CURS 2

VENIT, CONSUM ȘI INVESTIȚII

Conf.univ.dr. Vîrjan Daniela
daniela_virjan@yahoo.com
 Cuprins
• 2.1. Formele venitului la nivel macroeconomic
• 2.2. Consumul și economiile
• 2.3. Investițiile în economie
• 2.4. Multiplicatorul și acceleratorul
 2.1. Formele venitului la nivel macroeconomic
• Venitul naţional (VN) este suma veniturilor obţinute de
unităţile economice sau de factorii de producţie
naţionali prin activităţile pe care le realizeaza după
achitarea impozitelor şi taxelor indirecte.
• Venitul național cunoaște mai multe forme, constituite
prin mecanismele distribuirii și redistribuirii. VN
calculat prin metoda însumării veniturilor cuprinde:
salarii+profituri+rente +dobânzi nete + alte venituri și
care sunt supuse impozitării directe.
• Suma veniturilor care se creează la nivelul unei ec.naț.,
sau PINpf=(PIBpp+Sv.)-(A+Iin)
• PINpf= Σ VANpf – metoda de producție sau metoda
valorii adăugate
• PINpp= Σ VANpf + Iin
• VN(PNNpf)=PINpf+(VFIS-VFPS), unde
• SVS= soldul veniturilor factorilor de producție în raport cu
străinătatea (SVS)(+Sn-Ss)
• VN= PINpf ± SVS
• Metoda de calcul al venitului național prin însumarea
veniturilor realizate de posesorii factorilor de producție
participanți la activitatea de producție se numește metoda
repartiției sau a însumării veniturilor
• Dacă se corectează venitul național creat cu soldul
transferurilor curente în raport cu străinătatea (STCS), se
obține venitul național disponibil (VND)
• VND= VN ± STCS
• VND este un venit net + A= venit brut disponibil (VBD)
• Dacă din VND scădem elementele din venitul național care
nu revin populației (contrib.ptr.asig.sociale; pensii, ajutoare,
burse, alocații, impozitul pe profit, etc.) și adăugăm
veniturile populației care provin din transferuri obținem
Venitul personal al populației
 2.2. Consumul și economiile
• VD = C+ E ; ΔVD= ΔC + ΔE
• Consumul (C) – este partea cea mai importantă a cheltuielilor
agregate, concretizată în achiziționarea de către menaje a bunurilor
și serviciilor de pe piață pentru satisfacerea nevoilor economice
imediate
• Economiile (E) – reprezintă excedentul de venit peste ceea ce este
folosit pentru consumul curent, realizat de către gospodăriile casnice
și de către firme.
• C = VD- E; E = VD-C
• Ansamblul economiilor realizate se transformă în investiții care sunt
utilizate pentru sporirea producției. Transformarea economiilor în
bunuri de capital reprezintă un sacrificiu din partea populației pentru
a se bucura de un consum viitor mai bun.
 Parametrii economici
a) Rata medie a consumului sau înclinația medie spre consum
• ¯c = C/VD, exprimă partea din venitul disponibil destinată
consumului
• C = ¯c ·VD – funcția consumului exprimă relația dintre
cheltuielile agregate dorite pentru consum și nivelul venitului
C =f(VD)
b) Rata marginală a consumului sau înclinația marginală
spre consum (c’) – arată cu cât sporește consumul (ΔC) la
creșterea cu o unitate a venitului disponibil (ΔVD), într-o
anumită perioadă. Este o mărime pozitivă și subunitară
c’= ΔC/ ΔVD
Funcția consumului: C= Ca + c’VD
Ca- consumul autonom reprezintă consumul determinat de
alți factori decât venitul, cum sunt: averea, stocul de
bunuri de folosință îndelungată, rata anticipată a
inflației, etc.
 c) Rata medie a economiilor sau înclinația medie spre
economii
• ¯e= E/VD, exprimă partea economiilor în totalul
venitului disponibil
• E= ¯e·VD, funcția economisirii prezintă relația
dintre economiile agregate și venit E=f(VD)
d) Rata marginală a economiilor sau înclinația
marginală spre economisire (e΄), exprimă măsura în
care sporesc economiile (ΔE) la creșterea cu o unitate a
venitului dispinibil (ΔVD), într-o anumită perioadă. Este o
mărime pozitivă și subunitară mai mică decât c΄
e΄= ΔE/ ΔVD
• c΄ + e΄ = 1(100%)
• Funcția economiilor: E= - Ca + VD· e΄
Interdependența dintre evoluția VD și rata medie a consumului
Funcția economisirii
 Factorii obiectivi și subiectivi ai consumului
• Nivelul și dinamica salariului, a venitului;
• Modificarea așteptărilor, în ceea ce privește raportul dintre
cheltuielile de consum, în prezent și viitor;
• Modificarea politicii fiscale;
• Modificările neprevăzute ale prețurilor diferitelor elemente
de capital fix sau circulant;
• Creditul de consum;
• Anticipările consumatorilor cu privire la evoluția raporturilor
dintre veniturile prezente și cele viitoare, dintre prețurile
curente și cele viitoare, dintre oferta actuală de bunuri de
consum și cea viitoare
 Mobiluri pshilogice ale oamenilor de a economisii
• Dorința oamenilor de a crea o rezervă bănească pentru
situații neprevăzute;
• Constituirea de rezerve bănești pentru asigurarea
bătrâneții sau protejarea anumitor persoane;
• Dorința de a obține dobânzi sau alte avantaje;
• Instinctul de ridicare a standardului de viață al
oamenilor;
• Senzația de independență și de libertate de mișcare;
• Dorința de a lăsa avere moștenitorilor;
• Manifestarea, la unele persoane, a zgârceniei,
prudenței, prevederea, setea de propășire,
independența, calculul, mândria și avariția
 Legea psihologică fundamentală al lui J.M.Keynes
• "Legea psihologică pe care ne putem baza cu toată
certitudinea, a priori, datorită cunoștințelor pe care
le avem despre natura umană și, în același timp, a
posteriori datorită informațiilor detaliate furnizate
de experiență, este că, în medie și în cea mai mare
parte a timpului, oamenii tind să-ți sporească
nivelul consumului pe măsură ce venitul lor crește,
dar nu cu o cantitate egală cu creșterea
venitului„ J.M. Keynes, Teoria generală a folosirii
mâinii de lucru, a dobânzii și a banilor, cap.VIII,
Ed.Științifică, București, 1970
• Când venitul se modifică, de regulă și în
medie, oamenii înclină să-și modifice
consumul în același sens, dar mai puțin.
• De exemplu: la o creștere a venitului
disponibil ΔVD, are loc o creștere a
consumului ΔC, dar: ΔVD> ΔC, a.î. Raportul
ΔC/ ΔVD este pozitiv, dar subunitar.
• Când consumul este superior venitului
disponibil, apare fenomenul de
dezeconomisire, cu economii negative
 2.3. Investițiile în economie
• Investii- totalitatea cheltuielilor care se fac pentru cumpărarea
bunurilor de capital, în vederea sporirii avuției societății.
• A) Investiția netă (In) –reprezintă partea din venitul disponibil
cheltuită pentru formarea capitalului, adică pentru creșterea
volumului capitalului fix și creșterea volumului stocurilor de capital
circulant.
• B) investiția de înlocuire – este reprezentată de cheltuiala făcută
din amortizare (CCF) pentru înlocuirea bunurilor de capital fix
scoase din funcțiune ca urmare a deprecierii lor.
• Suma investițiilor nete (de dezvoltare) și a investițiilorde înlocuire
formează Investițiile brute (Ib), ce contribuie la formarea brută a
capitalului.
• Ib=In + CCF (A)
• Când suma Ib este mai mică decât volumul investițiilor de înlocuire,
are loc o reducere a capitalului tehnic real, dezinvestiție
 Decizia de a investii se bazează pe analiza comparată
a unor indicatori economici
• A) raportul dintre valoarea prezentă a venitului, ce urmează să
fie obținut din investiție și costul investiției; decizia de a investi
este favorabilă dacă Vp a venitului este ≥ cu mărimea costului
investiției, în sens invers investiția nu tb.realizată
• Vp =Vn/(1+dr)ⁿ, n este la putere, iar dr-rata reală a dobânzii
Ex: dacă o investiție are un cost de 150mil.u.m., iar valoarea
prezentă din calcul este de 145 mil.u.m., investiția nu trebuie să
se facă.
• B) raportul dintre rata venitului net actualizat și rata reală a
dobânzii (dr=dn-Ri); RVN – se raportează profitul net actualizat
cu costul investiției
• Atunci când RVN ≥ dr, investiția se poate realiza
• De citit investiția și factorul q al lui TOBIN (pag.193)
 2.4. Multiplicatorul si acceleratorul
• Principiul multiplicatorului – exprimă interacțiunea care se formează între
creșterea venitului și creșterea investițiilor, sub forma unui coefiecient de
amplificare (k), ce arată de câte ori sporește venitul la creșterea cu o unitate a
invetițiilor.
• K= ΔVD/ΔI; ΔVD = k· ΔI, cu k > 1
• K=1/1-c΄ = 1/e΄
• Înțelegerea procesului ce generează efectul de multiplicare a creșterii venitului
disponibil presupune analiza economică în termenii fluxului cheltuieli- venit.
• Potrivit modelului de analiză cheltuieli-venit, orice cheltuială pe care o
efectuează un subiect economic reprezintă pentru alt subiect economic un
venit.
• Principiul acceleratorului exprimă efectul creșterii venitului asupra investițiilor.
Astfel, dacă toate capacitățile de producție ar fi utilizate integral, o sporire a
cererii de bunuri de consum generează o creștere de o mai mare amplitudine a
investițiilor în economie
• a= It/Vt-Vt-1 = I/ ΔV; I=a· ΔV;, unde 0 < a < 1
• Acțiunea principiului acceleratorului este valabilă numai în
situația în care capitalul necesar pentru a obține venitul
național din momentul t este mai mare decât capitalul
disponibil existent în perioada t-1. Dacă diferența dintre
capitalul necesar în perioada t și capitalul disponibil existent
în t-1 este negativă, atunci înseamnă că în economia reală a
avut loc un fenomen de dezinvestiție.
• Logica principiului acceleratorului: O creștere a
venitului→antrenează sporirea cererii de bunuri de consum
→producătorii își adaptează oferta la cerere →se fac
investiții suplimentare pentru a optimiza relația capital
tehnic/producție → investiția suplimentară va fi egală cu :
( capital tehnic/producție) x creșterea producției
• Întrebări?
• Mulțumesc pentru atenție!