Sintaxa dativului

Complementul indirect cerut de verbe

 este cazul complementului indirect care determină anumite verbe și adjective.
Complementul indirect în cazul D indică:
 a) Persoana căreia i se atribuie sau nu ceva ( DATIVUL ATRIBUIRII),

apare după următoarele categorii de verbe:

1. Verbe tranzitive care au, cel mai adesea, și un complement direct exprimat:
 Do, - are, dedi, datum = a da
 Tribuo,-ere, -ui, -utum = a atribui
 Mitto, -ere, missi, missum = a trimite
 Eripio,-ere, -ui, ereptum = a răpi
 Dico, -ere, dixi, dictum = a zice
 Narro, -are, -avi, -atum = a povesti
 Respondeo, -ere, -di, -sum = a răspunde
 Impero, -are, -avi, -atum = a porunci
 Magistratus gentibus agrum attribuunt. (Magistrații atribuie ginților un ogor.)
 Misi meo amico litteras ( Am trimis o scrisoare prietenului meu.)
2. Verbe intranzitive în latină, dar tranzitive în română:
 Suadeo, -ere, suasi, suasum = a sfătui
 Persuadeo, -ere, persuasi, persuasum = a convinge

 Studeo, -ere, studui = a se ocupa de

 Parco, -ere, peperci, parsum = a cruța

 Irascor, irasci = a se mânia

 Noceo, nocere, nocui, nocitum= a dăuna

 Faveo, favere = a favoriza

 Invideo, invidere, invidi, invisum = a urî

 Gratulor, gratulari = a felicita

Ex: Druides sacrificiis non student. ( Druizii nu se ocupă de sacrificii.)

Nefas est nocere patriae. ( Este o nelegiuire a dăuna patriei.)
3. Verbe prefixate cu prepozițiile ad-, ante-, cum-, in-, inter-, ob-, post-,
prae-, sub-:
Ex: Neque druides habent qui rebus divinis praesint.( Nu au druizi care să
conducă ceremoniile religioase.)
 b) Ființa în interesul sau în defavoarea căreia se realizează acțiunea
exprimată de verb ( DATIVUL INTERESULUI SAU AL PAGUBEI)
 Amico tuo aras. (Ari pentru prietenul tău.)

 Sol hominibus lucet. (Soarele stălucește pentru oameni.)

 OBS.: Din ideea exprimată de dativul interesului s-au desprins și alte tipuri

de dativ:
 DATIVUL ETIC – arată o participare morală sau o implicare afectivă:

 Quid tu mihi tristis est?

 DATIVUL POSESIV – indică persoana căreia îi aparține un obiect și se

construiește cu verbul ESSE (a fi). Această construcție este echivalentă cu un

nominativ însoțit de verbul HABERE.
 Est mihi – eu am ( „mie îmi este”)
 Est mihi liber. ( Eu am o carte.)

 DATIVUL PUNCTULUI DE VEDERE - indică persoana din al cărei punct

de vedere se face o afirmație:

 Quintia formosa est multis. (Cvintia este frumoasă pentru mulți/ după

părerea multora).
c) Scopul acțiunii (DATIV FINAL = c. c. de scop) – se exprimă print-un
substantiv abstract în cazul D. singular:
 Auxilio mittere ( a trimite în ajutor)
 Dare dono. ( a da în dar.)
 Dies colloquio dictus est. ( A fost fixată o zi pentru convorbire.)
  
Complementul indirect cerut de adjective
 Complementul indirect în cazul D urmează și după următoarele categorii de
adjective:
a) Adj. care exprimă asemănarea/ deosebirea: similis, -e ( asemănător); dissimilis,-e
(diferit, deosebit):
Fugae similis discessus videbatur. (Retragerea părea asemănătoare fugii.)
b) Adj. care exprimă bunăvoința/ dușmănia: amicus, -a, -um (prietenos, amabil);
inimicus, -a, -um (dușmănos); molestus, -a, -um ( dăunător); infestus, -a, -um (ostil)
c) Adj. care exprimă apropierea/ depărtarea: vicinus, -a, -um; finitimus, -a, -um
(vecin, învecinat); propinquus, -a, -um ( apropiat, înrudit); proximus, -a, -um ( cel
mai apropiat)
d) Adj. care exprimă folosul/ paguba: utilis, -e (folositor); inutilis, -e (nefolositor);
noxius,-a,-um (vătămător):
Vir utilis patriae. ( un bărbat folositor patriei).
e) Adj. care exprimă afecțiunea: carus, -a, -um (drag); gratus, -a, -um (plăcut);
ingratus, -a, -um (neplăcut); invisus, -a, -um (urât).