Proiect realizat de echipa 6 FLUTURASI SCLIPITORI SI FELINA RAZVAN
Violonist, compozitor, teolog şi mare patriot, Ciprian Porumbescu a întruchipat în scurta sa existenţă, autenticul românesc cu tot ceea ce este mai frumos şi mai pur – de la freamătul codrului, șoptirile dulci ale pâraielor, până la glasuri de bucium care răsună a jale -, definind un adevărat erou cu un destin romantic.
S-a născut în data de 14 octombrie 1853, la Șipotele
Sucevei, într-o casă modestă de țară, ca fiu al Emiliei și al preotului Iraclie Golembiovski. Viitorul compozitor a utilizat la început numele de Golembiovski, apoi, pentru o perioadă Golembiovski-Porumbescu și mai apoi, Porumbescu. A făcut studii muzicale în localitatea natală, în perioada 1859-1864, cu Carol Miculi (teorie-solfegii), apoi la Ilişeşti, cu Simon Mayer (vioară) şi la Suceava, cu Ştefan Nosievici (teorie-solfegii şi armonie), potrivit dicţionarului ''Muzicieni români. Compozitori şi muzicologi'', autor Viorel Cosma (Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, Bucureşti, 1970). Urmeaza, intre anii 1873 si 1877, Institutul Teologic din Cernauti. Aici primeste notiuni elementare de armonie si dirijat coral de la Isidor Vorobchievici. In perioada 1879-1881 urmeaza cursurile Conservatorului din Viena. Studiaza armonia cu Anton Bruckner si primeste notiuni despre muzica corala de la Franz Krenn. Se perfectioneaza in teoria muzicii (in particular), tot la Viena, cu Eusebie Mandicevschi, compozitor bucovinean. Frecventeaza numeroase spectacole de teatru, opera precum si concertele care aveau loc in diferitele sali si biserici din Viena. Revenit in tara, isi continua pregatirea la Brasov, luand lectii cu Hermann Geifrig, dirijor si organist la Biserica Neagra. Intre timp urmeaza si cursuri de filosofie la Cernauti si Viena. La Cernauti va conduce corul Societatii culturale "Arboroasa", iar la Viena dirijeaza corul Societatii studentesti "Romania Juna". Aici va scoate, in anul 1880, colectia de 20 de piese corale si cantece la unison, reunite in "Colectiune de cantece sociale pentru studentii romani" ("Cantecul gintei latine", "Cantecul tricolorului" si "Imnul Unirii - Pe-al nostru steag"). ‘‘ O viaţă plină de căutări, bucurii şi neîmpliniri, curmată mult prea devreme ,, Cea mai frumoasă etapă a vieții sale artistice-la 11 martie 1882 are loc premiera operei sale „Crai nou” (prima operetă românească, având premiera la Brașov, în Sala Festivă a Gimnaziului Românesc), piesă în două acte scrisă de Ciprian Porumbescu pe textul poeziei poetului Vasile Alecsandri. Succesul imens impune reluarea spectacolului în 12 și 23 martie, pe aceeași scenă. În același an, opereta este montată și la Oravița. A iubit cu pasiune muzica, doina românească și pe Berta. Însă, nu s-a împlinit niciodată iubirea pentru Berta Gorgon, fata pastorului evanghelic din Ilişeşti.În Între 1873 şi 1877, Ciprian Porumbescu a urmat cursurile Institutului Teologic Ortodox din Cernăuţi. Muncea mult, studia mult, iar singurele perioade de odihnă erau vacanţele petrecute vara la Stupca. Într-una din aceste luni, Ciprian a cunoscut- o pe Berta Gordon, fata pastorului evanghelic din Ilişeşti, de care s-a îndrăgostit. Familiile lor, de confesiuni diferite, nu au permis însă căsătoria, iar tatăl Bertei a încercat în permanenţă să-i îndepărteze pe cei doi tineri unul de altul, trimiţându- şi fata în străinătate. La aniversarea de 20 de ani a Bertei, Ciprian Porumbescu a decis să-i facă un cadou ieșit din comun. Acesta a comandat la o legătorie de cărţi, un album „foarte frumos, în special, monograma este minunat executată şi se reliefează evident pe fondul roşu-bordo”. În album stătea scris un vers în limba germană: „Dem wohlgeborenen Fraulein Bertha Gorgon, zur freundlichen Erinnerung dnd Cyprian” („Prea distinsei domnişoare Berta Gorgon, amicală aducere aminte de la Ciprian”). Neavând cu ce achita comanda, se spune că tânărul Porumbescu şi-a amanetat pantalonii şi lanţul de la ceas. Titlul se referă la drapelul național al României , care este un tricoloralbastru-galben-roșu . Nu a suferit multe sau majore schimbări în istoria statului român. Numai distribuția culorilor (în punct de proporție și poziție) s-a schimbat într-o anumită măsură, fiind făcută egală după revoluția română avortivă din 1848. Principatele Române s-au numărat printre numeroasele state europene din acea perioadă care au fost inspirate de spiritul revoluționar francez de a realiza un banner tricolor sau tricolor standardizat dimensional ca drapel național. Trei culori a fost imnul național al Republicii Socialiste România din 1977 până în 1990. La 24 ianuarie 1990, după Revoluția Română, a fost înlocuit oficial de Deșteaptă-te, române!. Trei culori se bazează pe o melodie patriotică românească cu același titlu (muzică și versuri de Ciprian Porumbescu). Textul original a suferit de două ori revizuiri necreditate pentru a reflecta doctrina comunistă a țării, precum și paralele între gloriile trecute și cele prezente. Acest lucru nu a fost diferit de unul dintre imnurile anterioare, Te slăvim, România, un text care menționează frăția României cu Uniunea Sovietică și laudele ideologiei leniniste nu au fost incluse în mod conștient, subliniind un caracter mai național- comunist al statului. În primele zile de vară ale anului 1883, pe 6 iunie, Ciprian Porumbescu se stingea în casa lui din satul Stupca, după care tânjise atât de mult în toate lunile în care încercase să-şi vindece tuberculoza în Italia. Avea doar 30 de ani şi compusese prima şi una dintre cele mai frumoase operete care s-au creat în România vreodată, compusese minunata Baladă pentru vioară şi pian, „Rapsodia română” şi „Imnul Unirii” (Pe-al nostru steag)... „Şi astăzi, astăzi am ajuns să-mi văd dorinţa împlinită, mi-am văzut visul cu ochii, am avut aplauzele frenetice pentru opul meu, am auzit chemând sute de voci, pline de entuziasm, numele meu, m-am văzut ridicat, lăudat, măgulit, laureat. Ce să mai zic, ce să mai aştept de la viaţa mea, de la viitorul meu?” PARTICIPANTI LA PROIECT: