COEFICIENTUL

DE
ELASTICITATE
 Cererea de consum pentru produsele agricole şi/sau
agroalimentare este influenţată de o multitudine de factori.
 Cererea pentru produsele agroalimentare este - în ansamblul său
- mai puțin modificată de către oscilațiile prețurilor, precum și de
variațiile veniturilor consumatorilor, comparativ cu situația altor
categorii de produse.
 Această sensibilitate este totuși diferită de la un produs la altul,
motiv pentru care apare necesitatea cunoașterii tendințelor de
consum.
 Principalul factor care influenţează cererea de consum la
produsele agricole şi/sau agroalimentare este reprezentat de
veniturile consumatorilor.
 Evaluarea tendinţei cererii de consum pentru produsele agricole
şi/sau agroalimentare se realizează cu ajutorul coeficienţilor de
elasticitate.
 Sensibilitatea cererii la variațiile prețurilor și ale
veniturilor se exprimă prin coeficientul de elasticitate,
care permite cunoașterea anticipată a acesteia și deci
poate prevedea efectele sale.

 Pentru un anumit produs acest coeficient, este

determinat prin raportarea variației relative a cantității
solicitate, la variația relativă a prețului sau la variația
relativă a venitului.

 Expresia reflectă sensul invers al influenței dintre cerere

și preț respectiv venit, aceasta variind în sens contrar.
• Relațiile de calcul utilizate sunt în cazul elasticității
cererii față de preț:

;
;
în care:
• C1, C2, C3 - coeficientul de elasticitate;
• Q - cantitatea de produs solicitată - pe piață - înainte
de variația prețului (unități fizice);
• P - prețul practicat înaintea variației cererii (unități
valorice);
• ΔQ, ΔP - diferența de cerere și de preț, înregistrată
după variația prețului.
• Coeficienții de elasticitate ai cererii în funcție de venit,
reflectă translațiile care au loc în cadrul cererii de mărfuri -
concomitent cu creșterea venitului , se împart în următoarele
categorii:
1. unitari, pentru care proporția de creșterea cererii coincide
cu ritmul de creștere al venitului, sau este foarte apropiată
de aceasta;
2. subunitari, la care cererea sporește mai lent decât majorarea
venitului (produsele alimentare);
3. supraunitari, pentru care cererea sporește în proporție mai
mare decât creșterea venitului, oglindind deplasările din
structura cererii către produse superioare calitativ, care au
întrebuințare îndelungată (aparate de uz casnic);
4. negativi, situație în care creșterea venitului determină
scăderea absolută a cererii.
Când un produs are coeficientul de elasticitate,
cuprins între 0 și 1 acesta este rigid și inelastic,
variația prețului, neantrenând sau antrenând într-o
măsură redusă variația cererii.
Când coeficientul este mai mare decât 1, se
consideră că produsul este elastic, variația prețului
determinând variația cererii.
Drept urmare se poate considera că pentru un
produs elastic, creșterea prețului determină
scăderea cererii pe piață pentru produsul respectiv.
 Referitor tot la dependenţa dintre consum şi venit
poate fi considerată sugestivă şi clasificarea bunurilor
de consum formulată de Tornquist, după care
acestea se încadrează în trei categorii:
 bunuri de consum de primă necesitate la care
coeficientul de elasticitate este subunitar (E<1);
 bunuri de consum mai puţin necesare pentru
existenţă, al căror consum apare ca urmare a
schimbărilor structurale în nevoile populaţiei (la
care coeficientul de elasticitate este supraunitar
E>1);
 bunurile de consum cu caracter exclusiv de lux
(la care coeficientul de elasticitate este
supraunitar E>1).
• Necesitatea determinării dimensiunilor și variației
cererii, este generată de nevoile cumpărătorilor,
de veniturile acestora care condiționează sumele
ce pot fi alocate pentru achiziționarea produselor,
precum și de prețurile mărfurilor.
• Raportul existent între variația relativă a cererii
și variația relativă a venitului, poate fi exprimat
prin relația:
 ;

în care:
D - volumul cererii (unități fizice):
ΔR, ΔD - variația cererii și a venitului:
R - venitul consumatorilor (unități valorice).
 k<,=,> 1
• Această relație îmbracă trei forme particulare
și anume:
Da- volumul cererii ptr.
Δ Da Δ R produse alimentare;
<
Da R ΔDa – variația cererii ptr.
produse alimentare;

Δ Dh Δ R Dh- volumul cererii ptr.

= produse de îmbrăcăminte;
Dh R ΔDh – variația cererii ptr.
produse de îmbrăcăminte;

Dl- volumul cererii ptr.

Δ Dl Δ R
> produse de lux;
Dl R ΔDl – variația cererii ptr.
produse de lux;
 Se poate desprinde concluzia că cererea
pentru produsele agroalimentare este mai
puţin influenţată atât de veniturile
consumatorilor cât şi de preţul acestor
produse, considerate ca fiind produse de
primă necesitate.
 Deci, partea de venit afectată cheltuielilor
destinate alimentaţiei este cu atât mai
mare, cu cât venitul este mai mic..
Pentru analiza evoluţiei cererii de consum la
produsele agricole şi/sau agroalimentare se pot
utiliza datele din bugetele de familie.
Informaţiile pot viza populaţia dintr-o anumită
zonă, ordonată pe grupe de familii după venitul
mediu lunar realizat de o persoană, după
structura acesteia pe grupe de familii, după
cantităţile medii lunare cumpărate de o
persoană şi valoarea acestora.
 • Aplicație
Să se determine coeficienții de elasticitate, pe baza datelor din
cadrul bugetelor de familie dacă:

Grupa de familii în funcţie Ponderea Venitul Cumpărături medii

de venitul mediu lunar persoanelor din mediu lunar lunare pe o persoană
realizat de o persoană grupa de familii în realizat de o kg (q) lei (Y)
(în ordine crescătoare) totalul eşantionului persoană (X)
(%) lei

I 24 800 3,0 24
II 17 1100 3,5 31,5
III 16 1300 4,0 46
IV 13 1600 5,0 65
V 11 2300 6,0 90
VI 10 2800 7,0 130
VII 9 3100 8,0 164
Pe baza datelor prezentate în tabel se vor calcula valorile medii (pentru întreg eşantion), cât şi pe grupe de
familii (în afară de grupa I), ale următorilor indicatori:
 coeficientul mediu al elasticității totale a cererii de consum în funcţie de venit (Exv);
 coeficientul mediu al elasticității cererii de consum pentru cantitate în funcţie de venit (Excv);
 coeficientul mediu al elasticităţii cererii de consum pentru calitate în funcţie de venit (Exc);
 cantitatea medie lunară cumpărată de o persoană (q/pers.).
Formulele de determinare ale indictorilor sunt următoarele:
coeficientul mediu al elasticității totale a cererii de consum în
funcţie de venit (Exv):

 
în care:
y – reprezintă cheltuielile lunare realizate de o persoană
pentru produsul analizat la prima grupă de familii, la a doua
grupă de familii, ş.a.m.d.;
Δy – reprezintă sporul cheltuielilor lunare realizate de o
persoană dintr-o grupă de familii faţă de grupa anterioară;
x – reprezintă venitul mediu lunar realizat de o persoană;
Δx – reprezintă sporul de venit lunar realizat de o persoană
dintr-o grupă de familii faţă de grupa anterioară;
coeficientul mediu al elasticității cererii de
consum pentru cantitate în funcţie de venit
(Excv):

în care:
q - reprezintă cantitatea de produs cumpărată
lunar de o persoană din grupa de familii de
bază;
Δq - reprezintă sporul cantităţii de produs
cumpărată lunar de o persoană dintr-o grupă
de familii comparativ cu grupa anterioară;
coeficientul mediu al elasticităţii cererii de
consum pentru calitate în funcţie de venit
(Exc):

Exc = Exv - Excv

în care:
- Exv - coeficientul mediu al elasticității totale a
cererii de consum în funcţie de venit (Exv);
- Excv - coeficientul mediu al elasticității cererii
de consum pentru cantitate în funcţie de venit
(Excv);
cantitatea medie lunară cumpărată de o
persoană (q/pers.):

q/pers. =
în care:
qi - reprezintă cantitatea de produs cumpărată
lunar de o persoană, în funcție de grupa de
venit;
pi - reprezintă ponderea persoaneleor din
grupele de venit analizate, în totalul
eșantionului;
 a) Coeficientul mediu al elasticităţii totale a cererii de consum în funcţie de venit
se va determina pe baza relaţiei următoare:
 
Exv =
Introducând în formula de calcul valorile din tabel, obţinem următoarele
rezultate: 
1. Exv1 =
 
2. Exv2 =
 
3. Exv3 =
 
4. Exv4 =
 
5. Exv5 =
 
6. Exv6 =

 
 Se obţin astfel șase coeficienţi de elasticitate ai cererii de consum pe
grupe de familii (pentru prima grupă de familii nu se poate calcula
elasticitatea cererii de consum întrucât lipseşte baza de raportare).
 Pentru calculul coeficientului mediu al elasticităţii totale a cererii de
consum în funcţie de venit se vor pondera coeficienţii obţinuţi cu
greutatea (ponderea) specifică (%) a fiecărei grupe de familii din totalul
persoanelor eşantionului analizat, astfel:
 
Exv =

 
 Se constată faptul că, pe ansamblu, la o creștere a venitului cu
1%, cererea pentru produsul respectiv va spori cu 1,9 %.
 b) Coeficientul mediu al elasticităţii cererii de consum pentru cantitate
în funcţie de venit se determină astfel:

 Excv =

Introducând în formula de calcul datele din tabel, obţinem următoarele

rezultate: 

1. Excv1 = ;
2. Excv2=
3. Excv3 =
4. Excv4 =
5. Excv5 =
6. Excv6 =
 Coeficientul mediu (determinat ca medie ponderată) va
avea următoarea valoare:
 
Excv =

 
 
 Ca urmare la o creștere cu 1% a venitului, cantitatea
medie cumpărată va crește cu 0,775 kg/pers.
 
 c) Coeficientul mediu de elasticitate a cererii de consum pentru calitate în funcţie
de venit se va determina ca diferenţă între coeficientul mediu al elasticităţii totale a
cererii de consum şi cel pentru cantitate:
 Exc = Exv - Excv
Exc1 = 0,833 – 0,442 = 0,391; 
Exc2 = 2,531 – 0,784 = 1,747;
Exc3 = 1,790 – 1,083 = 0,707;
Exc4 = 0,879 – 0,457 = 0,422;
Exc5 = 2,045 – 0,784 = 1,261; 
Exc6 = 2,441 – 1,325 = 1,116.

Iar coeficientul de elasticitate mediu pentru calitate va fi:

Exc = 1,934 – 0,775 = 1,159.

 Rezultă faptul că, în exemplul dat, cererea persoanelor din eșantion se orientează
spre produse de calitate, coeficientul mediu de elasticitate pentru calitate (1,159)
  d) Cantitatea medie cumpărată de o persoană din eşantionul
analizat va fi determinat ca medie ponderată:
  q/pers. =
=

Pe baza informațiilor din table se ajunge la:

q/pers. =