“Moromeţii mâncau în tindă la o masă salcâm. Salcâmul tăiat străjuia joasă şi rotundă, aşezaţi în jurul ei pe însă prin înălţimea şi coroana nişte scăunele cât palma. Fără să se ştie lui stufoasă toată partea aceea când, copiii se aşezaseră cu vremea unul Moștenirea a satului; acum totul se făcuse lângă altul, după fire şi neam. Moromete mic.” n-o mai schimbase de pe vremea primei pământului lui căsătorii, deşi numărul copiilor Salcâmul făcea parte din Scena crescuse.” existența satului, a familiei, Moromete încearcă din secerișului fiind simbolul păstrător a Episodul cinei, unde familia s-a obișnuit răsputeri să nu vândă stabilității țăranilești. cu locul său, devenind o deprindere de- pământurile pentru a le a lungul anilor. lăsa moștenire copiilor. Moromete este cel care nu muncește, “Ai paisprezece in timp ce restul pogoane de pământ şi familiei participă la din paisprezece activitatea pogoane, auziţi!” istovitoare.