In muzica eu imi găsesc alinarea, pacea si linistea. Visez cu ochii deschiși acele versuri neinchipuite.

Melodia mea preferata se schimbă destul de des. Depinde de starea nea, de momentul cand o ascult,
de persoanele lângă care sunt. Dar in toate melodiile mele exista ceva asemănător: pasiunea.
Eu poate nu am vocea necesara pt a canta, poate nu am telentul acesta minunat, dar ca si alti
adolescenți ma regăsesc in versurile tainice ale muzicii. Regasesc povestea mea, regasesc
sentimentele mele, ma regasesc pe mine. Numesc asta pasiunea pentru ca dragostea pe care o
împărtășesc nu poate fii echivalată. Pot spera, pot visa, pot calatori, toate astea intr-o singura
secundă sau intr-un singur vers.
Melodia mea preferată mereu va stii cum ma simt,  mereu va sti ce sa spuna, mereu va fii pe aceeași
lungime de unda cu mine. Artistul e pe de o parte, cel care canta melodia exprimându-si durerea,
nelinistea, gândurile, ideile, si pe de altă parte eu, sufletul care caută alinare in versurile pe care nu le
cântă, ci le trăiește.
Asadar, pasiunea mea pentru melodia preferata s-a născut din pasiunea pe care o am față de
sentimentele mele.