Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs Regularizari
Curs Regularizari
Obiectul disciplinei
Pe teritoriul ţării noastre s-a executat, după anul 106 (în vremea
împăratului Traian) un canal pentru navigaţie în zona Porţile de Fier,
pe Dunăre, cu lungimea de 3225 m şi lăţimea de 57 m. Acesta
reprezenta o albie nouă, paralelă cu albia naturală a Dunării.
În secolul 15 s-au amenajat iazuri pe Jijila, Jijioaia, Bahluieţ
(Moldova), în scopul atenuării viiturilor şi altor folosinţe locale
(piscicultură, morărit).
În vremea lui Radu Negru şi a lui Ştefan cel Mare s-au executat
câteva baraje cu scopul devierii unor cursuri de apă.
În urma unor inundaţii repetate şi a existenţei terenurilor mlăştinoase, în zona
Timişoarei s-au efectuat lucrări de desecări şi îndiguiri în secolul 18. După
marile inundaţii din 1757 este chemat inginerul olandez Maximilian Frymanth,
care propune pentru regularizarea râurilor Bega şi Timiş o lucrare unică prin
faptul că leagă prin două canale cele două râuri.
Între anii 1835 şi 1894 se execută regularizarea Crişurilor prin tăieri de
meandre şi mari îndiguiri (Crişul Alb este redus cu 65% din lungime,
Crişul Negru cu 62% şi Crişul Repede cu 50%).
Între anii 1941 şi 1942 au loc mari inundaţii în toate zonele ţării.
Rezultă clar necesitatea lucrărilor generale de amenajare a râurilor (în
special pe torenţi, în bazinele hidrografice) şi îndiguiri. S-a pus în
evidenţă şi amplasarea greşită a podurilor împreună cu lipsa lucrărilor
specifice de regularizare locală.
AMENAJAREA BAZINELOR HIDROGRAFICE
- valuri orizontale,
- canale orizontale,
- terase orizontale.
2. Pentru reţinerea parţială şi dirijarea scurgerii apei:
- valuri înclinate,
- canale înclinate,
- terase înclinate.
3. Pentru evacuarea controlată a apelor de pe versanţi (terenuri în pantă): -
debuşee.