Dezvoltarea dintelui

II
 Hu B et al. J DENT RES 2005;84:521-525

Copyright © by International & American Associations for Dental Research

 STADIUL DE CLOPOT
• Etapa proliferativă este urmată de etapa de
histodiferenţiere şi morfodiferenţiere.
– Histodiferenţiere: schimbări în morfologia organului
smalțului cu diferențierea celulelor epiteliale în mai
multe tipuri de celule
– Morfodiferențiere: schimbări în morfologia generală
a organului smalțului în funcție de tipul de dinte care
va lua naștere; forma este definită și evidențiată de
joncțiunea dintre epiteliul intern și papila dentară
(va deveni joncțiunea amelo-dentinară)
Stadiul de clopot
• Acestor etape le corespunde stadiul de
clopot:
– Incipient – modificări inițiale
– Avansat – modificări tardive
Clopot incipient

Lama
dentară

Lamina dentară succesională

– viitorul dinte definitiv

Organul smalțului

Papila dentară

Sac/folicul
dentar
DEzintegrare
Clopot avansat
• De notat că structurile colagenice de tip
dentină, cement, ligamentul periodontal
sunt formate de ectomezenchim iar cele
noncolagenice de tip smalț sunt formate de
epiteliu
 Date morfologice
în stadiul de clopot
• Organul smalţului: suprafaţa concavă a
capişonului se adânceşte, prin creşterea în
adâncime a invaginării epiteliului intern al
organului smalţului
• Germenele dentar va deveni independent
de epiteliul oral, prin degenerarea şi
dispariţia pediculului de legătură cu lamina
dentară
 Incipient

Avansat
Organul smalțului
 Structura organului smalțului
• Epiteliul intern proliferează și se
diferențiază apărând astfel un strat
intermediar interpus între epiteliul intern și
cel reticulat
• În stadiul de clopot structura organului
smalțului arată astfel:
– epiteliu intern
– epiteliu intermediar
– epiteliu reticular
– epiteliu extern
Epiteliu Epiteliu
extern reticular Epiteliu Papila
Epiteliu intern dentară
intermediar
 Epiteliul intern
al organului smalţului
• celule derivate din stratul intern al epiteliului oral
• prismatice, nucleu central, citoplasmă bogată în
glicogen
• ME: ribozomi liberi, profile dispersate de RER,
mitocondrii dispuse la întâmplare, Golgi
supranuclear, rare tonofilamente
• diferenţiere în preameloblaste și apoi ameloblaste,
celule înalt specializate, polarizate, responsabile de
sinteza şi depunerea smalţului
 Epiteliul intermediar
al organului smalţului
• Plasat între epiteliul intern şi epiteliul reticular,
adiacent epiteliului intern
• 1-4 straturi celulare, forme diferite (aplatizate,
cuboidale, fuziforme, poligonale), prelungiri scurte
• citoplasmă bogată în glicogen: nuclei hipercromi,
organite celulare comune, tonofilamente
• dispuse în ax perpendicular pe celulele epiteliului
intern al organului smalţului de care se leagă prin
joncţiuni de tip desmozomal şi gap
• activitate enzimatică: fosfataza alcalină
• intervine în procesul de amelogeneză
 Epiteliul reticular
al organului smalţului
• Celule stelate cu organite celulare comune,
tonofilamente
• Joncţiuni de tip desmozomal cu celulele
epiteliului intern și extern al organului smalţului
• Glicozaminoglicanii pe care îi elaborează sunt
hidrofili deci creşte cantitatea de fluide din
compartimentul extracelular
• Extinderea epiteliului reticular creează spaţiul
necesar pentru migrarea (spre exterior)
ameloblastelor în procesul de amelogeneză
 Epiteliul extern
al organului smalţului

• celule cubice, citoplasmă redusă, nucleu

mare, evident, organite celulare bine
reprezentate
• joncţiuni strânse
• dispuse neregulat, dispoziţie liniară numai
la polul superior
• Înainte ca diferenţierea ameloblastelor să fie
completă, ele realizează două funcţii importante:
– determină forma coroanei
– induc diferenţierea celulelor ectomezenchimale din
periferia papilei dentare în odontoblaste. Poziţia
ocupată de ameloblaste reprezintă viitoarea
joncţiune amelodentinară a dintelui matur.
• Membrana bazală de separare dintre organul smalţului
şi papila dentară se fragmentează
• Sub influenţa directă a primei pături de dentină
sintetizată de odontoblaste, începe procesul de
amelogeneză.
• Diferenţierea ameloblastelor are loc iniţial în aria
incizală/ocluzală, apoi în ariile laterale, spre ansa
cervicală (acum teacă epitelială radiculară Hertwig)
A. Preameloblaste B. preodontoblaste
 Important

• Ameloblastele induc diferenţierea

odontoblastelor care, prin depunerea
dentinei, vor induce, la rândul lor,
depunerea smalţului.
 Diferenţierea ameloblastelor
• Înainte de diferenţierea completă, celulele epiteliului intern se
alungesc şi iau contact cu celulele ectomezenchimale
periferice, asupra cărora realizează procese de inducţie
• Acestea se vor diferenția astfel în odontoblaste.
• Începe depunerea de dentină.
• Caracteristica transformării celulelor epiteliului intern în
ameloblaste diferenţiate este modificarea polarităţii.
• Celulele sunt prismatice, cu un nucleu mare, oval, ocupând
toată citoplasma celulară. Prin creşterea în dimensiuni a
celulei, nucleul rămâne oval dar devine localizat la polul
apical. După depunerea primului strat de dentină, nucleul
migrează înspre polul bazal (papila dentară). Polul bazal se
transformă în pol apical şi, consecutiv, prezintă rapid o
diferenţiere citoplasmatică apicală specifică – prelungirea
Tomes. Polul apical se transformă în pol bazal, responsabil
acum de captarea substanţelor nutritive.
 Teaca Hertwig
• La marginile organului smalţului care acum are
formă de clopot, zona de unire dintre epiteliul
intern şi epiteliul extern, ansa cervicală, se
transformă în teacă epitelială radiculară Hertwig.
• Cele două epitelii, intern şi extern, realizează o
expansiune iar epiteliul intermediar şi epiteliul
reticular dispar complet la acest nivel.
Papila dentară
 Papila dentară în stadiul de clopot
incipient

• Membrană bazală continuă: colagen tip IV, V şi

glicozaminoglicani
• Ţesut mezenchimatos:
– substanţă fundamentală bogată în
glicozaminoglicani şi fibre conjunctive fine,
dispersate (colagen tip I)
– celule ectomezenchimale nediferenţiate, fără
particularităţi
 Papila dentară în stadiul de
clopot avansat.

• Are loc diferenţierea odontoblastelor

• După fragmentarea membranei bazale şi
iniţierea inducţiei epiteliului intern al
organului smalţului asupra celulelor
ectomezenchimale din periferia papilei, aici
vor apărea preodontoblastele şi ulterior
odontoblastele.
 Odontoblastele
• celule prismatice, înalte, polarizate, cu
organite celulare implicate în sinteza şi
secreţia proteică extrem de bine
reprezentate
• ele se dispun la periferia papilei şi vor
secreta dentina
Celulele din stratul subodontoblastic
• Depărtate de influenţa epiteliului intern al
organului smalţului în timpul ultimei lor
diviziuni celulare, sunt expuse la întreaga
cascadă a controlului diferenţierii
odontoblastelor, cu excepţia ultimei
diviziuni
• Au capacitatea, în anumite condiţii de
stimulare, să se transforme în odontoblaste
Ca urmare a elaborării dentinei, papila
dentară se transformă în pulpă dentară
•Structura - similară stadiului de clopot incipient
– matricea extracelulară - importantă (colagen tip III, mai
puțin colagen tip I , GAG, PG, glicoproteine)
•Celulele principale - fibroblaste
•Elementele vasculare - maximum de dezvoltare
•Terminaţiile nervoase cu origine în sacul dentar
pătrund în interiorul papilei/pulpei dentare (traiect
asociat vaselor sanguine) și vor forma inervaţia
senzorială a pulpei dentare şi a viitorului ligament
parodontal
A. Odontoblaste B. Zona liberă de celule (Weil)
C. Zona internă a pulpei dentare
a. Odontoblaste b. Zona liberă de celule (Weil) c. Zona bogat
celularizată d. Zona internă a pulpei dentare
 Apoziţia
Formarea coroanei
• Prin depunerea dentinei şi smalţului, se
formează coroana dentară
• Dentina şi smalţul se depun apoziţional, cu
depunere ritmică de matrice extracelulară
organică, care se mineralizează
• Procesul are perioade de activitate şi de
repaus, alternând la intervale de timp
precise
Depunerea smalțului și dentinei
• Evenimente în stabilirea
formei coroanei
1. “Plierea” epiteliului intern al organului
smalţului, care conferă forma viitoarei
coroane a dintelui
2. Locul în care se produce iniţial maturizarea
primelor ameloblaste e locul de apariţie a
viitorului cuspid numit și punct de maturare
(“centru de creştere”)
3. Proliferarea continuă în lateral de acest punct
4. Epiteliul intern al organului smalţului
trebuie să respecte zona sa de extindere,
restricţionată şi limitată prin existenţa ansei
cervicale (singura posibilitate a celulelor
proliferante dispunerea într-o manieră
“pliată”, în jurul punctului iniţial, pe care îl
ascensionează, cu formarea primului cuspid)
5 Pot să apară încă unu-două-trei puncte de
maturarecare vor determina profilul
cuspidian al coroanei
• Epiteliul extern, epiteliul reticular şi
epiteliul intermediar pierd treptat
caracteristicile morfologice anterioare:
– Epiteliul reticular: se reduce semnificativ
prin dispariţia materialului intercelular şi
colapsează
– Celelalte trei straturi epiteliale:
neindividualizate, formând un strat unic,
compact, adiacent ameloblastelor
• Ultima zonă care se edifică este zona cervicală
a dintelui
• De la începutul dentinogenezei şi până la
sfârşitul amelogenezei coroana creşte în
dimensiuni de aproximativ 4 ori
• Creşterea în dimensiuni se datorează
proliferării celulare din aria cervicală, alături
de depunerea smalţului până la o grosime
finală de 2,5 mm
 Evoluția ameloblastelor
• Când depunerea matricei smalţului este completă ameloblastele
intră într-o fază tranziţională scurtă, în care corpul celular îşi
reduce dimensiunile iar prelungirea Tomes dispare.
• După ce maturarea smalţului este completă, ameloblastele
împreună cu epiteliul stratificat adiacent formează epiteliul
redus al organului smalţului, cu mai multe rânduri de celule
cubice uniforme.
• Acest epiteliu acoperă smalţul matur, având funcţii multiple:
– morfogenetică (intervine în modelarea formei coroanei)
– inductivă pentru iniţierea dentinogenezei coronare şi radiculare
(determină dimensiunile, forma şi numărul de rădăcini)
– formativă (intervine în depunerea smalţului şi în stabilirea
joncţiunii dentogingivale)
– protectivă (izolează smalţul de componentele ţesutului conjunctiv
din sacul dentar şi permite erupţia fără a expune ţesutul
conjunctiv)
Formarea rădăcinii
Debutează DUPĂ definitivarea formării coroanei,
la nivelul viitoarei joncţiuni amelocementare și
continuă şi după momentul erupţiei
•Elemente morfologice cu rol în formarea rădăcinii
– Ansa cervicală se transformă în teacă epitelială
radiculară Hertwig și diafragmul epitelial
– Sacul dentar
– Celulele epiteliului intern al organului smalţului
(care în contact cu papila dentară induc apariţia
odontoblastelor şi depunerea dentinei). NU SE VOR
MAI DIFERENŢIA ÎN AMELOBLASTE DECI NU SE VA
DEPUNE SMALŢ
 Teaca epitelială Hertwig
• Creşte într-un plan orizontal spre interior, spre pulpa
dentară, arcuindu-se la extremităţile sale sub un
unghi de 45 grade
• Porţiunile îndoite ale tecii epiteliale Hertwig
(marginile/terminaţiile) = diafragm epitelial
• Proliferează în jos, spre viitorul apex al rădăcinii şi
implicit, viitorul foramen apical
• Păstrează o dimensiune constantă în timpul
dezvoltării rădăcinii
• Pe măsură ce rădăcina creşte în lungime, coroana dintelui
se deplasează ascendent faţă de baza criptei care conţine
dintele, creând astfel un spaţiu necesar pentru elongarea
şi definitivarea rădăcinii
• Rata de alungire radiculară este aceeaşi cu rata de
ascensionare ocluzală a coroanei.
 Alte date
• Pe măsură ce rădăcina creşte în lungime,
coroana dintelui se deplasează ascendent
faţă de baza criptei care conţine dintele,
creând astfel un spaţiu necesar pentru
elongarea şi definitivarea rădăcinii
• Rata de alungire radiculară este aceeaşi cu
rata de ascensionare ocluzală a coroanei.
Sfârşitul stadiului de clopot se caracterizează
prin
•apariţia dentinei şi a smalţului,
•transformarea papilei dentare în pulpă
dentară,
•structurarea elementelor de vascularizaţie şi
inervaţie pulpară
•debutul proceselor formative de la nivelul
sacului dentar, care vor duce la formarea
ulterioară a parodonţiului
Sacul dentar
• Înveleşte organul smalţului şi papila dentară
• Le separă de ţesutul mezenchimal al gingiei şi de
osul spongios maxilar
• Structură mult mai compactă, densificată.
• Predomină fibrele de colagen, orientate radiar, în
jurul organului smalţului şi a papilei, cu puțină
substanţă fundamentală.
• Celulele sunt de tip fibroblast (fibroblaste
foliculare).
• Zona este bine vascularizată şi inervată.
• Sacul dentar este responsabil de formarea
parodonţiului (cement, ligament, os alveolar).