugalia si Spania. In 1991 guvernele celor 12 state
membre au semnat Tratatul Uniunii Europene (care a mai fost numit si
Tratatul Maastricht). Acesta a transformat Comunitatea Europeana in Uniunea
Europeana. În 1994 Austria, Suedia si Finlanda au intrat si ele astfel numărul total de
membrii a ajuns la 15.     
Statele membre UE
Statele membre UE
• În prezent, Uniunea Europeană nu este un stat (federație sau confederație), în sensul
clasic al termenului, dar nu este nici organizație internațională interguvernamentală.
În același timp, Uniunea Europeană este mai puțin decât o entitate statală și mai
mult decât o orde la stat și de la organizație, aceasta fiind, astfel, un nou actor al
relațiilor internaționale ganizație internațională, având elemente comune
contemporane.
• Este de menționat că statele membre ale Uniunii Europene își mai păstrează calitatea
lor de subiecți de drept internațional, teză care nici nu poate fi pusă la îndoială.
Statele membre își exercită toate atribuțiile pe care le dețin, cu excepția acelora care
au fost transmise / transferate la Uniunea Europeană sau care ar fi incompatibile cu
calitatea lor de stat membru al Uniunii și acesta este conceptul de bază al Uniunii
Europene. S-a stabilit că Uniunea Europeană reprezintă o uniune de state, dar ele
(statele) rămân în continuare suverane, ele împreună cu structura proprie a Uniunii
alcătuiesc stâlpii de rezistență a întregului edificiu instituțional. Uniunea Europeană
nu poate fi concepută fără state, ele fiind elementul constitutiv organic al Uniunii.
Statele membre UE
• Australia; Franța; Polonia;
• Belgia; Germania; Portugalia;
• Bulgaria; Grecia; România;
• Cehia; Irlanda; Slovacia;
• Cipru; Italia; Slovenia;
• Croația; Letonia; Spania;
• Danemarca; Lituania; Suedia;
• Estonia; Luxemburg; Țările de Jos;
• Finlanda; Malta; Ungaria
Părinții fondatori ai UE
• De la luptători în rezistență și supraviețuitori ai Holocaustului, până la politicieni și
chiar și o vedetă de cinema, liderii vizionari prezentați în această secțiune au inspirat
Europa în care trăim astăzi.
• Mulți dintre ei au depus eforturi pentru a pune capăt ororilor cauzate de două
războaie mondiale și pentru a promova pacea și solidaritatea. Pionierii UE au fost
campioni ai valorilor fundamentale pe care se întemeiază Uniunea Europeană:
• libertate, democrație și egalitate
• respect pentru demnitatea umană, drepturile omului și statul de drept
• solidaritate și protecție pentru toți
• Ei au contribuit la crearea sistemelor care au adus stabilitatea economică și moneda
euro și au promovat bogata istorie culturală și diversitatea lingvistică a Europei.
Această secțiune onorează contribuțiile pe care le-au adus la Europa modernă.
Mulțumită curajului și angajamentului lor, Europa modernă este o astăzi o zonă de
pace și stabilitate.
Părinții fondatori ai UE
• Robert Schuman este considerat arhitectul proiectului de integrare
europeană.Omul de stat Robert Schuman, jurist eminent și ministru francez
al afacerilor externe în perioada 1948-1952, este considerat unul dintre
părinții fondatori ai Uniunii Europene.
• Jean Monnet- Viziunea lui Jean Monnet a fost la originea Uniunii Europene.
Consilier pe probleme economice și om politic francez, Jean Monnet și-a
dedicat viața cauzei integrării europene. A fost sursa de inspirație a
planului Schuman, care prevedea unificarea industriei grele a Europei
occidentale.
• Winston Churchill, fost ofițer de armată, reporter de război și prim-ministru
al Marii Britanii (1940-1945 și 1951-1955), a fost unul dintre cei care au
propus pentru prima dată crearea „Statelor Unite ale Europei”.
Experiențele trăite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial l-au convins
că doar o Europă unită poate garanta pacea. Țelul său era eliminarea
pentru totdeauna a ideilor naţionaliste și beligerante.
Cadrul instituțional și procesul de
decizie
• Principalele instituții ale Uniunii Europene, cunoscute ca instituţii centrale
și implicate în procesul de decizie, sunt reprezentate de Parlamentul
European, Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Europeană. Rol
consultativ în procesul de decizie au Comitetul Economic se Social,
Comitetul Regiunilor. Consiliul European are rol de stimulator al discuțiilor
şi inițiativelor comunitare. Alte instituţii cu rol important în funcţionarea
UE sunt: Curtea Europeană de Justiţie (împreună cu Tribunalul Primei
Instanţe), Curtea de Conturi şi Ombudsmanul European. Nu în ultimul
rând, avem instituţia financiară reprezentată de Banca Europeană de
Investiţii – care sprijină implementarea politicilor UE (alături de Fondurile
Structurale şi de programele comunitare) – şi Banca Central Europeană –
creată în scopul sprijinirii uniunii economice şi monetare.
Parlamentul european
• Parlamentul European a fost înfiinţat prin Tratatul de la Roma (1957)
pentru a reprezenta “popoarele statelor reunite în cadrul Uniunii
Europene"21 , fiind singura instituţie a cărei componenţă este stabilită
prin alegeri libere, la nivel european şi ale cărei şedinţe şi deliberări
sunt publice. Iniţial, PE a fost organizat ca un ansamblu deliberativ, cu
funcţie consultativă şi constituit din membri ai parlamentelor
naţionale. Tratatele de la Maastricht şi de la Amsterdam au adus
schimbări majore ale rolului PE, acesta devenind un organ cu funcţii
politice şi cu puteri legislative şi bugetare.
Cadrul instituțional și procesul
de decizie
2. Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri) Conform Tratatului
UE, Consiliul Uniunii Europene reprezintă interesele Statelor Membre
(spre deosebire de Parlament, care reprezintă interesele populaţiei SM)
şi este compus din reprezentanţi ai guvernelor SM (motiv pentru care i
se spune şi “Consiliul de Miniştri”), având atât putere legislativă cât şi
executivă. Numărul membrilor Consiliului este egal cu numărul SM,
fiecare guvern având un singur reprezentant. Consiliul este principala
instituţie de decizie a UE.
Cadrul instituțional și procesul
de decizie
3. Comisia Europeană reprezintă interesele Uniunii Europene (spre deosebire
de Parlament și de Consiliu) și este organul executiv al UE. Principalele
competențe ale Comisiei sunt: • de control: supraveghează respectarea
Tratatului UE și implementarea legislației comunitare; • de inițiativă: are
monopolul inițiativei în chestiuni de competență comunitară (politici
comunitare); • de execuție: joacă rolul unui guvern la nivel comunitar, având
responsabilitatea implementării și coordonării politicilor, precum și a
gestionării Fondurilor Structurale și a bugetului anual al Uniunii; • de
reprezentare: primește scrisorile de acreditare ale ambasadorilor țărilor din
afara spațiului comunitar în UE și are Delegații – cu rang de ambasade - în
statele candidate sau în alte state din afara Uniunii, precum şi birouri de
reprezentare în SM.
Cadrul instituțional și procesul
de decizie
• Curtea Europeană de Justiţie Înfiinţată în 1952, Curtea Europeană de
Justiţie (CEJ) are rolul de a asigura uniformitatea interpretării şi
aplicării dreptului comunitar şi are competenţa de a soluţiona litigii
care implică SM, instituţii comunitare, companii sau persoane fizice
din spaţiul UE. La momentul actual, Curtea de Justiţie are sediul la
Luxemburg şi este compusă din 15 judecători (corespunzător
numărului SM) şi 8 avocaţi generali, cu un mandat de şase ani.
Conform prevederilor Tratatului de la Nisa (intrat în vigoare în
februarie 2003) şi odată cu adăugarea de noi SM, numărul
judecătorilor se va ridica la 25. Judecătorii aleg Preşedintele Curţii, cu
un mandat de trei ani, care poate fi reînnoit.
Bibliografie
• Marin Voicu, Introducere în dreptul european, Editura Universul
Juridic, Bucureşti, 2007;
• Tratate fundamentale ale Uniunii Europene, Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2012;
• www.wikipedia.org;
• https://european-union.europa.eu
Mulțumesc pentru atenție