Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ilegală Provizorie
Temporară Forţată
Sezonieră Liberă
Emigrantul – persoana care părăseşte un teritoriu sau o
ţară pentru a se stabili într-un alt teritoriu sau ţară.
Imigrantul – persoana care se stabileşte pe un alt teritoriu
sau într-o altă ţară.
Statutul imigranţilor: minoritari, etichetaţi, respinşi,
marginalizaţi, discriminaţi, au însă şansa de a-şi depăşi
statutul social şi condiţia.
Statutul emigranţilor: respinşi, marginalizaţi, priviţi cu
suspiciune de ţara gazdă, discriminaţi.
Restricţii privind piaţa muncii. Limitara emigraţiei.
La baza migraţiei umane stau o serie de factori:
Factori Stimulativi (migraţie forţată) –
războiul, foametea, bolile, epidemii,
persecuţiile politice şi religioase, dezastrele
naturale.
Factori Favorizanţi (migraţie voluntară) –
motive personale, familiale, stabilitatea
politică, toleranţa religioasă, cererea de forţă
de muncă, stabilitate economică.
Repere istorice ale migraţiei umane: Migraţia umană în Primul
Război Mondial (migraţie forţată). Primul Război Mondial
reprezintă un reper important în ceea ce priveşte migraţia
umană. Oamenii îşi vor căuta siguranţa, prosperitatea şi
fericirea în alte ţări decât în acelea în care s-au născut.
Migraţia s-a îndreptat către S.U.A.
Migraţia umană în perioada interbelică. Migraţia umană este
controlată prin lege. Statele naţionale au stabilit reguli ale
cetăţeniei. În acest fel s-a încurajat emigraţia şi au impus
restricţii în ceea ce priveşte imigraţia (germanii, ruşii, evreii).
Cauze: Marea Criză Economică (1929-1933) şi Instalarea
regimurilor totalitare (1930).
Repere istorice ale migraţiei umane:
Migraţia umană după Al Doilea Război Mondial.
Cauze: Urbanizarea, Educaţia Superioară,
Productivitatea, Mecanizarea, Migraţia forţei de
muncă spre oraşele din ţările dezvoltate. Creşterea
demografică. Migraţia umană este îndreptată spre
estul şi sudul Europei. Emigraţia internaţională a
devenit un subiect de dispută şi conflict în interiorul
statelor democratice dezvoltate şi în cadrul
organizaţiilor internaţionale.
În secolul XX migraţia internaţională a devenit unul din
factorii esenţiali ai globalizării alături de mobilitatea
capitalurilor, a tehnologiilor şi informaţiilor. Migraţia a
fost dintotdeauna parte a schimbărilor sociale la nivel
global precum colonizările, industrializarea sau
războaiele mondiale. În ultimii 40 de ani numărul
migranţilor la nivel mondial s-a dublat cu toate că
procentul acestora din populaţia globală a rămas
constant. în prezent sunt 175 milioane de migranţi în
lume sau altfel spus 3.5 % din populaţia globală.
In secolul al XX-lea,sensul migratiei s-a modificat ,
Europa devenind din sursa de emigranti,destinatie
pentru imigranti.In acelasi timp ,s-a produs o zonare a
emigratiei , dar si a mobilitatii fortei de munca din
interiorul statelor .
Se impune:
-recunoaşterea identităţii culturale
-acceptarea diversităţii şi multiculturalismului
-legislaţie adecvată, în conformitate cu Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului
Statele dezvoltate(constituie "Lumea Nordului") se confrunta astazi cu un
puternic deficit de populatie.Migratia masiva spre aceste tari are loc dinspre
tarile in curs de dezvoltare("Lumea Sudului").