DIAGNOSTICUL DE LABORATOR ÎN

BOLILE INFECȚIOASE

Șef lucr. Dr. Cocuz Maria-Elena

1. Diagnosticul de laborator în bolile infecțioase
1.1.Diagnosticul de laborator nespecific
1.2. Diagnosticul etiologic
 Diagnosticul de laborator nespecific
1.Hemoleucograma serică:
1.1.Numărul de leucocite și formula leucocitară:
Diferențierea între bolile infecțioase și cele neinfecțioase
Diferențierea între tipurile etiologice de infecții:
- leucocitoză – cel mai frecvent infecții bacteriene
- leucopenie/nr. normal de leucocite – infecții virale
- neutrofilie – infecții bacteriene
- neutropenie – infecții virale
- limfocitoză – infecții virale; tuse convulsivă
- limfopenie – infecție HIV, infecția cu SARS-CoV-2
- eozinofilie – infecții parazitare; alergii
- monocitoză – infecții virale ( sindrom mononucleozic).
1.2. Numărul de trombocite:
- trombocitoză – în contextul unei infecții semnifică existența unui sindrom inflamator biologic
- trombocitopenie – prin afectare medulară intrainfecțioasă ( virale), prin Ac antiplachetari ( infecție EBV, HIV,
febre hemoragice), prin CID ( sepsis cu BGN, purpura fulminans, paludism, febra tifoidă).

SE INTERPRETEAZĂ ÎN CONTEXT CLINIC + ALTE INVESTIGAȚII!

Valori normale leucogramă serică
•Leucocite serice 4000-10.000/mm3 (+/-); la copii valori mai mari, diferite in
functie de varstă
•Trombocite 150.000-450.000/mm3 (+/-)
•Neutrofile 2000-8000/mm3; 45-80% din numărul de leucocite; la copii valori mai
mici, în funcție de vârstă
•Limfocite 1000-4000/mm3; la copii valori mai mari în funcție de vârstă
•Monocite 0-1000/mm3; 0-15% din leucocite
•Eozinofile 0-700/mm3; 0-7% din leucocite.
2. Sindromul inflamator biologic:
2.1. VSH : marker nespecific; crește în boli infecțioase și neinfecțioase
Valoare normală în infecții virale, valoare crescută în infecții bacteriene
2.2. Fibrinogen: marker nespecific; crește în boli infecțioase și neinfecțioase
Valoare normală în infecții virale, valori crescute în infecții bacteriene
Marker inflamator cu dinamică mai rapidă decât VSH.
2.3. Proteina C reactivă: marker nespecific; crește în boli infecțioase și
neinfecțioase
Valoare normală în infecții virale
Valoare crescută în infecții bacteriene
Dinamică mai rapidă decât VSH și fibrinogen
Utilă în evaluarea eficienței tratamentului antibiotic în infecții bacteriene
2.4. Procalcitonina: marker de inflamație precoce
Valoare crescută în infecții bacteriene și sepsis.
Valori normale
VSH 10-15 mm/h – variații în funcție de sex și vârstă; valori crescute în sarcină
Valori crescute:
Boli de colagen; este cel mai util test pentru diagnosticul şi monitorizarea
arteritei temporale, artritei reumatoide şi polimialgiei reumatice.
Infecţii

Boliinflamatorii: boala inflamatorie pelvină acută, guta, artrita, nefrita,

nefroza.
Boli neoplazice.
Creştereaimunoglobulinelor serice, mielom multiplu, macroglobulinemie
Waldenström.
Intoxicaţii acute cu metale grele.
Distrucţiitisulare/celulare, infarct miocardic acut, postoperator (valorile
crescute se pot menţine până la 1 lună).
Toxemie, hipotiroidism, hipertiroidism.
Anemia acută sau din bolile cronice.
Fibrinogen

Valori normale adulți 200-400 mg/dl; variații în funcție de vârstă

Valori crescute:
in cadrul raspunsului de faza acuta din infectii, inflamatii, tumori,
traumatisme, arsuri.
ca raspuns compensator la pierderea de proteine (in special a albuminei) la
pacientii cu sindrom nefrotic, mielom multiplu;
boalahepatica, ciroza, tratament cu estrogeni, coagulare intravasculara
compensata;
hipertensiune, diabet, obezitate4.
Proteina C reactivă
Indicații:
•Evaluarea răspunsului la terapia cu antibiotice în infecţiile bacteriene
•Monitorizarea tratamentului în boli reumatice
•Identificarea timpurie a unei posbile complicații postoperatorii
•Infecţii şi inflamaţii

Valori normale variate în funcție de valorile de referință ale laboratorului

Valori crescute
Răspuns nespecific la inflamații și infecții
Traumatisme
 DIAGNOSTICUL DE LABORATOR SPECIFIC

 Permite diagnosticul și tratamentul etiologic țintit și eficient

1. Diagnosticul direct: bacteriologic, virusologic, parazitologic –

decelează agentul infecțios cauzal sau elementele din structura
sa ( antigene specifice, material genetic)

1. Diagnosticul indirect: serologic – decelează Ac specifici în serul

pacienților.
1.Tehnici de diagnostic direct:

1.1. Examenul microscopic direct:

Evidențiază agentul infecțios pe frotiuri efectuate din produse biologice
prelevate de la pacient
Orientează spre etiologie și permite inițierea unui tratament etiologic
Pe preparate proaspete, necolorate – Treponema, Entamoeba
Pe preparate colorate cu albastru de metilen ( pentru bacterii), Gram
( bacterii G+ și G-), Ziehl-Nielsen ( BAAR), Giemsa ( Plasmodium,
Leishmania)
Prin imunofluorescență directă – pt. dg. inf. cu Chlamydia, Pneumocistis,
Legionella, Bordetella, infecții virale.
1.2 Culturi:
Permit izolarea și identificarea unui microorganism și stabilirea sensibilității la
antimicrobiene ( antibiogramă, antifungigramă etc.)
Pe medii acelulare ( bacterii, fungi) sau celulare ( virusuri)
Pe medii uzuale ( pentru mai multe tipuri de bacterii), specifice ( pentru
anumite bacterii – Ex. Lowenstein-Jensen pentru Bacilul Koch sau pentru fungi –
Ex. mediul Sabouraud), îmbogățite etc.
Tehnici clasice și tehnici computerizate ( BACTEC, BACTEC – Alert)
Tipuri de culturi:
Hemoculturi
Culturi din spută, exsudatul faringian, lavaj bronho-alveolar
Cultură din LCR
Urocultură, coprocultură
Cultură din focare cutanate etc.
!!!! Probele biologice/patologice se recoltează înainte de inițierea tratamentului
etiologic!!!!
1.3. Tehnici de depistare a Ag specifice microbiene:
Latex-aglutinare, contraimunelectroforeză, ELISA etc.
Ex.:

latex-aglutinare in LCR – identificarea Ag meningococice, pneumococice, de H. influenzae în

meningitele pretratate cu AB
Determinarea Ag HBs în infecția cu VHB
Determinarea Ag urinar de Legionella sau pneumococ
Determinarea Ag de criptococ în LCR la pacientul cu infecția cu HIV și meningită etc.
1.4. Depistarea materialului genetic:
Tehnici de biologie moleculară – identifică prin tehnici de amplificare genică materialul genetic
(acizii nucleici) al agenților infecțioși
Polymerase chain reaction ( PCR – reacția de polimerizare în lanț), RT-PCR etc.
Din ser, alte lichide biologice/patologice, țesuturi
Ex.: dg. Infecții virale ( HIV, VHB, VHC, VHA, CMV, EBV, SARS-COV-2), infecții bacteriene ( BK, stafilococi,
enterococi, Listeria, Legionella, Chlamydia, Coxiella burneti etc.), infecții parazitare ( Toxoplasma,
Leishmania etc.), infecții fungice ( Histoplasma capsulatum, Pneumocystis jirovecii, Blastomyces)
Costisitoare.
2. Diagnosticul serologic:
Depistarea Ac specifici prin variate tehnici: ELISA, fixarea complementului, neutralizare, Western Blot
( reacție de confirmare – în borelioză, infecția cu HIV)
Ac IgM:
- apar la 7-14 zile de la debut
- indică infecția acută, recentă
- dispar după câteva luni
- nu traversează placenta – prezența la nou-născut indică infecție in utero cu Ac proprii
Ac IgG:
- apar după IgM și persistă toată viața( protecție față de reinfecție)
- traversează placenta – prezența la nou-născut nu semnifică infectarea acestuia.
Ac IgA:
- pot fi pozitivi în infecția acută cu unele microorganisme ( Yersinia, adenovirusuri etc.)

Infecție acută:
IgM specifici pozitivi
Seroconversie negativ-pozitiv
Creșterea în dinamică în seruri pereche ( la 10-14 zile) a titrului de Ac specifici.