Codul deontologic al personalului de

penitenciare – principiile care

guvernează conduita profesională

Tema 1
 DEFINIREA NOŢIUNII DE DEONTOLOGIE

Termenul deontologie este compus din cuvintele

greceşti:
- deon, deontos: “ceea ce se cade”, “ceea ce este
necesar”
- şi logos: ştiinţa.
 DEFINIREA NOŢIUNII DE
DEONTOLOGIE
Semnifică aşadar un cod al moralei profesionale, al
principiilor şi normelor specifice pe care le implică exercitarea
unei anumite profesii.
Aceasta poate fi un cod scris sau transmis prin tradiţie, pe cale
orală şi acceptat tacit de către toţi practicanţii unei profesii.
Un astfel de cod este, pentru medici de exemplu, “jurământul
hypocratic”.
 Deontologia...
• doctrină privind normele de conduită şi obligaţiile etice ale unei
profesiuni;
• teorie a datoriei, a obligaţiilor morale;
• cod al moralei profesionale, al principiilor şi normelor specifice,
pe care le implică exercitarea unei anumite profesii. Aceasta
poate fi un cod scris sau transmis prin tradiţie, pe cale orală şi
acceptat tacit de către toţi practicanţii unei profesii;
 Deontologia...
• parte a eticii care subliniază normele şi obligaţiile specifice
unei activităţi profesionale;
• sistem al moralei profesionale, cod moral specific unui anumit
corp profesional;
• ştiinţa normelor morale care guvernează autoritatea în domenii
distincte, specializate ale acţiunii umane.
 Deontologia
Administraţia Naţională a Penitenciarelor este împuternicită de
către sistemul penal naţional, de a priva cetăţenii care-i sunt
încredinţaţi în custodie, de unele libertăţi.
Personalul său trebuie să aibă permanent în atenţie de a nu
priva în plus deţinuţii de unele din libertăţile lor.
 Deontologia
Penitenciarele sunt instituţii închise care prin natura lor oferă
personalului propriu putere de decizie asupra celor mai multe probleme
de bază ale vieţii zilnice a deţinuţilor.
Este evidentă posibilitatea producerii unor abuzuri în exercitarea
acestei puteri de către personalul din penitenciare dar şi a unor situaţii
inverse.
Cei împuterniciţi cu autoritate trebuie să fie atenţi la aplicarea autorităţii
care să fie aplicată legal şi corect.
 Deontologia
Codul deontologic nu are ca scop înmulţirea regulilor pe
care funcţionarul de penitenciar trebuie să le ţină minte, ci de a-i
prezenta cu claritate ce se aşteaptă de la comportamentul său (să
facă sau să nu facă), să-i arate calea care trebuie urmată.
 Deontologia
Se consideră că şi persoanele adulte îşi pot modifica modul
de a gândi, că munca educaţională din Administraţia Naţională a
Penitenciarelor şi exemplul personal al cadrelor de conducere pot
influenţa comportamentul etic şi profesional al lucrătorilor din
penitenciare.
 Deontologia
Vocaţia profesională a lucrătorului de penitenciare este de a
contribui la paza persoanelor deţinute legal, tratându-le cu
umanism, să menţină securitatea şi disciplina în penitenciar, să
asiste persoanele care traversează momente dificile ale vieţii, să-şi
dezvolte propriile capacităţi personale de a face faţă creativ şi
eficace problemelor.
 Deontologia
Comportamentul profesional adecvat – este un element esenţial
către care se îndreaptă aproape toate consideraţiile Codului
deontologic.
Limita de separaţie între comportamentul adecvat şi inadecvat
nu este întotdeauna foarte clară.
Uneori comportamentul poate fi adecvat într-o situaţie şi
inadecvat în alta.
 Deontologia
Morală adaptată spiritului şi dezideratelor moderne ale
omenirii prin Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Consecvenţa, exigenţa şi fermitatea sunt atribute care
asigură eficienţă calităţilor morale în executarea atribuţiilor de
serviciu, care funcţionează în baza unor temeinice cunoştinţe
profesionale de specialitate susţinute de un larg orizont de
cultură generală.
 Deontologia
Ca funcţionari publici ai statului în sistemul penitenciar românesc trebuie să
întrunească, cumulativ, câteva criterii de bază:
• Integritatea moral-cetăţenească,
• umanitate,
• aptitudini şi îndemânări specifice muncii de penitenciar,
• capacitate intelectuală,
• rezistenţă fizică şi o stare de sănătate deosebite,
• trăsături psihice şi de personalitate pozitive.
 Deontologia
Opinia publică cere de la ei o comportare mult mai corectă şi mai
demnă decât de la un cetăţean particular.
Imediat după ce ocupă o funcţie publică, comportarea persoanei în
serviciu şi în afara acestuia devine obiectul analizei şi criticii publicului.
 Principiile deontologiei
• Principiul umanismului
• Principiul altruismului
• Principiul reciprocității
• Principiul autorității suficiente
• Principiul autorității adecvate
• Principiul delegării autorității
 Principiul umanismului

Reprezintă “umanizarea” continuă a autorităţii,

înlocuirea, în proporţie tot mai însemnată a biciului cu
cuvântul, a autorităţii muşchilor cu autoritatea
intelectului.
 Principiul altruismului
Decurge din punerea faţă în faţă a intereselor purtătorului de
autoritate şi a intereselor celorlalţi. Normele vor viza cu deosebire
combaterea egoismului, a indiferenţei şi dezinteresului faţă de
alţii precum şi promovarea dăruirii de sine, a disponibilităţii
de a ajuta dezinteresat pe alţii, a disponibilităţii de a săvârşi
fapte bune în folosul altora.
 Principiul reciprocităţii
Reflecţia populară “ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face” sintetizează acest
principiu ca un îndemn permanent la moderaţie, echilibru, dreaptă
judecată, cumpătare etc.
De aici decurge necesitatea morală a respectării demnităţii de om pentru
că, numai respectând eşti respectat şi perioada de detenţie este considerată
doar ca un episod trecător în viaţa deţinutului.
 Principiul autorităţii suficiente
Dozează moral graniţele libertăţii fiind de natură să împiedice într-un
anumit domeniu excesul de reglementare care determină greutate în aplicare.
Orice domeniu al autorităţii este structurat în raport de scopurile
concrete ale acţiunilor reglementate iar sancţiunile puse la dispoziţie sunt o
reflectare a măsurii de constrângere necesare, dar niciodată obligatorii.
 Principiul autorităţii adecvate
A te afişa ca expert în domenii în care nu eşti competent, ca
şi a emite directive în domeniul pentru care nu eşti
împuternicit, a sancţiona disproporţionat în raport cu natura
actelor ilicite pentru acte inventate, sau diferenţiat în funcţie
de criterii subiective, reprezintă încălcări ale principiului
autorităţii adecvate.
 Principiul delegării autorităţii
Principiul asumării responsabilităţii, susţine următoarele:
• nu este justificată moral orice delegare de autoritate;
• nu este justificată moral delegarea de autoritate în orice împrejurare;
• nu este justificata moral delegarea de autoritate către orice persoană.
 Principiile care guvernează conduita
profesională
• supunerea deplină faţă de lege;
• respectarea drepturilor persoanelor private de libertate, în condiţiile prevăzute de lege;
• egalitatea şanselor;
• responsabilitate şi imparţialitate;
• eficacitate în serviciul intereselor generale ale societăţii;
• eficienţă în utilizarea resurselor;
• ierarhia organizatorică şi funcţională.
 Valorile esenţiale ale Codului deontologic
• apărarea vieţii, integrităţii corporale şi psihice de orice agresiuni fizice şi
morale;
• apărarea demnităţii personale prin tratare cu umanism şi toleranţă;
• să se evite discriminările de orice fel;
• să se acţioneze în binele deţinuţilor, pentru reintegrarea şi reabilitarea lor;
 Valorile esenţiale ale Codului deontologic
• menţinerea de relaţii de serviciu integre şi ireproşabile;
• să se manifeste profesionalism şi bun exemplu profesional;
• să se acţioneze cu solicitudine şi cu bunăvoinţă;
• să se manifeste respect faţă de statutul personal şi loialitate faţă de
instituţie.