Consecinţele Revoluţiei

Industriale
 Consecinţe asupra transporturilor

Dezvoltarea transporturilor a presupus atât creşterea volumului de mărfuri

transportate şi a numărului de călători, cât şi creşterea siguranţei transporturilor, în
paralel cu reducerea cheltuielilor unitare de transport.Transporturile navale s-au
dezvoltat în mod deosebit s-au perfecţionat instrumentele şi tehnicile de navigaţie şi s-
au dezvoltat porturile, capabile să acopere fluxuri mult mai mari de mărfuri şi de
călători şi devenind, astfel, importante centre de întâlnire a industriaşilor şi
comercianţilor.Dezvoltarea porturilor a impus şi dezvoltarea altor forme de
transporturi, terestre. În incinta porturilor au fost create camerele de comerţ, care au
contribuit la dezvoltarea semnificativă a comerţului cu produsele importate, respectiv
exportate prin intermediul transporturilor navale.Primele vase cu aburi au fost date în
exploatare în prima decadă a secolului XIX, in Franţa, respectiv în S.U.A. În a doua
jumătate a secolului XIX, flota nvală a progresat în mod deosebit. S-au construit vase
specializate, care transportau doar anumite tipuri de produse, în cantităţi foarte mari.
A crescut viteza de deplasare a mărfurilor şi, datorită faptului că se transportau
cantităţi mai mari decât anterior, s-au redus semnificativ costurile de transport. Țările
cu flota comercială cea mai numeroasă erau, înainte de începerea Primului Război
Mijlocul secolului al XIX-lea, în anul 1869, a fost dat în funcţiune Canalul Suez care a
redus cu circa 70% durata călătoriilor dintre Europa şi Extremul Orient, reducând drumul
cu 11.000 km. La începutul secolului al XX-lea, în anul 1914, a fost inaugurat un alt canal
de o importanţă deosebită, Canalul Panama, care a redus la jumătate lungimea drumurilor
dintre Europa şi Estul Americii.Transporturile feroviare au fost cel mai mult impulsionate
de Revoluţia Industrială. S-au construit peste 1.000.000 de km de cale ferată în lume,
ceea ce a determinat creşterea semnificativă a producţiei de locomotive şi vagoane, de
instalaţii aferente proceselor de încărcare – descărcare a mărfurilor, au sporit fluxurile de
mărfuri şi de călători transportaţi, a crescut viteza de deplasare a acestora, au fost
modernizate gările. Transportarea unor cantităţi mai mari de mărfuri şi a unui număr mai
mare de călători ceea ce a determinat reducerea costurilor unitare de transport. Toate
acestea au impulsionat dezvoltarea industriei extractive, a industriei metalurgice, a
industriei constructoare de maşini şi a industriei materialelor de construcţii şi au
favorizat apariţia de noi meserii şi creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă.Iniţial
au fost construite căi ferate naţionale, care făceau legătura între principalele centre din
interiorul ţărilor (Franţa, S.U.A., Belgia, Germania, Austria, Canada, Australia, Norvegia,
Egipt, Turcia). Prima cale ferată internaţională a început să funcţioneze în anul 1841
între Strasbourg (Franţa) şi Basel (Elveţia). În anul 1911, a fost inaugurată prima cale
ferată electrificată, în Franţa, între Cannes şi Grasse.Societăţile care funcţionau în
domeniul căilor ferate erau dintre cele mai profitabile, atât în Europa unde funcţionau pe
baza capitalului mixt, privat şi de stat, cât şi în Statele Unite unde funcţionau numai pe
baza capitalului privat. La începutul secolului XX, 70 % din căilor ferate americane erau
controlate de doar 7 societăţi, dintre care se remarcă prin importanţă societatea
Vanderbilt.Transporturile rutiere nu s-au dezvoltat în mod deosebit în această perioadă
singurele progrese fiind construirea unor şosele pietruite cu piatră cubică în Anglia în
prima jumătate a secolului al XIX-lea, cu rigole laterale pentru scurgerea apei şi a unor
şosele asfaltate în a 2-a jumătate a secolului al XIX-lea în Franţa.Creşterea gradului de
urbanizare a determinat dezvoltarea transportului urban. În anul 1832 a fost dat în
funcţiune primul tramvai cu cai la New York, iar în Europa în anul 1853 la Paris, urmate
de Birkenhead, Londra, Geneva, Copenhaga, Pesta. Primul tramvai electric a funcţionat în
1881 la Berlin. Au fost date în funcţiune primele reţele de metrou: în anul 1863 la
Londra, în anul 1868 la New York, în anul 1878 la Berlin, în anul1896 la Budapesta, în
anul 1900n la Paris, iar în anul 1902 la Viena.
Consecințe asupra comunicațiilor
Comunicaţiile s-au dezvoltat foarte mult, fiind impulsionate de şi
impulsionând la rândul lor, dezvoltarea afacerilor. În anul 1830 a
luat fiinţă primul sistem de poştă modern, bazat pe diligenţe şi
căruţe de poştă. Primul sistem naţional de poştă modern a fost
introdus în Anglia în anul 1830, iar până la jumătatea secolului al
XIX-lea astfel de sisteme naţionale au fost constituite în
majoritatea ţărilor europene.
• Au apărut şi s-au dezvoltat comunicaţiile prin telegraf, care au
accelerat viteza de circulaţie a informaţiilor, element esenţial
pentru dezvoltarea afacerilor. Primul telegraf electric a fost
brevetat în anul 1837, dar a fost inaugurat abia în anul 1844. În
anul 1850 a fost dat în funcţiune primul cablu suboceanic, între
Dover şi Calais, iar spre sfârşitul secolului XIX-lea a fost introdus
şi telefonul în exploatarea comercială
CONSECINȚE ASUPRA AGRICULTURII

Au fost introduse în producţie mijloace de producţie noi, mecanizate, care au permis creşterea semnificativă
a productivităţii.

Cele mai importante creşteri s-au obţinut în Europa Occidentală şi de Nord Vest, unde se practica o agricultură
intensivă atât în privinţa creşterii animalelor cât şi a culturii plantelor. În restul ţărilor europene, inclusiv la
sfârşitul secolului al XIX-lea se practica o agricultură de tip extensiv, caracterizată printr-un consum important de
forţă de muncă, printr-o cerere redusă de utilaje şi îngrăşăminte, prin faptul că întreţinerea şi repararea utilajelor
se făcea în primul rând artizanal, iar livrările de produse agricole în mediul urban se făceau în principal individual şi
direct de către producători.

Spre sfârşitul secolului XIX, dezvoltarea transporturilor a permis transportarea mai rapidă a unor cantităţi mai mari
de produse perisabile către centrele urbane, ceea ce a permis şi accelerat specializarea zonelor agricole suburbane.
• Concurenţa produselor americane a impus agricultorilor europeni accelerarea eforturilor de dezvoltare intensivă a
agriculturii.Cele mai mari producţii s-au obţinut la cereale, urmate de plantele industriale, care au început să se
cultive pe scară largă. În ceea ce priveşte creşterea animalelor cele mai mari producţii s-au obţinut pentru bovine
şi ovine care erau folosite în cantităţi mari şi în comerţul internaţional şi de asemenea pentru porcine, care erau
folosite în special pentru consumul propriu al gospodăriilor.În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, în zonele
centrale şi nord-vestice se practica o agricultură modernă, intensivă, de tip comercial, realizată în ferme
specializate, iar în zonele sud-estice o agricultură de tip extensiv, cu numeroase reminiscenţe de tip feudal. În
zonele centrale şi nord-vestice, datorită progreselor înregistrate în creşterea animalelor, producţia de carne a
crescut cu circa 60%, iar cea de lapte cu 100%. Cele mai mari efecticve de animale s-au înregistrat pentru bovine,
cabaline, ovine, porcine. Succese remarcabile au fost înregistrate de Danemarca şi Olanda.
argint. În cursul secolului XIX, în majoritatea statelor au fost adoptate sistemele monetare monometaliste.

În anul 1865, s-a constituit în Europa prima uniune monetară, Uniunea Latină între: Franţa, Belgia, Italia şi Elveţia,
la care a aderat ulterior şi Grecia. Moneda comună era francul, atât din aur cât şi din argint, care circula liber
între ţările din uniune. Convenţia a fost reînnoită în an ii 1878, 1886 şi a895.

A doua uniune monetară europeană a fost se numeşte Uniunea Monetară Germană, înfiinţată în anul 1857 între
ţările Uniunii Vamale Germane, Prusia, Austria. Moneda comună era în principal emisă din argint, dar circulau şi
monede din aur şi aramă, în mod liber între ţările uniunii.

Circulaţia liberă a monedelor în cadrul uniunilor a favorizat dezvoltarea schimburilor şi a afacerilor în general.
Spre sfârşitul secolului al XIX-lea s-a constatat ca tendinţă o reducere a preferinţei agenţilor economici pentru
tezaurizarea monedei şi o creştere a preferinţei lor de a achiziţiona hârtii valorice în special dintre cele cu
venituri fixe.

În S.U.A., în anul 1785 s-a decis ca moneda Confederaţiei Americane să fie dolarul, emis iniţial în sistem
bimetalist, de către orice bancă