1.

Adeseori cărarea mea

E-o cale de durere;
/: E-o cale de-ncercare grea,
Dar am şi mângâieri pe ea,
Căci Domnu-mi dă putere. : /
 2. Căci orişicât de trist aş fi,
Eu simt a Lui putere;
/: Eu nu mă tem de nici un rău,
Căci ştiu că Dumnezeul meu
Mi-alin-a mea durere... : /
3. Când gânduri negre mă răpun,
Şi nu simt mângâiere,
/: Necazul oare cui să-i spun?
Căci nu găsesc pe nimeni bun
S-aline-a mea durere... : /
 4. Atuncea când m-au părăsit
Chiar prietenii pe cale,
/: Eu m-am rugat lui Dumnezeu
Să imi ajute tot mereu
Şi să imi dea răbdare. : /
5. Să pot să iert şi să iubesc
Vrajmaşii-ntotdeauna,
/: Căci doar aşa voi birui,
Şi pentru tot ce-oi suferi
Eu voi primi cununa. : /
6. Un singur prieten mi-a rămas,
Chiar la necazuri, frate;
/: La El, mă duc cu-amarul meu,
Căci El e Fiu de Dumnezeu;
El m-a salvat de moarte! : /
Amin